Valori creştine în Constituţia Europeană -

Adrian Severin, preşedinte onorific al O.S.C.E.

"Preocuparea privind includerea în viitoarea Constituţie a Europei Unite a unor prevederi reflectând fundamentele creştine ale culturii europene poate avea trei obiective.
O finalitate este cea istorica. Timp de secole,
civilizaţia şi cultura bătrânului continent s-au construit în jurul
dezbaterilor şi al valorilor creştine. Aceste dezbateri şi aceste valori au
determinat identitatea actuala a europenilor. O referire cu caracter istoric nu ar
avea, deci, de ce să fie combătuta în principiu. şi totuşi… Unii susţin - şi nu
fără temei - că Uniunea Europeană s-a născut, în primul rând din groaza europenilor
faţă de război ca şi din dorinţa lor de a exclude războiul din
viaţa lor. Or, dintr-o asemenea perspectiva nu se poate ignora ca nu numai
trecutul Europei este plin de războaie la originea cărora a stat Biserica dar şi
că prezentul include o moştenire cu potenţial conflictul în care elementul
religios nu este de ignorat."

" O a doua finalitate a unei referiri la fundamentele creştine ale Europei ar fi aceea legată de influenţa Bisericii în politică; cu alte cuvinte cea configurând rolul politic al creştinismului şi al bisericilor sale. În această privinţă nu există îndoială că Europa nu este şi nu poate fi un „club
creştin”. Mai cu seama dacă doreşte să fie o putere globală. Ca să nu mai vorbim de faptul că prin fenomenul migraţiei în Europa s-a născut deja o mare comunitate musulmană (nu lipsită de eterogenitate) rezultatul fiind existenţa incontestabilă a unui islamism european."
"Cea de a treia dar şi cea mai importantă finalitate este aceea de a defini modeleul european, în jurul şi intru atingerea căruia se va constitui amintita comunitate, pe valorile creştine intrinseci felului de a gândi şi de a trai al europenilor, fără ca faptul să fie declarat în mod expres.
Trebuie să acceptăm că asemenea valori se situează mai presus de derapajele politice din trecut ale Bisericii şi totodată că ele au astăzi un sens modern rezultat din chiar evoluţia gândirii social creştine. Un astfel de model nu exclude pe cei de alta confesiune, dar el va trebui acceptat de către toţi cei care vor să trăiască în Europa ca europeni”.
"Europa unita se va baza pe un model reprezentând o sinteză superioară a celor doua experienţe care au dominat până acum continentul şi anume aceea a „consumismului individualist” şi a „colectivismului materialist”. Este vorba de „solidaritatea personalistă” decurgând din iubirea
creştină ca şi din recunoaşterea rolului social al bogăţiei. Funcţia socială a bogăţiei este o
valoare europeană şi totodată o valoare înrădăcinată în opţiunea preferenţială pentru săraci a Bisericii şi a Scripturilor”.
"Creştinismul concepe adevărul ca fiind metafizic dar si creat şi de aceea, în relaţia cu omul, el este posedat. Cu toate acestea, adevărul creştin nu este numai posedat - căci, dacă ar fi aşa el, ar deveni o ideologie pe care creştinul ar încerca să o impună celorlalţi. Adevărul este şi căutat.
El este „posedat” în credinţă şi „căutat” în istorie.
Creştinul are nevoie de istorie pentru a înţelege mai bine propria credinţă. Mai mult decât atât,
adevărul este şi „făcut” de creştin prin săvârşirea binelui în istorie. Iar binele se realizează împreună cu toţi oamenii, indiferent de credinţa lor, care devin, astfel, părtaşi la intrarea şi realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu în lume”.

"Cea de a doua consecinţă este legată de recunoaşterea faptului că la facerea binelui participă atât creştinii cât şi necreştinii, credincioşii cât şi necredincioşii. în măsura în care creştinismul se sintetizează intr-un discurs unic asupra omului, asupra a ceea ce este bine şi rău pentru acest om şi în viaţa lui, el se universalizează în mod obiectiv şi-i cuprinde în misiunea şi mesajul său pe toţi cei creaţi după chipul lui Dumnezeu, umanitatea însăşi. Universalismul gândirii creştine actuale înseamnă, mai mult decât conştiinţa pe care Biserica o are în legătură cu propria sa misiune, ci şi acceptarea intervenţiilor din partea necreştinilor ca şi a protagonismului istoric al necreştinilor”.

"Construcţia europeană se anunţa, aşadar, o proiecţie indiscutabilă a unei culturi, a unei identităţi circumscrisă de valorile creştine, fără ca astfel să se tinda spre asimilarea sau excluderea altor culturi."

Adrian SEVERIN