Pogorârea Sfântului Duh
În cea de a opta Duminica dupa Pasti, Biserica
Ortodoxa sarbatoreste Pogorârea Sfântului Duh,
Rusaliile sau Cinzecimea, praznic care cade la 50 de zile dupa
Înviere si la 10 zile dupa Înaltarea Domnului.
Este una dintre cele mai scumpe sarbatori ale Ortodoxiei, nu numai
prin faptul ca, atunci, s-a întemeiat Biserica crestina,
ci si prin pomenirea mortilor din Sâmbata precedenta
(a mosilor de vara), de care se leaga atâtea
stravechi si frumoase datini românesti.
Pogorârea Sfântului Duh fusese proorocita cu sute de ani
înainte de venirea Mântuitorului în lume, mai
întâi de Dumnezeu însusi, prin proorocul Ioil (2,
28-38), apoi de Sfântul Ioan Botezatorul (Mt. 3, 11)
si, în sfârsit, de însusi Domnul, în
seara Cinei celei de Taina, când prevenind pe Ucenici ca va fi dat
mortii, ca va învia si ca se va
înalta la Tatal, le fagaduieste trimiterea
unui Mângâitor care va fi pururea cu ei (In. 14, 16-18, 26).
Dumnezeiasca fagaduinta s-a împlinit,
într-adevar, la 50 de zile dupa Pasti, când
Sfântul Duh-Mângâietorul s-a pogorât peste Sfintii
Apostoli, în chip de limbi de foc, dându-le darul glosolaliei,
adica al vorbirii în limbi: «Din cer, fara de veste, a
venit vuiet ca de vijelie . . . si a umplut toata casa unde
sedeau ei (Apostolii, n.n.). si li s-au aratat,
împartite, niste limbi de foc, si deasupra
fiecaruia dintre ei s-a oprit câte una. si s-au umplut toti
de Duhul Sfânt si au început sa vorbeasca în
alte limbi, precum Duhul le dadea ca sa vorbeasca» (F.A.
2, 2-4).
Cel dintâi semn al acestei îmbelsugate revarsari,
peste Sfintii Apostoli, a darurilor cerului a fost acela al grairii
în limbi, întrucât multimea evreilor - venita la
Ierusalim pentru sarbatoarea Cinzecimii - se mira auzindu-i vorbind
fiecaruia pe limba sa (F.A. 2, 7-11). Nedumerirea lor a fost
risipita de Sfântul Pavel, cel mai în vârsta dintre
Apostoli, care a rostit o cuvântare, vorbind despre Iisus celor ce nu
auzisera înca de Domnul (F.A. 2, 14-40).
În urma acestei cuvântari înflacarate s-au
convertit la credinta crestina si s-au botezat cam la 3000
de suflete care, adaugându-se Ucenicilor si celor dintâi
urmatori ai lui Hristos, au alcatuit, prima Biserica
crestina la Ierusalim, numita si Maica tuturor Bisericilor.
De aceea Duminica Pogorârii Sfântului Duh este socotita ziua
întemeierii Bisericii vazute, sau mai bine zis a botezului ei direct
cu Sfântul Duh, revarsat de sus sub forma limbilor de foc.
Însufletiti si întariti de puterea
Sfântului Duh, Apostolii s-au raspândit în toata lumea.
În partile noastre a predicat Sfântul Apostol Andrei, cel
dintâi chemat, cum marturiseste istoricul Eusebiu al Cezareei
(+340) si confirma Sinaxarul constantinopolitean din 30 Noiembrie,
colindele dobrogene si toponimiile: Pestera si
Pârâul Sfântului Andrei sau numele de Undrea dat lunii
Decembrie.
Dupa pogorârea Sa asupra Apostolilor, Sfântul Duh a ramas
pentru totdeauna prezent, viu si activ în Biserica crestina.
