Bucură-te, Maică, pururea Fecioară

 

Timp de peste 70 de ani în Uniunea Sovietică, iar la noi în Moldova - timp de 50 de ani, a dăinuit concepţia ateist-antihristă, promovată de către stat şi partid în scopul formării aşa-zisului „om nou” cu o morală nouă, fără de Dumnezeu.

Dar cu mila şi voia Domnului, acest stat anticreştin, ateo-materialist s-a prăbuşit fără vărsări de sânge. Aceasta este o adevărată minune a lui Dumnezeu.

Morala creştină, care era izgonită din inima noastră, reînvie. Mulţi oameni astăzi se ridică şi pornesc spre lumină pe calea credinţei în Dumnezeu.

Semne de revenire la cele bune se văd şi în satul nostru, Călmăţui. Cu ajutorul oamenilor din satele Călmăţui şi Dancu s-a reconstruit biserica satului, care fusese devastată în anul 1960. Prin stăruinţa preotului paroh Ion Tulbu, locaşul sfânt a fost împodobit frumos, astfel că în zilele de duminică şi la sărbători creştinii se adună cu credinţă şi cu dragoste la slujbele orânduite în biserică. Biserica are un cor de copii şi altul de maturi. Suntem fericiţi şi mulţumiţi de ceea ce ne-a dat Dumnezeu spre mângâiere.

Mai avem, însă, şi unele lucruri neclare. Nu suntem toţi de aceeaşi părere cum ar trebui să cântăm la Acatist: „Bucură-te, mireasă, pururea Fecioară” sau „Bucură-te, Maică, pururea Fecioară”?

În opinia mea, ar fi mai corect să folosim varianta a doua - „Bucură-te, Maică, pururea Fecioară”. Voi aduce câteva argumente în favoarea opiniei mele.

Cuvântul „Maică” exprimă cele mai nobile calităţi. Ce poate fi mai scump şi mai sfânt decât Maica Născătoare de Dumnezeu, care ne-a adus Mântuirea?

Că varianta acceptată de mine este cea corectă mă face să cred şi ceea ce am citit în „Îndreptarul pentru spovedanie” al părintelui Nicodim Mândiţa, tipărit în 1999 cu binecuvântarea PS Calinic, episcop de Argeş şi Muscel. În această carete este scris: „Am gândit şi am crezut că-i bine a retrograda pe Maica Domnului cu rostirea cuvântului „Mireasă” în loc de „Maică, pururea Fecioară” (pag. 19)”. Aşijderea, tot din lenevie şi obişnuinţă am retrorgradat în cântări şi rugăciuni pe Maica Domnului, rostind în loc de „Bucură-te, Maică, pururea Fecioară, cu îngerii şi sfinţii” – „bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară”(pag. 48).

Întrucât Marea Taină a Dumnezeirii întrupării Mântuitorului, Domnului nostru Iisus Hristos, din Preasfânta Maică, de Dumnezeu Născătoare Fecioara Maria este Naşterea şi Fecioria, se cuvine a cânta: „Bucură-te, Maică, pururea Fecioară”.

Alexandru Ignat, cântăreţ în corul bisericii „Sfântul întocmai

cu Apostolii Marele Cneaz Vladimir” din s. Călmăţui, jud. Lăpuşna

«CO”, nr. 6, 2002