„Experienţe ascetice” la mănăstirea Noul-Neamţ

 

În perioada 19 iulie–3 august curent, la mănăstirea Noul-Neamţ, Chiţcani, s-a desfăşurat un curs de seminare pentru pedagogii din municipiul Chişinău, cu genericul „Aspecte ale educaţiei moral-spirituale în clasele primare”. Aceste lecţii au fost organizate de Asociaţia Obştească „IHTYS”, în colaborare cu Academia Teologică Ortodoxă şi Departamentul  Educaţie, Ştiinţă, Tineret şi Sport al municipiului. Ele n-ar fi fost posibile fără susţinerea şi ajutorul Episcopiei de Edineţ şi Briceni, conduse de PS Dorimedont, a Bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău, în persoana preotului-paroh Pavel Borşevschi, şi desigur a mănăstirii Noul Neamţ, administrate cu dragoste de arhimandritul Paisie. În una din ediţiile precedente am publicat opinia preşedintelui asociaţiei „IHTYS”, Viorel Cojocaru. În continuare vă propunem nişte notiţe la acest subiect şi impresiile unora dintre cei circa 50 de participanţi la seminar.

Ideea a  apărut atunci când membrii Asociaţiei au vizitat, împreună cu câţiva prieteni pedagogi, mănăstirea Noul-neamţ -  unul din veritabilele focare de cultură duhovnicească din republică. Prietenii noştri au rămas impresionaţi de atmosfera de rugăciune, duhul de dragoste creştină, care te cucereşte la Chiţcani. Ei şi-au exprimat profund regretul că elevii lor sunt lipsiţi de posibilitatea de a cunoaşte adevărul de credinţă şi prima lor întrebare a fost: „Cum putem  veni aici cu elevii?”. Atunci am hotărât să profităm în sens pozitiv de această reacţie profesională şi să organizăm un seminar sau o tabără de vară pentru profesori. Auzisem deja de experienţa unor şcoli ortodoxe din Rusia, care fac asemenea tabere pentru elevi la mănăstire. Scopul nostru era de a le oferi mai întâi cadrelor didactice un minimum de cunoştinţe despre ortodoxie care, ştim prea bine, este o religie necunoscută la ea acasă, paralel cu o trăire vie a celor aflate în  mod teoretic. Nu ştiam de ne va reuşi ceea ce ne-am propus, dar ne-am pus speranţa în Dumnezeu şi am pornit lucrul. Preotul Dumitru Tolico, împreună cu Dna Liliana Trohin, conferenţiară la Academia Teologică, colega noastră de Asociaţie, au început să elaboreze varianta ortodoxă a curriculumului la obiectul „educaţia moral-spirituală” (cu speranţa de a-l propune pe viitor şi Ministerului de resort), alţi colegi - Viorel Cojocaru, Andrei Rusu - au tranşat momentele organizatorice. Şi iată că am obţinut nişte parteneri siguri - Academia Teologică,  Departamentul Educaţie, Ştiinţă, Tineret şi Sport, Episcopia de Edineţ şi Briceni, Biserica Sfântul Dumitru din Chişinău, Parcul urban de Autobuze nr. 1 şi, desigur, Mănăstirea Noul-Neamţ..  Programul elaborat împreună cu un grup de teologi de la Academia Teologică şi de la alte instituţii de specialitate din republică încearcă să dea răspuns la cele mai importante întrebări ale credinţei ortodoxe - cine este Dumnezeu, ce este Biserica; să explice unele noţiuni elementare ale moralei creştine, aspecte ale educaţiei creştine etc. Astfel, s-a constituit şi grupul de lectori pentru seminar, printre care doctorul în teologie N. Fuştei, preotul Vasile Ciobanu, consilier cultural la Mitropolia Moldovei, doctoranzii diacon Marcel Dodu şi Veaceslav Goreanu, pofesorii Vadim Beresteanu şi Mihail Beresteanu, diaconul Nicolae Jelihovschi, profesoara Liliana Trohin ş.a. Întruniţi într-o sală spaţioasă din incinta fostului seminar, pedagogii descopereau lucruri care îi frământau de mult timp. În aceste căutări au fost ajutaţi şi de câţiva călugări şi ieromonahi de la Mănăstire, care i-au impresionat pe profesori prin ţinuta şi cultura lor - doar mulţi călugări de aici îşi fac studiile la instituţii de învăţământ superior din România şi Rusia.

