Ştiţi ce este clonarea?

Cu câţiva ani în urmă a fost făcută publică descoperirea unui grup de cercetători scoţieni: clonarea unei oi adulte. Între alţii e vorba de dr. Ian Wilmut care a dat naştere oii numite Dolly, devenită astfel celebră. De la reuşita unui astfel de experiment genetic, discuţiile au evoluat către posibilitatea impunerii unui astfel de procedeu genetic şi în cazul omului. Problema a dat naştere unor discuţii aprinse între specialişti (Biserici, instituţii de sănătate, geneticieni, etc.). Mass-media internaţională a dezbătut problematica clonării, insistând în special asupra implicaţiilor moral-religioase, sociale si chiar politice pe care le presupune o eventuală aplicare a acestui procedeu genetic în cazul fiinţelor umane.

Guvernele câtorva importante ţări europene şi nord-americane, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ca şi Comisia de specialitate a Consiliului Europei au reacţionat prompt, sancţionând o eventuală aplicare a acestei practici genetice asupra fiinţelor umane.

Aşadar, prin clonare se înţelege multiplicarea asexuată a unui singur individ în urma căruia rezultă serii de indivizi identici din punct de vedere genetic. Clonarea nu poate fi umană, clonarea poate fi vegetală şi animală. O clonare umană n-ar fi altceva decât o monstruozitate. Motivele pentru care religia respinge ideea de clonare umană sunt următoarele:

1. Ceea ce defineşte omul biologic, psihologic şi spiritual, este faptul lui de a fi unic. Multiplicarea nu mai este unică.

2. Prin unicitatea insului uman, si niciodată fără ea, ne aflăm în faţa misterului persoanei umane. Fără persoană, omul nu e om. Persoana nu este persoană nici ea decât în raport cu Dumnezeu, Care îi oferă cest statut. Prin clonare misterul persoanei în integritate este anulat.

3. Natura umană se constituie ca atare prin raportarea ei la Dumnezeu. Omul este om numai pentru că poartă în sine, în trup şi în suflet, Chipul lui Dumnezeu. În sensul acesta, el este totdeauna voit de Dumnezeu, apărând în existentă prin intervenţia Lui directă. Orice programare este neavenită.

4. Clonării i se opune noţiunea de spirit uman. În cazul că se execută o multiplicare aşa-zisă asexuată, ea este în afara spiritului si, ca atare, nu mai aparţine ordinii umane.

5. Pe temeiul celor ce le cunoaştem, încă din momentul fecundaţiei, omul se consideră embrion şi, ca atare, persoană umană. E adevărat, clonarea are în vedere un individ asexuat dar pentru reproducerea artificială a acestuia, se sacrifică un embrion, respectiv o persoană umană, iar cuvântul lui Dumnezeu este categoric: ''Să nu ucizi!'' Aşadar, porunca opririi uciderii stă drept interdicţie pentru executarea experimentului clonării umane în termenii fixaţi de cercetarea de până acum.

6. Reducerea valorii umane ca fond genetic, pe lângă faptul că ar putea să surprindă în mod negativ, este o eroare ştiinţifică şi morală în acelaşi timp. Determinismul genetic uman nu a fost verificat ştiinţific. Dimpotrivă. Mediul şi educaţia, pe lângă ere-ditate, au un cuvânt de spus în destinul omului. Moral, omul este libertate, nu doar necesitate.

7. Nici unul dintre elementele constitutive din care s-ar forma celula asexuată originară nu există în sine. Nu apare nici ca operă a naturii şi nici ca operă a lui Dumnezeu (fiecare element luat în parte). Ca atare, clonarea izolează şi depersonalizează viaţa umană în specificul ei şi de aceea este condamnabilă.

(Din ''Invierea,'' )

"CO" nr. 03. 2001