Poporul - da, iar guvernul – ba (Alexandru Samson)

 

       E destul să se apropie alegerile şi mai afli câte ceva despre starea adevărată de lucruri în republică. Spre exemplu, citind ziarele în această electorală, aflăm “noutatea” că suntem un stat corupt, că reprezentanţii tuturor partidelor n-au mers prea departe de trecutul lor sclipitor de… comunişti şi că la noi în republică nu sunt respectate drepturile minorităţilor etnice, religioase, etc. Şirul poate fi continuat cu o minoritate, care-şi promovează şi ea tot mai insistent interesele în ultimul timp. Acele interese, despre care bunicii noştri cu un pic de roşeaţă în obraz preferau să tacă. Şi noi, moldovenii, fiind miloşi din fire, ne apucă o jale aşa de mare când auzim despre drepturile minorităţilor (mai ales ale celor din ultima categorie), încât uităm pe dată de propriile probleme şi necesităţi – cele ale majorităţii. Uităm de propria sărăcie, de faptul câte promisiuni goale am înghiţit şi vom mai înghiţi, uităm CE VREM şi CE AVEM DREPTUL să cerem de la acest stat, noi, poporul său.

          Despre introducerea religiei ca obiect de studiu în şcoală se vorbeşte din primii ani ai “perestroicii”. Oamenii, bucuroşi să scape de “morala” comunistă, au început să revină la credinţa ortodoxă – inseparabilă de cultura şi conştiinţa poporului român, dar şi a altor popoare conlocuitoare din republică. Cu atât mai mult cu cât acest obiect s-a studiat în şcoli până la 1944, deci nu era vorba de o inovaţie. Dar nu acesta este argumentul forte atunci când vorbim despre studierea religiei ortodoxe în şcoală. Principalul argument este însăşi dorinţa părinţilor. Dar de la cerere până la ofertă în statul acesta “e-o cale atât de lungă”. Chiar dacă cererea vine de la o majoritate covârşitoare, iar oferta este aşteptată de la un pumn de oameni, slugile acestui popor. Aşa se întâmplă şi cu studierea religiei.  Chiar dacă dreptul populaţiei de a da o educaţie religioasă copiilor  în conformitate cu propria confesiune este unul din drepturile fundamentale ale omului şi e prevăzut de un şir de documente internaţionale.

   Timp de 5 ani, sfidându-se acest drept elementar al celor peste 90% de ortodocşi din republică, a stat proiectul Legii referitoare la educaţia religioasă în sertarele Parlamentului. Dar iată că ea este adoptată în sfârşit. Şi… ca  într-un coşmar – atunci când îţi pare că l-ai biruit pe monstru, lui îi cresc în loc trei capete. Chiar dacă legea a fost adoptată într-o formulă schimbată ( din educaţie religioasă a devenit moral-spirituală), mulţi dintre deputaţi au votat, crezând că votează pentru religie. Era şi firesc, deoarece e destul să răsfoieşti cel puţin DEX-ul, ca să afli că “spiritual”  înseamnă “religios, bisericesc”.

   După o acalmie de câteva luni, când ambele tabere jubilau – poporul fiindcă a obţinut în sfârşit ceea ce dorea, predarea religiei ortodoxe în şcoală,  iar un grup de “comunişti” (termen nou, inventat de noi pentru a reflecta o realitate specifică R.M., când vechii ateişti pactizează cu reprezentanţii unor secte distructive, interzise în Occident,  cum ar fi mooniştii, împotriva promovării dreptei credinţe),  că au reuşit să-l păcălească. Într-adevăr, peste un  timp, Gh. Duca, preşedintele Comisiei parlamentare pentru învăţământ, ştiinţă, cultură şi mass media, fiind rugat  să se pronunţe ferm dacă obiectul educaţia moral spirituală presupune educaţia religioasă ( de parcă  pentru vorbitorii de limbă română ar fi o autoritate mai mare Gh. Duca, decât DEX—ul!),  a  negat acest lucru, sfidând orice logică şi bun simţ. Ministerul Educaţiei chiar înainte de a obţine aceste “lămuriri” personale ale lui Duca la legea adoptată de către un Parlament întreg, crease deja catedre de educaţie moral-spirituală, în componenţa cărora  nu era inclus nici un teolog. Reprezentaţii acestor catedre declarau că nu vor permite “să intre popii în şcoală”.

