„Experienţe ascetice” la mănăstirea
Noul-Neamţ
În perioada 19 iulie–3 august curent, la mănăstirea Noul-Neamţ, Chiţcani, s-a desfăşurat un curs de seminare pentru pedagogii din municipiul Chişinău, cu genericul „Aspecte ale educaţiei moral-spirituale în clasele primare”. Aceste lecţii au fost organizate de Asociaţia Obştească „IHTYS”, în colaborare cu Academia Teologică Ortodoxă şi Departamentul Educaţie, Ştiinţă, Tineret şi Sport al municipiului. Ele n-ar fi fost posibile fără susţinerea şi ajutorul Episcopiei de Edineţ şi Briceni, conduse de PS Dorimedont, a Bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău, în persoana preotului-paroh Pavel Borşevschi, şi desigur a mănăstirii Noul Neamţ, administrate cu dragoste de arhimandritul Paisie. În una din ediţiile precedente am publicat opinia preşedintelui asociaţiei „IHTYS”, Viorel Cojocaru. În continuare vă propunem nişte notiţe la acest subiect şi impresiile unora dintre cei circa 50 de participanţi la seminar.
Ideea a
apărut atunci când membrii Asociaţiei au vizitat,
împreună cu câţiva prieteni pedagogi,
mănăstirea Noul-neamţ -
unul din veritabilele focare de cultură duhovnicească din
republică. Prietenii noştri au rămas impresionaţi de atmosfera
de rugăciune, duhul de dragoste creştină, care te cucereşte
la Chiţcani. Ei şi-au exprimat profund regretul că elevii lor
sunt lipsiţi de posibilitatea de a cunoaşte adevărul de
credinţă şi prima lor întrebare a fost: „Cum putem veni aici cu elevii?”. Atunci am
hotărât să profităm în sens pozitiv de această
reacţie profesională şi să organizăm un seminar sau o
tabără de vară pentru profesori. Auzisem deja de experienţa
unor şcoli ortodoxe din Rusia, care fac asemenea tabere pentru elevi la
mănăstire. Scopul nostru era de a le oferi mai întâi
cadrelor didactice un minimum de cunoştinţe despre ortodoxie care,
ştim prea bine, este o religie necunoscută la ea acasă, paralel
cu o trăire vie a celor aflate în
mod teoretic. Nu ştiam de ne va reuşi ceea ce ne-am propus,
dar ne-am pus speranţa în Dumnezeu şi am pornit lucrul. Preotul
Dumitru Tolico, împreună cu Dna Liliana Trohin,
conferenţiară la Academia Teologică, colega noastră de
Asociaţie, au început să elaboreze varianta ortodoxă a
curriculumului la obiectul „educaţia moral-spirituală” (cu
speranţa de a-l propune pe viitor şi Ministerului de resort),
alţi colegi - Viorel Cojocaru, Andrei Rusu - au tranşat momentele
organizatorice. Şi iată că am obţinut nişte parteneri
siguri - Academia Teologică, Departamentul
Educaţie, Ştiinţă, Tineret şi Sport, Episcopia de
Edineţ şi Briceni, Biserica Sfântul Dumitru din
Chişinău, Parcul urban de Autobuze nr. 1 şi, desigur,
Mănăstirea Noul-Neamţ..
Programul elaborat împreună cu un grup de teologi de la
Academia Teologică şi de la alte instituţii de specialitate din
republică încearcă să dea răspuns la cele mai
importante întrebări ale credinţei ortodoxe - cine este
Dumnezeu, ce este Biserica; să explice unele noţiuni elementare ale
moralei creştine, aspecte ale educaţiei creştine etc. Astfel,
s-a constituit şi grupul de lectori pentru seminar, printre care doctorul
în teologie N. Fuştei, preotul Vasile Ciobanu, consilier cultural la
Mitropolia Moldovei, doctoranzii diacon Marcel Dodu şi Veaceslav Goreanu,
pofesorii Vadim Beresteanu şi Mihail Beresteanu, diaconul Nicolae
Jelihovschi, profesoara Liliana Trohin ş.a. Întruniţi
într-o sală spaţioasă din incinta fostului seminar,
pedagogii descopereau lucruri care îi frământau de mult timp.