Dar după cum spuneam, mai doream să le arătăm şi altceva - trăirea creştină, care se revelează uneori printr-un gest sau un cuvânt şi îţi descoperă frumuseţea interioară a lucrurilor, a oamenilor. Dumnezeu ne-a auzit dorinţa şi ne miram de efectul produs de aceste „detalii”, câteodată mai eficient decât multe cuvinte. Se părea că însăşi atmosfera de după zidurile Mănăstirii predispunea spre meditaţie şi reevaluarea unor principii şi concepţii de viaţă. „Parcă e altă lume aici”, a spus o tânără profesoară, exprimând probabil ceea ce simţeau majoritatea. Trebuia să vezi cât de impresionaţi rămâneau profesorii de modul de a mustra al stareţului, arhimandritului Paisie - cu blândeţe şi dragoste neprefăcută, sau de alte momente din viaţa cotidiană a mănăstirii, pe care le observau cu atenţie. O descoperire pentru ei a fost plăcerea de a începe orice lucru cu rugăciune. Peste câteva zile, am fost rugaţi să învăţăm împreună rugăciunile. Astfel, am trăit nişte momente deosebite într-o seară, când, la lumina lumânării, fusese deconectată electricitatea, dar acest lucru nu mai întrista pe nimeni - am intonat împreună de câteva ori Crezul şi alte rugăciuni.

O amprentă cu totul deosebită a lăsat-o asupra pedagogilor asistarea la serviciul divin solemn de duminică. Cine a fost la Noul-Neamţ, ştie cât de impresionante sunt slujbele de aici. Feţele slujitorilor sunt luminate, pline de concentrare la cele cereşti, care sunt veşnice, uitând de cele perisabile, mersul plin de demnitate şi gravitate. Corul redă în modul cel mai subtil sentimentul de pocăinţă şi evlavie şi te face să simţi deşertăciunea celor trecătoare, care ne robesc prin legăturile patimilor. Atunci  am trăit o experienţă deosebită - de a fi martor la învierea duhovnicească a unor oameni, care s-au ridicat de la probleme materiale, de ordin inferior, cu gândul şi întreaga fire la Dumnezeu. Nu poţi descrie schimbarea ce se citea pe feţele lor. O uimire şi o bucurie de a descoperi Adevărul! Aceste lucruri au fost confirmate şi de trăirea cu toată conştiinţa a Tainelor bisericeşti - Sf. Maslu, Mărturisirea, Împărtăşania, care le-au fost mai întâi explicate de către preoţii de la Mănăstire. Poate a fost o excepţie fericită cu prima echipă, ne-am întrebat şi aşteptam cu îngrijorare şi celelalte două grupuri. Experienţa, însă, s-a repetat şi în aceste cazuri. Pedagogii plecau de la mănăstire schimbaţi sufleteşte, fiecare în măsura în care a reuşit să afle răspunsurile la acele întrebări cardinale ale vieţii omeneşti. „Aţi reuşit să ne molipsiţi de ortodoxie!”, ne-au spus la despărţire, repetând expresia unuia din lectorii lor. Nu mai spunem că toţi profesorii au recunoscut unanim cât de important e să le oferim aceste cunoştinţe copiilor de la cea mai fragedă vârstă.

 Nu ne mulţumim cu cele obţinute, cu atât mai mult că toate faptele bune, cum ne învaţă sfinţii părinţi, nu le facem noi, ci le face Dumnezeu prin noi. Înţelegem că e doar o picătură din acea muncă enormă de revenire la credinţă, adică la propria identitate, la Adevăr, la Viaţă. Sperăm pe viitor, cu ajutorul lui Dumnezeu, să organizăm asemenea seminare şi în alte localităţi. Cei interesaţi ne pot contacta pe adresa redacţiei „Curierului Ortodox”.