Duhul a plinit lucrarea rascumparatoare a Mântuitorului
în lume, continuând-o în Biserica. Duhul este puterea
ce ridica din morti pe cei cazuti si scoate viata din
nefiinta (Ps. 103, 31). Duhul este visteria
bunatatilor, comoara darurilor celor bune pe care
credinciosii le primesc de la Dumnezeu: viata, sanatatea,
puterea de munca, sfintenie si virtute. Prin Duh ne nastem
din nou, prin baia Sfântului Botez, pentru viata întru
Hristos. Duhul ne învata adevarul si ne
calauzeste pasii si vointa spre tot ceea ce este
bun si placut lui Dumnezeu. Sfântul Pavel ne spune ca
roadele Duhului sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelungata
rabdare, facerea de bine, credinta, blândetea si
cumpatarea (Gal. 5, 22).
Puterea Sfântului Duh se împartaseste mai cu
seama prin harul special dat la hirotonie Arhiereilor, preotilor
si diaconilor, si prin Sfintele Taine si Ierurgiile
savârsite de acestia. Astfel, Duhul este cel care
sfinteste apa botezului, undelemnul mirungerii si darurile de
pâine si vin de la Sfânta Liturghie. Toti crestinii
primim darul Sfântului Duh îndata dupa botez, prin Taina
Mirungerii, caci Sfântul Duh este pecetea darurilor
Sfântului Duh. Astfel noi devenim pnevmafori, adica
purtatori de Duh, iar trupul nostru devine - cum spunea Sfântul
Pavel - templul Sfântului Duh (I Cor. 6, 19).
Desigur, pentru ca aceasta putere nevazuta a Sfântului
Duh, care se pogoara peste noi, sa încolteasca,
sa creasca si sa dea roade în viata noastra
spirituala, trebuie încalzita cu floarea credintei,
udata cu lacrimile pocaintei si luminata cu razele
cunostintei de Dumnezeu.
Dupa ce s-a pogorât asupra Apostolilor, Sfântul Duh n-a
parasit Biserica, ci a ramas cu ea de-a pururi, asa cum
spusese însusi Domnul: «Alt Mângâietor va trimite
Tatal voua, care sa armâna pururea cu voi» (In.
14, 16).
Nu numai Apostolii s-au adapat din ploaia îmbelsugata a
Duhului. Atingerea aripilor nevazute ale Mângâietorului au
trait-o Sfintii Ierarhi, care au împodobit-o cu
întelepciunea faptelor si scrierilor lor; pusnicii si
sihastrii care au nazuit sa urce cât mai sus pe scara
desavârsirii în curatenia si
sfintenia vietii; aparatorii credintei, care au
înfrânt ereziile si s-au ridicat la vederea luminii necreate a
Taborului; pictorii si zugravii care au lasat minunate frumuseti
ale artei crestine.
Pogorârea Sfântului Duh n-a încetat odata cu ziua
Cinzecimii, ci se prelungeste necontenit prin lucrarea Bisericii.
Astazi, deci, Sfântul Duh se pogoara la rugaciunea
sfintilor slujitori, din nou în mijlocul credinciosilor
adunati în biserici, ca odinioara Apostolii în
foisorul Cinei. De aceea se împart astazi în biserici
ramuri verzi de nuc sau tei, care amintesc de limbile de foc coborâte
odinioara peste Apostoli.
Sa ajutam samânta sadita de Duhul în noi
sa rodeasca florile virtutile crestine, prin rugaciune
fierbinte, prin împartasirea mai deasa cu Trupul
si Sângele Domnului, prin vointa de a face binele si de a
se feri de rau, prin curatenia morala a vietii noastre
si mai ales, prin iubirea fata de Dumnezeu si de semeni.
Alungând din sufletele noastre ura, minciuna si dezbinarea, sa
ne purtam ca adevarati urmasi ai lui Hristos si
purtatori ai Duhului. Iar cu ocazia acestui marit praznic sa ne
rugam :
«Doamne, cela ce pe Prea Sfântul Tau Duh l-ai trimis Apostolilor Tai, pe Acela, Bunule, nu-l lua acuma dela noi, ci înnoieste-L pe El întru noi, cei ce ne rugam Tie.» (Troparul zilei)
Parintele Cezar