În aceste căutări au fost ajutaţi şi de
câţiva călugări şi ieromonahi de la
Mănăstire, care i-au impresionat pe profesori prin ţinuta
şi cultura lor - doar mulţi călugări de aici îşi
fac studiile la instituţii de învăţământ
superior din România şi Rusia.
Dar după cum spuneam, mai doream să le
arătăm şi altceva - trăirea creştină, care se
revelează uneori printr-un gest sau un cuvânt şi îţi
descoperă frumuseţea interioară a lucrurilor, a oamenilor.
Dumnezeu ne-a auzit dorinţa şi ne miram de efectul produs de aceste
„detalii”, câteodată mai eficient decât multe cuvinte. Se
părea că însăşi atmosfera de după zidurile
Mănăstirii predispunea spre meditaţie şi reevaluarea unor
principii şi concepţii de viaţă. „Parcă e altă
lume aici”, a spus o tânără profesoară, exprimând
probabil ceea ce simţeau majoritatea. Trebuia să vezi cât de
impresionaţi rămâneau profesorii de modul de a mustra al
stareţului, arhimandritului Paisie - cu blândeţe şi
dragoste neprefăcută, sau de alte momente din viaţa
cotidiană a mănăstirii, pe care le observau cu atenţie. O
descoperire pentru ei a fost plăcerea de a începe orice lucru cu
rugăciune. Peste câteva zile, am fost rugaţi să
învăţăm împreună rugăciunile. Astfel, am
trăit nişte momente deosebite într-o seară, când, la
lumina lumânării, fusese deconectată electricitatea, dar acest
lucru nu mai întrista pe nimeni - am intonat împreună de
câteva ori Crezul şi alte rugăciuni.
O amprentă cu totul deosebită a lăsat-o
asupra pedagogilor asistarea la serviciul divin solemn de duminică. Cine a
fost la Noul-Neamţ, ştie cât de impresionante sunt slujbele de
aici. Feţele slujitorilor sunt luminate, pline de concentrare la cele
cereşti, care sunt veşnice, uitând de cele perisabile, mersul
plin de demnitate şi gravitate. Corul redă în modul cel mai
subtil sentimentul de pocăinţă şi evlavie şi te face
să simţi deşertăciunea celor trecătoare, care ne
robesc prin legăturile patimilor. Atunci
am trăit o experienţă deosebită - de a fi martor la învierea
duhovnicească a unor oameni, care s-au ridicat de la probleme materiale,
de ordin inferior, cu gândul şi întreaga fire la Dumnezeu. Nu
poţi descrie schimbarea ce se citea pe feţele lor. O uimire şi o
bucurie de a descoperi Adevărul! Aceste lucruri au fost confirmate şi
de trăirea cu toată conştiinţa a Tainelor bisericeşti
- Sf. Maslu, Mărturisirea, Împărtăşania, care le-au
fost mai întâi explicate de către preoţii de la
Mănăstire. Poate a fost o excepţie fericită cu prima
echipă, ne-am întrebat şi aşteptam cu îngrijorare
şi celelalte două grupuri. Experienţa, însă, s-a
repetat şi în aceste cazuri. Pedagogii plecau de la
mănăstire schimbaţi sufleteşte, fiecare în
măsura în care a reuşit să afle răspunsurile la acele
întrebări cardinale ale vieţii omeneşti. „Aţi reuşit
să ne molipsiţi de ortodoxie!”, ne-au spus la despărţire,
repetând expresia unuia din lectorii lor. Nu mai spunem că toţi
profesorii au recunoscut unanim cât de important e să le oferim
aceste cunoştinţe copiilor de la cea mai fragedă
vârstă.
Nu ne
mulţumim cu cele obţinute, cu atât mai mult că toate
faptele bune, cum ne învaţă sfinţii părinţi, nu
le facem noi, ci le face Dumnezeu prin noi. Înţelegem că e doar
o picătură din acea muncă enormă de revenire la
credinţă, adică la propria identitate, la Adevăr, la
Viaţă. Sperăm pe viitor, cu ajutorul lui Dumnezeu, să
organizăm asemenea seminare şi în alte localităţi.
Cei interesaţi ne pot contacta pe adresa redacţiei „Curierului
Ortodox”.
