Pogorârea Sfântului Duh

 

În cea de a opta Duminica dupa Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Pogorârea Sfântului Duh, Rusaliile sau Cinzecimea, praznic care cade la 50 de zile dupa Înviere si la 10 zile dupa Înaltarea Domnului. Este una dintre cele mai scumpe sarbatori ale Ortodoxiei, nu numai prin faptul ca, atunci, s-a întemeiat Biserica crestina, ci si prin pomenirea mortilor din Sâmbata precedenta (a mosilor de vara), de care se leaga atâtea stravechi si frumoase datini românesti.
Pogorârea Sfântului Duh fusese proorocita cu sute de ani înainte de venirea Mântuitorului în lume, mai întâi de Dumnezeu însusi, prin proorocul Ioil (2, 28-38), apoi de Sfântul Ioan Botezatorul (Mt. 3, 11) si, în sfârsit, de însusi Domnul, în seara Cinei celei de Taina, când prevenind pe Ucenici ca va fi dat mortii, ca va învia si ca se va înalta la Tatal, le fagaduieste trimiterea unui Mângâitor care va fi pururea cu ei (In. 14, 16-18, 26).
Dumnezeiasca fagaduinta s-a împlinit, într-adevar, la 50 de zile dupa Pasti, când Sfântul Duh-Mângâietorul s-a pogorât peste Sfintii Apostoli, în chip de limbi de foc, dându-le darul glosolaliei, adica al vorbirii în limbi: «Din cer, fara de veste, a venit vuiet ca de vijelie . . . si a umplut toata casa unde sedeau ei (Apostolii, n.n.). si li s-au aratat, împartite, niste limbi de foc, si deasupra fiecaruia dintre ei s-a oprit câte una. si s-au umplut toti de Duhul Sfânt si au început sa vorbeasca în alte limbi, precum Duhul le dadea ca sa vorbeasca» (F.A. 2, 2-4).
Cel dintâi semn al acestei îmbelsugate revarsari, peste Sfintii Apostoli, a darurilor cerului a fost acela al grairii în limbi, întrucât multimea evreilor - venita la Ierusalim pentru sarbatoarea Cinzecimii - se mira auzindu-i vorbind fiecaruia pe limba sa (F.A. 2, 7-11). Nedumerirea lor a fost risipita de Sfântul Pavel, cel mai în vârsta dintre Apostoli, care a rostit o cuvântare, vorbind despre Iisus celor ce nu auzisera înca de Domnul (F.A. 2, 14-40).
În urma acestei cuvântari înflacarate s-au convertit la credinta crestina si s-au botezat cam la 3000 de suflete care, adaugându-se Ucenicilor si celor dintâi urmatori ai lui Hristos, au alcatuit, prima Biserica crestina la Ierusalim, numita si Maica tuturor Bisericilor. De aceea Duminica Pogorârii Sfântului Duh este socotita ziua întemeierii Bisericii vazute, sau mai bine zis a botezului ei direct cu Sfântul Duh, revarsat de sus sub forma limbilor de foc.
Însufletiti si întariti de puterea Sfântului Duh, Apostolii s-au raspândit în toata lumea. În partile noastre a predicat Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat, cum marturiseste istoricul Eusebiu al Cezareei (+340) si confirma Sinaxarul constantinopolitean din 30 Noiembrie, colindele dobrogene si toponimiile: Pestera si Pârâul Sfântului Andrei sau numele de Undrea dat lunii Decembrie.
Dupa pogorârea Sa asupra Apostolilor, Sfântul Duh a ramas pentru totdeauna prezent, viu si activ în Biserica crestina. Duhul a plinit lucrarea rascumparatoare a Mântuitorului în lume, continuând-o în Biserica. Duhul este puterea ce ridica din morti pe cei cazuti si scoate viata din nefiinta (Ps. 103, 31). Duhul este visteria bunatatilor, comoara darurilor celor bune pe care credinciosii le primesc de la Dumnezeu: viata, sanatatea, puterea de munca, sfintenie si virtute. Prin Duh ne nastem din nou, prin baia Sfântului Botez, pentru viata întru Hristos. Duhul ne învata adevarul si ne calauzeste pasii si vointa spre tot ceea ce este bun si placut lui Dumnezeu. Sfântul Pavel ne spune ca roadele Duhului sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelungata rabdare, facerea de bine, credinta, blândetea si cumpatarea (Gal. 5, 22).
Puterea Sfântului Duh se împartaseste mai cu seama prin harul special dat la hirotonie Arhiereilor, preotilor si diaconilor, si prin Sfintele Taine si Ierurgiile savârsite de acestia. Astfel, Duhul este cel care sfinteste apa botezului, undelemnul mirungerii si darurile de pâine si vin de la Sfânta Liturghie. Toti crestinii primim darul Sfântului Duh îndata dupa botez, prin Taina Mirungerii, caci Sfântul Duh este pecetea darurilor Sfântului Duh. Astfel noi devenim pnevmafori, adica purtatori de Duh, iar trupul nostru devine - cum spunea Sfântul Pavel - templul Sfântului Duh (I Cor. 6, 19).
Desigur, pentru ca aceasta putere nevazuta a Sfântului Duh, care se pogoara peste noi, sa încolteasca, sa creasca si sa dea roade în viata noastra spirituala, trebuie încalzita cu floarea credintei, udata cu lacrimile pocaintei si luminata cu razele cunostintei de Dumnezeu.
Dupa ce s-a pogorât asupra Apostolilor, Sfântul Duh n-a parasit Biserica, ci a ramas cu ea de-a pururi, asa cum spusese însusi Domnul: «Alt Mângâietor va trimite Tatal voua, care sa armâna pururea cu voi» (In. 14, 16).
Nu numai Apostolii s-au adapat din ploaia îmbelsugata a Duhului. Atingerea aripilor nevazute ale Mângâietorului au trait-o Sfintii Ierarhi, care au împodobit-o cu întelepciunea faptelor si scrierilor lor; pusnicii si sihastrii care au nazuit sa urce cât mai sus pe scara desavârsirii în curatenia si sfintenia vietii; aparatorii credintei, care au înfrânt ereziile si s-au ridicat la vederea luminii necreate a Taborului; pictorii si zugravii care au lasat minunate frumuseti ale artei crestine.
Pogorârea Sfântului Duh n-a încetat odata cu ziua Cinzecimii, ci se prelungeste necontenit prin lucrarea Bisericii. Astazi, deci, Sfântul Duh se pogoara la rugaciunea sfintilor slujitori, din nou în mijlocul credinciosilor adunati în biserici, ca odinioara Apostolii în foisorul Cinei. De aceea se împart astazi în biserici ramuri verzi de nuc sau tei, care amintesc de limbile de foc coborâte odinioara peste Apostoli.
Sa ajutam samânta sadita de Duhul în noi sa rodeasca florile virtutile crestine, prin rugaciune fierbinte, prin împartasirea mai deasa cu Trupul si Sângele Domnului, prin vointa de a face binele si de a se feri de rau, prin curatenia morala a vietii noastre si mai ales, prin iubirea fata de Dumnezeu si de semeni. Alungând din sufletele noastre ura, minciuna si dezbinarea, sa ne purtam ca adevarati urmasi ai lui Hristos si purtatori ai Duhului. Iar cu ocazia acestui marit praznic sa ne rugam :

«Doamne, cela ce pe Prea Sfântul Tau Duh l-ai trimis Apostolilor Tai, pe Acela, Bunule, nu-l lua acuma dela noi, ci înnoieste-L pe El întru noi, cei ce ne rugam Tie.» (Troparul zilei)

Parintele Cezar