...SA-I LUMINAM PE TOTI CU LUMINA DREAPTA

 

Din cuvântarea rostita de Alexei Mateevici la primul Congres al învatatorilor moldoveni din Basarabia. 25 mai 1917

...Ca unul care viu cu toata dragostea mea în mijlocul d-voastra cred ca pot sa-mi îngaduiesc de a va da unele sfaturi fratesti. Mai întâi de toate sa stiti ca: Unde-i unul nu-i putere, / La nevoi si la durere. / Unde-s doi puterea creste, / Si dusmanul nu sporeste.

Fara unire nu vom putea dobândi nimic. Deci sa avem un gând, o inima, un ideal!

Al doilea sfat e acesta. Lucrul drept poate înflori numai daca se întemeiaza pe idei drepte. Cu mâhnire am vazut astazi ca între d-voastra nu toti sunt uniti asupra unor idei drepte. Unii se soco­tesc moldoveni, altii - cei mai putini - români. Ei bine, daca ati luat asupra d-voastra sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie sa dati poporului idei adevarate, caci altfel întreg învatamântul e fara rost. Da, suntem moldoveni, fii ai vechei Moldove, însa facem par­te din marele trup al românismului, asezat prin România, Bucovi­na si Transilvania. (Aplauze) Fratii nostri din Bucovina, Transilva­nia si Macedonia nu se numesc dupa locurile unde traiesc, ci-si zic români. Asa trebuie sa facem si noi! (Aplauze) Asta nu însem­neaza separatism, caci si cei din Transilvania, si cei din Bucovina, si cei din America se numesc tot români.

Trebuie sa stim de unde ne tragem, caci altfel suntem niste nenorociti rataciti. Trebuie sa stim ca suntem români, stranepoti de-ai romanilor, si frati cu italienii, francezii, spaniolii si portughe­zii. Aceasta trebuie sa li-o spunem si copiilor si tuturor celor nelu­minati. Sa-i luminam pe toti cu lumina dreapta.

Al treilea sfat pe care vi-l dau este: sa stati cu mare putere la straja intereselor nationale. Sa traim bine si cu strainii, dar sa nu tradam interesele noastre, caci altfel vom cadea pentru totdeau­na. Daca vom fi slabi în lupta pentru viata, vom fi înghititi de cei mai tari. Sa nu ne alipim la partide straine, cari nu lupta pentru neamul nostru si sa nu luptam pentru interesele de clasa, ci pen­tru cele de obste, nationale.

Si, în sfârsit, sfatul cel din urma al meu e: sa nu uitam noro­dul, taranimea care a suferit atâta pâna acum! Sa-l luminam, sa mergem mâna în mâna cu el, caci fara noi el nu poate face nimic, dupa cum nici noi nu putem face nimic fara el. Sa-l îndreptam pe calea adevarului, cu fapte, iar nu cu vorbe. Mântuirea taranimii e în noi, si a noastra în ea.

Rog pe bunul Dumnezeu si sunt încredintat ca El ne va trimi­te ajutorul Sau cel preaputernic pentru izbândirea lucrului obstesc. El ne va trimite fericirea neamului si a d-voastra.