Cronicarul Asociaţiei „IHTYS” - Alina
Grigoraşcenco
* * *
Tatiana Iacovişin, şcoala
specială nr. 8 pentru copii cu vedere slabă:
Sunt foarte satisfăcută de cursurile organizate de Asociaţia „IHTYS” la Mănăstirea Noul-Neamţ. Am trăit într-o societate bolnavă, în care am fost rupţi de religie, de valorile spirituale ale neamului. De multe ori la biserică repetam în mod mecanic ceea ce făceau alţi creştini, fără a pătrunde în esenţa multor taine bisericeşti, precum ar fi Sfântul Botez, Mărturisirea, Sf. Împărtăşanie. Acum voi putea explica mai bine copiilor aceste lucruri. Din propria-mi experienţă ştiu cât de rău e atunci când omul creşte fără credinţă, de aceea aş vrea ca elevii mei să cunoască neapărat aceste lucruri.
Svetlana Madan, Truşeni:
Experienţa
pe care am trăit-o zilele acestea la Chiţcani ar trebui s-o
trăiască orice creştin-ortodox. Tot ce am trăit acolo am
trecut prin noi, am înţeles mult mai profund ce-i aceea
credinţă, ortodoxie. Am pătruns importanţa sfintelor Taine,
prin care trece fiecare creştin pe parcursul vieţii şi am
simţit şi noi efectul unora din aceste taine - Sfântul Maslu, Mărturisirea,
Sfânta Împărtăşanie.
Zinaida Madan, Truşeni:
În
timpul petrecut la Mănăstire, am înţeles că
tendinţa spre o perfecţiune morală este indispensabilă
oricărui creştin ortodox. Ar fi bine să participe cât mai
mulţi pedagogi la asemenea cursuri, ca să simtă mai aproape
viaţa aceasta duhovnicească. Suntem mulţumiţi de nivelul de
pregătire al profesorilor de la Academia Teologică, care ne-au predat
la această tabără şi am rămas plăcut
surprinşi şi de setul de literatură, pe care ni l-au oferit
organizatorii. În suflet ne-a încolţit dorinţa de a veni
încoace cu discipolii noştri.
Tamara Vârlan, Truşeni:
Am
rămas plăcut surprinşi de aceste cursuri, unde am aflat multe
lucruri noi despre credinţă care, cu regret, nu ne-au fost altoite
din copilărie. Am rămas impresionată de efectul Sfintelor Taine
ale Bisericii Ortodoxe, care sunt date în ajutorul nostru, pentru a ne
sfinţi şi a ne curăţi de patimi. Simţi cum te luminezi
la suflet şi devii mai bun, mai curat. Am să le transmit copiilor
cunoştinţele aflate şi voi merge cu ei neapărat la
biserică. Am înţeles că le este absolut necesar şi
cred că i-ar linişti şi pe ei, i-ar face mai buni. Le
mulţumim profesorilor de la Academia Teologică, Mănăstirii
Noul-Neamţ, care ne-a găzduit, şi tuturor celor ce au contribuit
la organizarea acestor cursuri.
Lilia Rus, liceul
„N. Damiani”:
A fost o
idee bună de a organiza seminarul în acest mediu, pentru a ne
cultiva şi nouă dragostea şi sentimentele de evlavie
faţă de Dumnezeu. Am avut nişte profesori competenţi, care
ne-au vorbit despre istoria şi evoluţia creştinismului, despre
morală şi posibilitatea de perfecţionare a omului, care nu poate
avea loc fără ajutorul lui Dumnezeu, şi alte momente importante.
Suntem noi creştini, dar de multe ori nu cunoaştem nişte lucruri
elementare, nu ştim că avem o credinţă ce se trage din
primii apostoli şi ar trebui să preţuim toate acestea.
Victoria Stepco, şcoala
24 din Chişinău:
Am
rămas surprinsă de modul de organizare a acestui seminar, sperăm că se va repeta, ne-a fost
folositor atât ca ortodocşi, cât şi ca pedagogi Literatura care ne-a fost oferită va
ţine locul manualelor şi altor materiale didactice care, din
păcate, nu ne-a fost pusă la dispoziţie de către organele
de resort. Am descoperit că lumea de după zidurile
mănăstirii este o taină, pe care n-am cunoscut-o până
acum, şi mă bucur că aceste ore au fost organizate într-o
mănăstire, şi nu într-o şcoală
obişnuită.
