Timp
de peste 70 de ani în Uniunea Sovietică, iar la noi în Moldova
- timp de 50 de ani, a dăinuit concepţia ateist-antihristă,
promovată de către stat şi partid în scopul formării
aşa-zisului „om nou” cu o morală nouă, fără de
Dumnezeu.
Dar
cu mila şi voia Domnului, acest stat anticreştin, ateo-materialist
s-a prăbuşit fără vărsări de sânge. Aceasta
este o adevărată minune a lui Dumnezeu.
Morala
creştină, care era izgonită din inima noastră,
reînvie. Mulţi oameni astăzi se ridică şi pornesc
spre lumină pe calea credinţei în Dumnezeu.
Semne
de revenire la cele bune se văd şi în satul nostru,
Călmăţui. Cu ajutorul oamenilor din satele
Călmăţui şi Dancu s-a reconstruit biserica satului, care
fusese devastată în anul 1960. Prin stăruinţa preotului
paroh Ion Tulbu, locaşul sfânt a fost împodobit frumos, astfel
că în zilele de duminică şi la sărbători
creştinii se adună cu credinţă şi cu dragoste la
slujbele orânduite în biserică. Biserica are un cor de copii
şi altul de maturi. Suntem fericiţi şi mulţumiţi de
ceea ce ne-a dat Dumnezeu spre mângâiere.
Mai
avem, însă, şi unele lucruri neclare. Nu suntem toţi de
aceeaşi părere cum ar trebui să cântăm la Acatist:
„Bucură-te, mireasă, pururea Fecioară” sau „Bucură-te,
Maică, pururea Fecioară”?
În
opinia mea, ar fi mai corect să folosim varianta a doua - „Bucură-te,
Maică, pururea Fecioară”. Voi aduce câteva argumente în
favoarea opiniei mele.
Cuvântul
„Maică” exprimă cele mai nobile calităţi. Ce poate fi mai
scump şi mai sfânt decât Maica Născătoare de
Dumnezeu, care ne-a adus Mântuirea?
Că
varianta acceptată de mine este cea corectă mă face să cred
şi ceea ce am citit în „Îndreptarul pentru spovedanie” al
părintelui Nicodim Mândiţa, tipărit în 1999 cu
binecuvântarea PS Calinic, episcop de Argeş şi Muscel. În
această carete este scris: „Am gândit şi am crezut că-i
bine a retrograda pe Maica Domnului cu rostirea cuvântului „Mireasă”
în loc de „Maică, pururea Fecioară” (pag. 19)”. Aşijderea,
tot din lenevie şi obişnuinţă am retrorgradat în
cântări şi rugăciuni pe Maica Domnului, rostind în
loc de „Bucură-te, Maică, pururea Fecioară, cu îngerii
şi sfinţii” – „bucură-te, Mireasă, pururea
Fecioară”(pag. 48).
Întrucât
Marea Taină a Dumnezeirii întrupării Mântuitorului,
Domnului nostru Iisus Hristos, din Preasfânta Maică, de Dumnezeu
Născătoare Fecioara Maria este Naşterea şi Fecioria, se
cuvine a cânta: „Bucură-te, Maică, pururea Fecioară”.
Alexandru
Ignat, cântăreţ în corul bisericii
„Sfântul întocmai
cu Apostolii Marele Cneaz Vladimir” din s.
Călmăţui, jud. Lăpuşna
«CO”, nr. 6, 2002