     Biserica Ortodoxă din Moldova şi-a promovat propriul concept de educaţie, elaborat în baza programelor de religie  din şcolile româneşti. Cu toată ostilitatea făţişă, atât faţă de Biserică şi dogmele ei, cât şi faţă de slujitorii ei , la una din şedinţele ministerului, la care au participat reprezentanţii mai multor culte, printr-o minune, Vladimir Guţu a declarat că va înainta concepţia Bisericii pentru includerea în programe, urmând să fie acceptată şi o concepţie nonconfesională, ca alternativă. Peste câteva luni aflăm însă că această propunere a fost respinsă la cererea viceministrului comunist Constandoglo. De concepţia Bisericii ortodoxe nici vorbă, în schimb sunt acceptate pentru o perioadă experimentală  (oare cât vom mai expe-rimenta pe minţile copiilor?!) 2 concepţii elaborate de persoane fără studii în domeniul teologiei. Cu toate acestea, în ele se vorbeşte despre Dumnezeu, Biserică, cruce, rugăciune. Dar, vorba lui Vl. Guţu de la MEŞ, educaţia religioasă să se facă  “în afara dogmelor”. Cum poţi să te apuci de predarea unei limbi în afara normelor gramaticale sau a geometriei în afara teoremelor, a dreptului în afara legilor, etc.? Poporul nostru, o fi el întunecat sireacul, dar crede că aşa ceva e imposibil. Pe când savanţii de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, funcţionarii Ministerului afirmă contrariul…

   La o conferinţă de presă organizată de ICHTHIS–Moldova  s-a menţionat că Ministerul renunţă la promovarea în şcoli a valorilor autentice, naţionale, în schimb acceptă diferite “inovaţii” venite din Occident, referindu-se între altele şi la pervertirea copiilor prin “educaţia sexuală”, dar şi la predarea în multe şcoli a cursurilor de educaţie religioasă de către reprezentanţii unor culte distructive, cum ar fi mooniştii. Tatiana Neculce, reprezentantă a MEŞ, invitată la conferinţă, a declarat că Ministerul nu-şi va schimba decizia, demonstrând încă odată, că MEŞ îi este  indiferentă opinia şi dreptul celor 90% din populaţie. Tot ea a răspuns visător şi melancolic la învinuirile de corupţie aduse de foşti moonişti, că funcţionarii MEŞ au luat într-adevăr mită de la aceştia, dar ea a fost dată în mod “inteligent”! Auzi tu, bieţii şi naivii noştri funcţionari cum au fost păcăliţi de nişte moonişti inteligenţi? Din câte ştim, nu se aude de vreun dosar penal, intentat în baza acestor învinuiri, care nici măcar nu sunt negate. Acum înţelegeţi de ce lucrurile în ţara noastră merg strună? Că mita se oferă în mod inteligent.

 Şi dacă tot am început-o cu alegerile, am vrea să revenim la acest subiect captivant şi să vă povestim un caz, care este de fapt tipic pentru ţărişoara noastră. Gh. Duca, cel care, rugat să explice ce înseamnă educaţie moral-spirituală, a mărturisit că “aceasta nu e religie”, cică le promitea alegătorilor de prin sate că dacă va fi ales în Parlament, va introduce religia în şcoală. Cât ne vom juca de-a mâţa şi şoarecele, oameni buni?! Probabil atâta timp cât nu-şi vor conştientiza înşişi ortodocşii drepturile şi obligaţiile lor. Orice creştin, fiind botezat, are obligaţia de a-şi cunoaşte şi a-şi apăra credinţa. Oare aşa facem noi, cei  peste 90 procente din populaţie? Sfântul Ioan Gură de Aur în Omiliile sale la Evanghelia de la Matei spune că 12 apostoli au plămădit toată lumea. Şi noi, o ţară, ce fel de creştini suntem, dacă nu putem plămădi o mână de oameni din conducere?

Alexandru Samson

"CO" nr. 03. 2001