Tatiana Doibani, liceul
„Prometeu”:
Mulţi
dintre colegii mei au înţeles aici că, deşi suntem
încreştinaţi din naştere prin botez, nu trăim
creştineşte, fiind rupţi de regimul totalitar de la modul de
viaţă creştin. A trăi creştineşte nu-i complicat,
dar necesită cunoştinţe, altădată ele erau transmise în
mod firesc - de la o generaţie la alta. Acum, însă, ar trebui
să descoperim aceste lucruri prin cunoaştere. Şi deoarece
profesorul este un semănător, în primul rând el să
cunoască aceste lucruri şi să le transmită copiilor.
Materiale publicate
în „Capitala":
Nicolae
Fuştei, doctor în teologie,
cercetător ştiinţific la Academia de Ştiinţe din
Republica Moldova:
Deşi
în programele de studii a fost introdus cursul de educaţie
moral-spirituală, nu avem profesori bine instruiţi, nici materiale
didactice, nici manuale. De aceea, fiecare profesor se descurcă după
cum îl duce capul, adică predă această disciplină
în măsura competenţei sale. Negreşit, seminarele
organizate la Mănăstirea Noul-Neamţ sunt un lucru bun, deoarece
le vor ajuta învăţătorilor să se orienteze cât
de cât spre ceea ce ar trebui să le vorbească elevilor la
lecţia de educaţie moral-spirituală. Dacă
învăţătorii nu sunt iniţiaţi în
creştinism, este imposibil ca ei să poată educa adevăraţi
creştini, adică nişte persoane cu o scară de valori morale.
Or, chiar şi în curriculumul elaborat de Ministerul
Învăţământului pentru obiectul educaţia
moral-spirituale se conţin noţiuni de religie, creştinism. Din
păcate, profesorii noştri cunosc foarte puţine despre religie.
Mai mult, materialele publicate în ziare, difuzate la radio şi
televiziune le creează uneori imagini denaturate despre ortodoxie. Şi
cum ar putea preda unui copil religia învăţătorul care e
departe cu sufletul de cele sfinte? În Legea învăţământului
din Republica Moldova e stipulat că disciplina inclusă în programele
de studii se numeşte „educaţie moral-spirituală”. Definiţia
confuză îi derutează şi pe profesori, pentru că nu
toţi pricep ce trebuie să înţeleagă prin aceasta.
Prin spiritualitate unul înţelege una, altul - alta. Oricum,
educaţia spirituală nu poate fi separată de cea
religioasă.. Ceea ce ar trebui să ţinem minte e faptul că
religia nu e o ştiinţă, ci un mod de viaţă. Dacă
vrem să educăm un viitor cetăţean, care să respecte
legile statului şi personalitatea omului, să cunoască valoarea
vieţii umane, va fi nevoie să-l trecem prin filiera religioasă.
Numai religia îi poate da omului o scară de valori motivată.
Omul credincios în orice situaţie ştie de ce trebuie să
procedeze aşa sau altfel, pentru că decizia, comportamentul lui nu
sunt dictate de frică, ci de dragostea de Dumnezeu şi de aproapele.
Vasile Ciobanu, consilier cultural al Mitropoliei Moldovei:
Trei
sînt factorii decisivi în formarea unei personalităţi, a
unui bun cetăţean al ţării - Biserica, care educă omul
pe parcursul întregii sale vieţi, familia cu cei şapte ani
de-acasă şi, bineînţeles, şcoala. Dacă
între aceşti trei factori ar exista o conlucrare armonioasă,
personalitatea copilului ar fi integră, pentru că şi în familie,
şi la şcoală, şi la biserică ar fi promovate
aceleaşi valori spirituale. Mai mult, astfel s-ar ajunge mai uşor la
conştientizarea păcatului - faţă de Dumnezeu,
faţă de oameni, faţă de legile statului. Dorindu-şi
buni cetăţeni, statul nu ar trebui să se dispenseze acestui
principiu de colaborare, ci dimpotrivă, să pună umărul la
edificarea unei societăţi sănătoase şi statornice
în convingeri.