Catalin

 

Ma numesc Catalin si am 21 de ani

Nu pot sa vorbesc despre viata mea fara sa cunoasteti ceea ce a însemnat viata pentru mine, pentru ce am trait, ce era important pentru mine.

Nu era important sa am multi bani, sa am o masina sau sa posed numeroase bunuri materiale. Viata mea nu s-a raportat si nu se raporteaza la material. Am trait ascultându-mi trupul, condus de poftele lui însa, cu toate acestea, îmi cautam linistea spirituala de care aveam nevoie, cautând la urma urmei sensul vietii mele însa, negând ca aceasta împlinire spirituala ar putea veni de la Dumnezeu. De aici cautarile mele în filozofie, psihologie, ore întregi ascultând muzica rock, gasindu-mi refugiul aproape total în poezie si în natura. Am practicat pentru un scurt timp yoga crezând ca ea îmi va aduce pace în suflet. Student fiind la socio-psihologie am crezut si sperat ca voi primi unele raspunsuri referitoare la om. Atât practica yoga, cât si psihologia, filozofia ori poezia n-au putut aduce sufletului meu pacea pe care mi-o doream, poate pentru scurta durata, însa s-au dovedit a fi o mare amagire iar nelinistea se accentua în tot acest timp.

Pentru ca negam existenta unui Dumnezeu atotputernic si nu aveam o alta alternativa care sa-mi ofere explicatii referitoare la originea vietii am acceptat evolutionismul, pâna si faptul ca noi putem fi un experiment al unor fiinte extraterestre, sau ca pur si simplu  viata e un vis, o mare pacaleala.

Însa, complexitatea fiintei umane, natura în special, muntele, parca-mi strigau în gura mare ca Dumnezeu le-a creat. Cu toate dovezile pe care Dumnezeu le punea în mintea mea si-n jurul meu (vezi, Rom. 1,19-20), eu Îl negam în continuare si cautam o alta explicatie asupra vietii.

Cu timpul, studiind alte posibilitati de aparitie a vietii, acestea cadeau rând pe rând. Mintea mea nu le putea accepta. Nu ramânea decât posibilitatea pe care mi-o doream cel mai putin, aceea ca Dumnezeu exista, ca El a creat Universul, Pamântul si inclusiv pe mine. Stiam ca viata mea nu putea sa-I fie placuta acestui Dumnezeu (dovada existentei Sale îmi era acum clara). Existenta lui ma înspaimânta, chiar daca n-as fi recunoscut-o niciodata. Stiam ca el exista, însa ce aveam de facut, ce puteam sa fac, nu-L cunosteam iar pedeapsa era tot ce ma astepta! Chiar daca încercam, de fiecare data sa-mi alung acest gând, nu aveam liniste si îmi continuam viata în acelasi fel negandu-I existenta dar, fiind constient ca El exista si ca ma va pedepsi.

Stiam ca Iisus a murit pe cruce însa, niciodata n-am înteles de ce a murit, de ce a murit ca apoi sa învie (îmi parea total lipsit de sens faptul ca El a murit si ca apoi a înviat!). N-am înteles niciodata semnificatia mortii Sale. Dar cineva mi-a spus într-o zi ca, El a murit pentru mine, ca prin moartea Sa sa fiu iertat de toate pacatele mele. Chiar daca-mi era greu sa cred ca pot sa fiu iertat, mai ales pentru faptul ca L-am negat si ca am vorbit împotriva Lui, Dumnezeu, prin Biblie, m-a convins ca pot fi iertat de pacate, ca voi putea fi mântuit prin credinta în Isus Hristos (Rom. 10:9-13).

Pentru prima data, bunatatea lui Dumnezeu m-a îndemnat la pocainta (Rom.2,4). Într-o seara la început de mai 1998, în camera caminului studentesc, am cazut pe genunchi, plângând, si i-am cerut iertare pentru tot ce am pacatuit împotriva Lui si L-am chemat în inima mea ca Domn si Mântuitor. Nimeni si nimic nu ma poate convinge ca ceea ce am simtit, pacea care a napustit efectiv în sufletul meu nu s-a datorat prezentei Sale. Nimeni si nimic nu-mi poate smulge certitudinea pe care o voce mi-a dat-o, atunci, în inima mea, atunci când am simtit si am stiut ca El m-a iertat, atunci când am simtit eliberarea sufletului meu. L-am cunoscut pe Dumnezeu ca fiind iubitor si iertator, desi pacatele mele îmi pareau de neiertat. Însa nu si pentru El! Daca mintea mea îmi spunea ca voi fi pedepsit si nu oricum ci cu o pedeapsa vesnica, inima mea a primit iertare si dragoste. Daca vedeam în Crestinism doar un pachet de legi, iar în Biblie niste precepte moarte, acum vedeam si cunosteam esenta: Isus Hristos si dragostea Sa pentru mine.

De aceea, oricât de mare ar fi vina pe care sufletul vostru o poarta, oricât de mult sau de grav ati pacatuit: veniti cu deplina încredere la crucea lui Isus, la jertfa Sa, "O adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: "Hristos Iisus a venit în lume ca sa mântuiasca pe cei pacatosi", dintre care cel dintâi sunt eu" (1 Tim. 2:15). Aveti o promisiune pe care Dumnezeu v-o face: "cei ce Ma cauta cu tot dinadinsul, Ma gasesc" (Prov. 8,17).

Domnul Iisus Hristos a murit pentru ca tu sa primesti iertarea pacatelor în numele Sau prin credinta în El (Fapt. 10,43). Eu am fost din rebel, schimbat de Dumnezeu. Prin moartea lui Iisus în locul meu (Rom. 6,23), prin pedeapsa pe care El a luat-o asupra Sa, am devenit un "copil al lui Dumnezeu" (Ioan 1,12), sunt "împacat cu Dumnezeu" (2 Cor. 5,18) si sunt "prea iubit de El" (1 Tes. 1,4).

Acum stiu CA TREBUIE Sa VREI SA NU CREZI în Dumnezeu pentru ca toate lucrurile, daca te uiti mai atent, iti arata ca El exista. Ma rog pentru tine cel care ai citit aceste rânduri sa nu ramâi nepasator fata de harul si viata vesnica care se gaseste în Iisus Hristos!!  (Rom. 6,23; Rom. 3,24)