Cronicarul Asociaţiei „IHTYS” - Alina Grigoraşcenco

* * *

Tatiana Iacovişin, şcoala specială nr. 8 pentru copii cu vedere slabă:

Sunt foarte satisfăcută de cursurile organizate de Asociaţia „IHTYS” la Mănăstirea Noul-Neamţ. Am trăit într-o societate bolnavă, în care am fost rupţi de religie, de valorile spirituale ale neamului. De multe ori la biserică repetam în mod mecanic ceea ce făceau alţi creştini, fără a pătrunde în esenţa multor taine bisericeşti, precum ar fi Sfântul Botez, Mărturisirea, Sf. Împărtăşanie. Acum voi putea explica mai bine copiilor aceste lucruri. Din propria-mi experienţă ştiu cât de rău e atunci când omul creşte fără credinţă, de aceea aş vrea ca elevii mei să cunoască neapărat aceste lucruri.

Svetlana Madan, Truşeni:

Experienţa pe care am trăit-o zilele acestea la Chiţcani ar trebui s-o trăiască orice creştin-ortodox. Tot ce am trăit acolo am trecut prin noi, am înţeles mult mai profund ce-i aceea credinţă, ortodoxie. Am pătruns importanţa sfintelor Taine, prin care trece fiecare creştin pe parcursul vieţii şi am simţit şi noi efectul unora din aceste taine - Sfântul Maslu, Mărturisirea, Sfânta Împărtăşanie.

Zinaida Madan, Truşeni:

În timpul petrecut la Mănăstire, am înţeles că tendinţa spre o perfecţiune morală este indispensabilă oricărui creştin ortodox. Ar fi bine să participe cât mai mulţi pedagogi la asemenea cursuri, ca să simtă mai aproape viaţa aceasta duhovnicească. Suntem mulţumiţi de nivelul de pregătire al profesorilor de la Academia Teologică, care ne-au predat la această tabără şi am rămas plăcut surprinşi şi de setul de literatură, pe care ni l-au oferit organizatorii. În suflet ne-a încolţit dorinţa de a veni încoace cu discipolii noştri.

Tamara Vârlan, Truşeni:

Am rămas plăcut surprinşi de aceste cursuri, unde am aflat multe lucruri noi despre credinţă care, cu regret, nu ne-au fost altoite din copilărie. Am rămas impresionată de efectul Sfintelor Taine ale Bisericii Ortodoxe, care sunt date în ajutorul nostru, pentru a ne sfinţi şi a ne curăţi de patimi. Simţi cum te luminezi la suflet şi devii mai bun, mai curat. Am să le transmit copiilor cunoştinţele aflate şi voi merge cu ei neapărat la biserică. Am înţeles că le este absolut necesar şi cred că i-ar linişti şi pe ei, i-ar face mai buni. Le mulţumim profesorilor de la Academia Teologică, Mănăstirii Noul-Neamţ, care ne-a găzduit, şi tuturor celor ce au contribuit la organizarea acestor cursuri.

Lilia Rus, liceul „N. Damiani”:

A fost o idee bună de a organiza seminarul în acest mediu, pentru a ne cultiva şi nouă dragostea şi sentimentele de evlavie faţă de Dumnezeu. Am avut nişte profesori competenţi, care ne-au vorbit despre istoria şi evoluţia creştinismului, despre morală şi posibilitatea de perfecţionare a omului, care nu poate avea loc fără ajutorul lui Dumnezeu, şi alte momente importante. Suntem noi creştini, dar de multe ori nu cunoaştem nişte lucruri elementare, nu ştim că avem o credinţă ce se trage din primii apostoli şi ar trebui să preţuim toate acestea.

Victoria Stepco, şcoala 24 din Chişinău:

Am rămas surprinsă de modul de organizare a  acestui seminar, sperăm că se va repeta, ne-a fost folositor atât ca ortodocşi, cât şi ca pedagogi  Literatura care ne-a fost oferită va ţine locul manualelor şi altor materiale didactice care, din păcate, nu ne-a fost pusă la dispoziţie de către organele de resort. Am descoperit că lumea de după zidurile mănăstirii este o taină, pe care n-am cunoscut-o până acum, şi mă bucur că aceste ore au fost organizate într-o mănăstire, şi nu într-o şcoală obişnuită.

