Cum să discutăm cu martorii lui Iehova
Discutam cu o cunoştinţă de a mea,
despre metodele de lucru cu iehoviştii.
Entuziasmată ea îmi spuse: “L-am vânat pe următorul
martor care mi-a călcat pragul casei. Imediat ce a venit, am început
să-l bombardez cu versetele Scripturii, unul după altul. Să-l fi
văzut cum făcea feţe-feţe! La sfârşit l-am
pocnit cu Ioan 1,1 drept între ochi, după care l-am dat afară!”
Am ascultat-o cu atenţie şi
i-am spus că a câştigat
bătălia, dar a pierdut războiul.
După o asemenea bombardare
scripturală, martorul rănit fuge la liderii săi pentru
protecţie şi mângâiere. Ei îl “pansează”,
desfiinţând argumentele care l-au rănit şi
sfătuindu-l să nu mai asculte “gospodine certăreţe”
în predicarea lor de la uşă la uşă. El va replica:
“Nici o grijă, nu vreau să mă mai expun la aşa ceva!”
Dar dacă un creştin îl pune
la colţ pe martor şi-l bombardează rapid, fără
să-l lase să respire, rezultatul va fi descurajant. Liderii lor
ştiu că mintea umană nu poate absorbi prea multă
informaţie într-un timp scurt, de aceea ei planifică un
“studiu” de cel puţin şase luni pentru convertire. Numai un martor
începător îşi va bombarda ţinta cu o predică de
la Adam la armaghedon în prima vizită. Martorii sunt
disciplinaţi în aplicarea metodelor lor, şi acesta este unul
din motivele creşterii lor numerice uimitoare. Am face bine să
învăţăm de la ei nu învăţăturile
false, ci metodele eficiente.
Propunem atenţiei cititorului
unele sfaturi pentru un “război” spiritual împotriva
fortăreţei Turnului de Veghe.
Cel mai bun exemplu pe
care-l putem urma în ceea ce priveşte tehnica, este Domnul Iisus
Hristos. Ca Mare Învăţător, El a folosit cuvinte bine
alese, ca şi miracole pentru a-i atrage pe oameni la Sine. Deoarece El a
trebuit să-i înveţe concepte noi şi surprinzătoare pe
iudeii care 1-au urmat, din exemplul Lui putem învăţa cum
să împărtăşim adevărata Evanghelie cu martorii
lui Iehova.
Iisus ştia cât
sunt de capabili să absoarbă ucenicii Săi, de aceea nu i-a
supraalimentat cu învăţătură. Chiar după ce a
petrecut multe luni cu apostolii, El le-a spus: “Mai am sa vă spun multe
lucruri, dar acum nu le puteţi purta” (In. 16, 12). Evanghelia constă
şi din “lapte”, şi din “hrană tare” (Evrei 5,12). Dacă dai
prea de timpuriu hrană tare unui bebeluş, el o va scuipa. Ştiind că un martor are
nevoie de mult timp pentru a renunţa la învăţăturile
Turnului de Veghe şi pentru a învăţa doctrinele biblice,
nu trebuie să-i dăm prea mult deodată lăsându-i timp
să digere. Iisus putea
lăsa pe mai târziu multe din
lucrurile pe care avea să le spună, deoarece El ştia că
Duhul Sfânt va continua să-i înveţe pe ucenici:
“Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului, are
să vă călăuzească în tot adevărul” (In. 16,13).
Noi trebuie să ne
încredem în faptul că Duhul Sfânt îi va
învăţa pe credincioşi şi azi, ca şi în
primul secol. Nu trebuie să ne închipuim că noi vom corecta
în mintea martorilor toate noţiunile greşite. Duhul Sfânt
va continua acolo unde noi depunem armele.
În plus, Iisus a
fost un păstor, nu un cowboy care mâna turmele cu focuri de
armă şi pocnete de bici. El şi-a condus turma cu blândeţe, le-a chemat şi oile au
auzit vocea Lui şi L-au urmat. Putem face acelaşi lucru,
prezentând cu blândeţe
Evanghelia lui Dumnezeu, încredinţaţi că oile vor auzi
şi asculta fără să
fie terorizate. Martorii sunt obişnuiţi să fie
terorizaţi de liderii lor, iar noi trebuie să fim diferiţi de
ei. Observaţi de asemenea metodele folosite de Iisus spre a-i
învăţa pe ucenici.
Dacă citim oricare
din cele patru Evanghelii, observăm că sunt multe propoziţii care
se termină cu semnul
întrebării “?”, care arată ca un cârlig, iar
întrebările funcţionează la fel, agăţând
răspunsurile şi trăgându-le din gura celui întrebat.
