Dimitrie Cantemir (1673-1723)
Scita biografica
Dimitrie Cantemir s-a nascut la 26 octombrie 1673 la
Silisteni, judetul
Falciu, în familia serdarului Constantin Cantemir. Mama, Ana Bantos, provenea dintr-o familie
boiereasca si avea o cultura aleasa. Tatal ajunge domn
si le asigura celor doi copii, Antioh si Dimitrie, conditii
alese de învatatura. Primele studii, carturarul
nostru, le face acasa cu preotul grec Cacavela, de la care a
dobândeste cunostinte profunde de cultura antica
si învata limbile
latina, greaca, slavona etc.
În anul 1687, când împlinise 15 ani, este trimis
ostatic la Constantinopol, zalog al tatalui pe lânga
Înalta Poarta, înlocuindu-l pe Antioh. În capitala imperiului îsi continua studiile la
Academia greaca a Patriarhiei Ecumenice. Va sta 22 de ani (între anii 1688-1710) în capitala
otomana si va face studii diverse, cu vestiti profesori ai
epocii. Dupa moartea tatalui, e ales domn al Moldovei (1693), dar
Poarta nu-l confirma. Din 1695 e capuchehaie, la Constantinopol, a fratelui
Antioh, ales domn. Se casatoreste cu fiica lui Serban
Cantacuzino, Casandra, care-i daruieste mai multi copii,
între care viitorul poet si diplomat rus Antioh Cantemir
(1708-1744).
În aceasta perioada scrie, Divanul sau gâlceava
înteleptului cu lumea, prima opera scrisa în
româna si tiparita la Iasi (1698); întâia
scriere filozofica alcatuita de un român,
prefatata de fostul sau dascal Cacavela. Tema lucrarii
este raportul dintre om si lume,
prezentat sub forma unei dispute sau dialog între lume si omul
întelept, trup si suflet, materie si spirit, pacat
si virtute. Lucrarea are multe elemente profane, adevarurile de
credinta le explica sau le apara cu ajutorul
ratiunii.
Sacrosantae scientiae indepingibilis imagio (Imaginea stiintei sacre,
care nu se poate zugravi), scrisa în anul 1700, la
Constantinopol, a fost conceputa
în doua volume, din care a redactat numai primul. Trateaza
diferite probleme de teologie si filozofie: teoria cunoasterii,
considerând ca izvorul ei este revelatia divina, Dumnezeu
este creatorul universului (are o
conceptie deista considerând ca Dumnezeu nu mai intervine
în desfasurarea vietii universului dupa
creatie), problema liberului
arbitru si a predestinatiei, pe care încearca sa le
împace.
Istoria ieroglifica, cea mai importanta opera
literara, scrisa la Constantinopol în româna (1703-1705).
Conceputa ca o fabula întinsa, cu personaje travestite
în dihanii si pasari, alegoria prezinta lupta
pentru domnie, în Tarile Române, dintre partidele
boieresti rivale, adica Cantemirestilor, si
Brâncovenilor, Inorogul este Dimitrie Cantemir, Corbul - Constantin
Brâncoveanu, Vidra - C. Duca, Strutocamila - M. Racovita etc. La urma, autorul ne da cheia
umana a povestii cu dobitoace. E prima încercare de roman
politic-social.
În 1710, Turcii l-au
înscaunat la Iasi, având încredere în el, dar noul domn încheie la Lutk, în
1711, un tratat secret cu Petru cel Mare, în dorinta eliberarii
Moldovei de sub turci.
Însa armatele
ruso-moldovene sunt înfrânte
la Stanilesti, pe Prut (1711), domnul fiind nevoit sa fuga în Rusia cu familia si 4000 de
moldoveni, între care si Ion Neculce.
În Rusia, locuieste la Harkov, apoi la Moscova,
devenind consilier intim al tarului.
În intervalul de la 1711-1719 el scrie principalele sale opere.
În acest interval s-au scris operele:
Istoria Imperiului Otoman, Sistemul religiei
mahomedane, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor,
scrisa în româna (1719-1722), cuprinde istoria noastra de la
origini pâna la descalecare. Sustine ideea cronicarilor:
originea comuna a tuturor românilor, Istoria Imperiului Otoman
(Cresterea si descresterea curtii otomane), la cererea Academiei din Berlin, redactata
în latina între 1714-1716 si tradusa în
engleza, franceza si germana, i-a creat autorului un nume
de savant european, mai ales ca în 1714 fusese ales membru al
Academiei din Berlin. Descriptio
Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisa în
latina (1714-1716), la cererea Academiei din Berlin, Logica
si alte lucrari mai mici. Sub influenta lui Ieremia
Cacavela, D. Cantemir scrie în latineste niste compilatii
filozofice. În mica sa lucrare, întitulata Ioannis
Baptistae Van Helmont phisices universalis doctrina, Cantemir
îsi propune sa aduca celebrului savant alchimist si
medic belgian din sec. XVI-XVII lauda eruditiei lui.
S-a stins din viata
în anul 1723 la mosia sa Dimitrievsk. În 1935, ramasitele
pamântesti i-au fost
aduse la Iasi.