Magii şi steaua au existat în realitate
Datele Sfintei Evanghelii sunt confirmate de istorie şi nu sunt
contrazise de ea. Nici astronomia nu le contrazice, ci le oferă argumente
de susţinere.
Ce fel de stea a fost steaua
magilor?
Astronomul Iochannes Kepler a
demonstrat, în 1606, că steaua care i-a condus pe magi a fost o
triplă conjuncţie a lui Jupiter şi a lui Saturn în
constelaţia Peştilor.
O asemenea conjuncţie se
produce la intervale de 100 de ani, pe când conjuncţiile simple au
loc la aproximativ 20 de ani. Ultima triplă conjuncţie a avut loc
în constelaţia Berbecului, ţinând din august 1940
până în februarie 1941. O a treia conjuncţie este
prezisă abia prin 2198. Richard Henning arată că conjuncţii
simple ale lui Jupiter şi Saturn au avut loc în constelaţia
Peştilor de mai multe ori, una din ele fiind în 126 î. Hr.,
dar aproape invizibilă. Tripla conjuncţie din constelaţia
Peştilor s-a repetat în anul Naşterii Domnului de trei ori: la
23 mai, 3 octombrie, 4 decembrie, fiind perfect vizibile. Călătoria
de la Babilon la Ierusalim durează o lună şi jumătate.
Datorită faptului că Betleemul era la sud de Ierusalim, în cazul
unei călătorii efectuate după-amiază, steaua devenea foarte
strălucitoare, se apropia amurgul şi dădea
într-adevăr impresia că merge înaintea lor. De fapt,
Richard Hennind a reconstruit artificial (între 19 33-1937) „drumul
stelei magilor” la planetariul din Dusseldorf, demonstrând ipoteza lui
Kepler în faţa a mii de vizitatori.
Câţi magi i-au
adus închinare Pruncului?
Dacă ne orientăm după
numărul şi felul darurilor, putem spune că au fost în
număr de trei, unii spun că au fost patru, alţii - şase, iar
alţii chiar doisprezece. Numărul trei corespunde mai bine,
fiindcă trei au fost fiii lui Noe, iar în această formă ei
vin ca reprezentanţi ai tuturor popoarelor lumii. Sfânta
Tradiţie păstrează chiar şi numele lor: Balthazar, Melchior
şi Caspar (Gaşpar).