Tatiana Doibani, liceul „Prometeu”:

Mulţi dintre colegii mei au înţeles aici că, deşi suntem încreştinaţi din naştere prin botez, nu trăim creştineşte, fiind rupţi de regimul totalitar de la modul de viaţă creştin. A trăi creştineşte nu-i complicat, dar necesită cunoştinţe, altădată ele erau transmise în mod firesc - de la o generaţie la alta. Acum, însă, ar trebui să descoperim aceste lucruri prin cunoaştere. Şi deoarece profesorul este un semănător, în primul rând el să cunoască aceste lucruri şi să le transmită copiilor.

 

 

Materiale publicate în „Capitala":

 

Nicolae Fuştei, doctor în teologie, cercetător ştiinţific la Academia de Ştiinţe din Republica Moldova:

 

Numai religia îi poate da omului o scară de valori motivată

 

 

Deşi în programele de studii a fost introdus cursul de educaţie moral-spirituală, nu avem profesori bine instruiţi, nici materiale didactice, nici manuale. De aceea, fiecare profesor se descurcă după cum îl duce capul, adică predă această disciplină în măsura competenţei sale. Negreşit, seminarele organizate la Mănăstirea Noul-Neamţ sunt un lucru bun, deoarece le vor ajuta învăţătorilor să se orienteze cât de cât spre ceea ce ar trebui să le vorbească elevilor la lecţia de educaţie moral-spirituală. Dacă învăţătorii nu sunt iniţiaţi în creştinism, este imposibil ca ei să poată educa adevăraţi creştini, adică nişte persoane cu o scară de valori morale. Or, chiar şi în curriculumul elaborat de Ministerul Învăţământului pentru obiectul educaţia moral-spirituale se conţin noţiuni de religie, creştinism. Din păcate, profesorii noştri cunosc foarte puţine despre religie. Mai mult, materialele publicate în ziare, difuzate la radio şi televiziune le creează uneori imagini denaturate despre ortodoxie. Şi cum ar putea preda unui copil religia învăţătorul care e departe cu sufletul de cele sfinte? În Legea învăţământului din Republica Moldova e stipulat că disciplina inclusă în programele de studii se numeşte „educaţie moral-spirituală”. Definiţia confuză îi derutează şi pe profesori, pentru că nu toţi pricep ce trebuie să înţeleagă prin aceasta. Prin spiritualitate unul înţelege una, altul - alta. Oricum, educaţia spirituală nu poate fi separată de cea religioasă.. Ceea ce ar trebui să ţinem minte e faptul că religia nu e o ştiinţă, ci un mod de viaţă. Dacă vrem să educăm un viitor cetăţean, care să respecte legile statului şi personalitatea omului, să cunoască valoarea vieţii umane, va fi nevoie să-l trecem prin filiera religioasă. Numai religia îi poate da omului o scară de valori motivată. Omul credincios în orice situaţie ştie de ce trebuie să procedeze aşa sau altfel, pentru că decizia, comportamentul lui nu sunt dictate de frică, ci de dragostea de Dumnezeu şi de aproapele.

 

Vasile Ciobanu, consilier cultural al Mitropoliei Moldovei:

 

Statul trebuie să pună umărul la edificarea unei societăţi sănătoase

 

Trei sînt factorii decisivi în formarea unei personalităţi, a unui bun cetăţean al ţării - Biserica, care educă omul pe parcursul întregii sale vieţi, familia cu cei şapte ani de-acasă şi, bineînţeles, şcoala. Dacă între aceşti trei factori ar exista o conlucrare armonioasă, personalitatea copilului ar fi integră, pentru că şi în familie, şi la şcoală, şi la biserică ar fi promovate aceleaşi valori spirituale. Mai mult, astfel s-ar ajunge mai uşor la conştientizarea păcatului - faţă de Dumnezeu, faţă de oameni, faţă de legile statului. Dorindu-şi buni cetăţeni, statul nu ar trebui să se dispenseze acestui principiu de colaborare, ci dimpotrivă, să pună umărul la edificarea unei societăţi sănătoase şi statornice în convingeri.