“Eu sunt învierea şi viaţa; Cel ce crede în Mine, Chiar dacă va muri, va trăI” (In

“Eu sunt învierea şi viaţa; Cel ce crede în Mine, Chiar dacă va muri, va trăi” (In.11,25)

Hristos a Înviat!

Iubiţi creştini,

Cu ajutorul şi bunăvoinţa Tatălui Ceresc am ajuns la prima sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos la începutul acestui secol şi mileniu. şi, după rânduiala stabilită de Sfânta Biserică, ne-am pregătit de această sărbătoare în vremea Sfântului şi Marelui Post al Paştelui prin curăţirea simţurilor noastre, prin înfrânarea pornirilor noastre spre păcate, prin pocăinţă şi împărtăşirea cu Sfintele Taine. În Săptămâna Patimilor am fost în chip duhovnicesc împreună cu Hristos ca nişte martori la judecata şi osândirea Lui la moarte. Am urcat împreună cu El pe Drumul Crucii spre Golgota şi L-am văzut răstignit pe Cruce între cei fără de lege, murind ca un miel fără de prihană, precum prevestise prorocul (Isaia 53, 5).

Dar moartea a fost biruită şi astăzi toată suflarea creştinească sărbătoreşte Învierea lui Hristos. În locul întristării a venit bucuria. În locul suferinţei şi întunericului a venit lumina. Răutatea şi păcatele oamenilor au fost biruite de puterea şi iubirea lui Dumnezeu.

După Învierea Sa din mormânt, Domnul nostru Iisus Hristos s-a arătat în repetate rânduri Sfinţilor Apostoli, pentru ca prin aceasta să-i întărească în adevărul învierii Sale, apoi S-a înălţat la cer. Însă înălţarea Domnului la cer nu a însemnat o despărţire de lume, nici o despărţire de oameni. Că Dumnezeu Iisus este pretutindeni şi în toate timpurile. Sfântul Apostol Pavel spune: “Iisus Hristos este ieri, azi şi in vecii vecilor” (Evrei 13, 8).

Universul întreg, de la firicelul de iarbă ce răsare de sub glie în fapt de primăvară şi până la marele alcătuiri de stele, vestesc puterea Lui. “Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. Ziua zilei spune cuvânt şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă” (Psalmi 18, 1-2).

Hristos Mântuitorul este prezent nu numai în afară de noi, în marele univers, ci şi în noi, de unde ne povăţuieşte şi ne ajută să împlinim voia Tatălui ceresc. Conştient de această prezenţă şi lucrare a lui Hristos in lăuntrul său, Apostolul Pavel a spus: “De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos este Cel ce trăieşte in mine şi viaţa mea de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Galateni 2, 20).

Iisus Hristos este împreună cu noi prin Sfânta Biserică. Aici învăţăm să cunoaştem nu numai puterea Lui dumnezeiască şi înţelepciunea Lui, ci şi dragostea Lui nemărginită faţă de noi. Venind la biserică şi participând la Sfânta Liturghie, noi primim două mari daruri de la Hristos: Sfânta Evanghelie, adică învăţătura cea dreaptă şi mântuitoare pe care a adus-o în lume, şi Sfânta Împărtăşanie, adică Trupul şi Sangele Său. Învăţătura adusă de El şi predată de Biserică luminează mintea, iar Trupul şi Sângele său hrăneşte şi sfinţeşte întreaga viaţă. Acesta este modul cel mai deplin al unirii noastre cu Hristos şi al trezirii sufletului nostru la viaţă nouă, prin credinţă. Astfel noi primim iertarea păcatelor, devenim temple ale Duhului Sfânt, primind dreptul de a ne numi fii după har ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor.

Cât de mari şi cât de însemnate sunt darurile pe care le primim de la Hristos prin Biserica noastră Ortodoxă! Cine ar putea să ni le dea mai deplin decât maica noastră duhovnicească? Ea este aceea care ne uneşte cu Hristos prin Sfintele Taine. Prin rugăciunile ei ne sunt binecuvântate bucuriile vieţii de la leagăn şi până la mormânt.

Biruinţa Domnului nostru Iisus Hristos asupra morţii ne dă nădejdea şi puterea să privim cu încredere viitorul.

Cred că e semnificativ faptul că prima sărbătoare a Învierii Domnului din noul veac şi noul mileniu o sărbătoresc împreună cu noi şi creştinii de alte confesiuni. Unirea în rugăciunea pascală poate fi un prilej de apropiere a tuturor creştinilor şi revenire la adevăr.

Dragii mei,

La acest început de secol şi mileniu ţara noastră se înfruntă cu multe greutăţi. Important este să nu lăsăm să incolţească în inimile noastre sămânţa deznădejdii. Biserica Ortodoxă îndeamnă toţi fiii ei duhovniceşti să fie pildă bună in toate activităţile care privesc bunăstarea întregului popor. Să nu lăsăm să se stingă în inimile noastre focul sacru al credinţei, al păcii, al bunei înţelegeri şi al armoniei creştineşti între oameni.

Împărtăşindu-vă aceste cuvinte pascale, rog pe Domnul nostru Iisus Hristos, Cel înviat să binecuvănteze viaţa şi să dăruiască ocârmuitorilor de ţări, oraşe şi sate înţelepciune şi putere; judecătorilor dreptate şi necăutare la faţă; învăţătorilor minte şi smerită înţelepciune; soţilor dragoste şi înţelegere; fiilor ascultare; asupriţilor răbdare; asupritorilor frică de Dumnezeu; celor mâhniţi răbdare şi bucurie duhovnicească; neînfrânaţilor înfrânare; şi nouă tuturor duhul înţelepciunii şi al cucerniciei, duhul milostivirii şi al blândeţii; duhul curăţiei şi al dreptăţii.

Noi urmează să păstrăm şi să întărim credinţa pe care o avem de la Apostoli, credinţa în care au trăit şi s-au mântuit strămoşii şi moşii noştri. Unitatea sufletească şi cea bisericească a poporului nostru au fost şi sunt asemenea unor piloni pe care s-a sprijinit dezvoltarea şi dăinuirea lui în istorie. Pentru că, după cum consideră mulţi gânditori creştini, mileniul trei va fi profund religios sau nu va fi deloc.

HRISTOS A ÎNVIAT!

ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Cu arhiereşti binecuvantări

+Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Intregii Moldove

Învierea Domnului

Chişinău, 2001

"CO" nr. 04. 2001