Iisus folosea aceste “cârlige de
pescuit”. Dar în loc să-şi îngroape ascultătorii sub
o avalanşă de informaţii, scotea de la ei răspunsurile prin
întrebări. 0 persoană îşi poate închide
urechile la ceea ce nu vrea să audă, dar dacă o întrebare
este bine pusă, el nu poate evita să-şi formeze un răspuns
în mintea lui şi nu poate scăpa concluziei la care a ajuns,
deoarece este concluzia lui personală.
Pe de altă parte,
dacă noi îi dăm răspunsul, efectul poate fi diferit. De
exemplu, îi putem spune unui martor că a fost înşelat,
sau că organizaţia lui este un profet fals, sau că el are nevoie
de mântuire. Dar dacă el însuşi nu a ajuns la aceste
concluzii în mintea lui, el va fi ofensat şi va respinge orice
altceva vei spune în continuare. Trebuie să-i ghidăm
gândirea în direcţia concluziilor corecte la care dorim
să ajungă. În loc să spunem: “la te uită ce spune
acest verset! Iisus este Dumnezeu”, îl putem ruga să citească
versetul cu voce tare şi apoi îl întrebăm: “La cine crezi
că se referă autorul în acest verset? Ce spune despre El?” Chiar
dacă martorii evită să răspundă, vei vedea că se
schimbă la faţă când descoperă adevărul. Trebuie
să ne purtăm cu răbdare şi înţelegere dacă
dorim să-i ajutăm pe cei care au fost înşelaţi.
Încercaţi să vă puneţi în locul lor.
Aduceţi-vă aminte de Matei 7,12: “Tot ce vreţi să vă
facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” Apostolul
Pavel demonstrează acest fel de înţelegere în predica sa
din Atena (Fapte 17,16-34). Scriptura ne spune că “i se
întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de
idoli.” Şi totuşi, în loc să-i mustre pentru idolatria
lor, Pavel se abţine, şi caută un lucru pe care-l au în
comun, pe baza căruia îi poate chema la mântuire. El le spune:
“Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc
foarte religioşi. Căci pe când străbăteam cetatea
voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi
voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: “Unui dumnezeu
necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiţi, fără să
cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.” Noi putem proceda la fel,
apreciind la martori zelul şi dorinţa lor de a sluji pe Dumnezeu.
Acum câţiva
ani, doi misionari mormoni ne-au făcut o vizită. Eu am pus “toate
cărţile pe masă” şi i-am provocat în ceea ce
priveşte autenticitatea Cărţii lui Mormon. Ei au fost
tulburaţi vizibil când au plecat de la noi, dar nu am mai auzit de
ei. Recent, am avut o întâlnire cu alţi doi tineri mormoni. De
data asta am aplicat unele principii scrise aici, dându-le
informaţii în porţii mici, câte puţin de fiecare dată.
În acest fel, ne-am întâlnit de mai multe ori cu ei,
având ocazia sa plantăm multă sămânţă,
rugându-ne ca aceasta să încolţească prin grija lui
Dumnezeu (1 Cor. 3:6,7).
Nădejdea
succesului nostru stă în Domnul şi nu în noi
înşine
Comparând
comportarea noastră cu mormonii în cele două situaţi,
mi-am adus aminte de un băieţel considerat înapoiat mintal de
către ceilalţi copii din vecini. Cineva, ştiind că
băiatul era inteligent, i-a întrebat pe copii de ce îl
considera aşa şi îşi bat joc de el. “Pentru că e un
prost”, au răspuns ei. “Dacă îl punem să aleagă
între o monedă de cinci bani şi una de zece bani, el o alege pe
cea de cinci bani, că arata mai mare. Şi mereu face la fel”. Mai
târziu vecinul l-a întrebat pe băieţel de ce alege mereu
moneda de cinci bani. “Simplu! a răspuns copilul, dacă mai jucăm
de câteva ori jocul ăsta, o sa-mi umplu buzunarele cu monede de
cinci bani. Dar dacă iau moneda de zece bani, jocul s-a terminat”.
Deci fie că e vorba de a colecta monede
încetul cu încetul, sau de a găsi lucruri în comun, sau
de a găsi întrebări potrivite, sau de a amâna altele
pentru data viitoare, sau o combinaţie între toate aceste tehnici
când este cazul, noi trebuie să ne rugăm pentru a descoperi
procedura cea mai eficientă în a comunica mesajul Evangheliei
interlocutorilor noştri. Pe deasupra tuturor lucrurilor, nădejdea
succesului nostru stă în Domnul şi nu în noi
înşine, indiferent cât studiu şi pregătire am
făcut.
“Căci armele cu care
luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt
puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe
întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi
orice înălţime care se ridică împotriva
cunoştinţei lui Dumnezeu şi orice gând îl facem rob
ascultării de Hristos” (2 Cor. 10,4-5).