ÎNVĂȚAREA RELIGIEI: Principiu esențial în buna educație spirituală a omului

 

Oamenii înțelepți, care s-au convins din proprie experiență că cuvântul lui Dumnezeu exprimă adevărul, știu că se poate vorbi despre educația spirituală a omului numai în măsura în care acceptăm că omul este ființă   creată de Dumnezeu prin Spiritul său Divin,  este în legătură permanentă cu El și, pe lângă alte proprietăți potențiale de care dispune, are libertatea alegerii de a se dezvolta cum vrea, adică de a se educa cum vrea sau de a se lăsa educat de către educătorii săi așa cum vor ei.

Înainte de a alege cum să se educe sau cum să educe pe un se men al său, omul trebuie să știe adevărul divin despre sine și ce fel de educație își poate alege. Această știință poate fi oferită omului prin intermediul învățării religiei. Din acest motiv Dumnezeu a făcut cunoscut omului persoana Sa, legea Sa și poruncile ce decurg din ea: 1. Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău (Matei 22.37). 2. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți (Matei 22.39). 3. Să nu ucizi. 4. Să nu comiți adulter. 5. Să nu înșeli. 6. Să nu furi (Matei 19.18). 7. Să nu te preamărești. Deoarece "Cel ce se va înălța pe sine va fi smerit, și cel ce se va smeri pe sine va fi înălțat" (Matei 23.12). Aceste principii sunt oferite omului de către Creatorul său, pentru ca îndeplinindu-le să se îndumnezeiască, dacă vrea, și să fie fericit pururea.

"Scris este în Proroci: "Și vor fi toți învățați de Dumnezeu" (Ioan 6,45). Toate popoarele lumii creștine au fost informate de către Dumnezeu, prin proroci și prin Fiul său - Iisus Hristos, despre existența Sa, și despre importanța îndeplinirii principiilor Sale pentru om, dar nu toți oamenii au crezut în El și puțini au îndeplinit poruncile Lui ca să cunoască, din propria lor experiență, că Dumnezeu există și că principiile Lui exprimă adevărul.

Învățarea religiei ca știință constă, pentru om, în cunoașterea legii lui Dumnezu și principiilor ce decurg din ea care, însușite și aplicate în conlucrare cu El, asigură bunăstarea vieții sale eterne. Legătura stabilită de către Dumnezeu cu omul și restul lumii înconjurătoare este legea primordială a adevărului, este ceea ce se numește religie de pe poziție științifică. Această legătură este de așa natură că omul nu o poate suprima, însă are posibilitatea să atribuie acțiunilor și existenței sale caracter sacru sau profan, adică bun sau rău, malefic sau benefic.

În orice domeniu de activitate, conștient sau inconștient, acest fenomen se produce permanent în acțiunile omului cu gândul, cuvântul sau fapta, de aceea învățarea religiei de pe poziție științifică este pentru om o necesitate și un drept.

Omul nu este forțat de Dumnezeu să respecte principiile ce decurg din legea primordială a adevărului: el are libertatea alegerii, adică are dreptul să știe despre aceasta, ca să poată face alegerea din proprie voință. În art. 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului este scris: "Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conștiință și religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alții, atât în mod public, cât și privat, prin învățătură, practici religioase, cult și îndeplinirea riturilor". Pentru ca orice persoană să-și poată manifesta religia în mod benefic și conștient, este necesar ca orice om să știe ce este religia de pe poziția adevărului științific. Aceasta se poate realiza numai prin includerea religiei ca obiect de studiu în cadrul învățământului elementar și obligatoriu pentru toți oamenii.

Dacă analizăm art. 26 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care spune: "Orice persoană are dreptul la învățătură. Învățământul trebuie să fie gratuit, cel puțin în ceea ce privește învățământul elementar și general. Învățământul elementar trebuie să fie obligatoriu. Învățământul tehnic și profesional trebuie să fie la îndemâna tuturor, iar învățământul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturor, pe bază de merit. Învățământul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalității umane și întărirea respectului față de drepturile omului și libertățile fundamentale. El trebuie să promoveze înțelegerea, toleranța, prietenia între toate popoarele și toate grupurile rasiale sau religioase. (...) Părinții au dreptul de prioritate în alegerea felului de învățământ pentru copiii lor minori", observăm că învățământul este privit ca un tot întreg.

Nu este așa, însă, și în Constituția Republicii Moldova care, prin art. 35, punctul (8), împarte învățământul în religios și laic: "Statul asigură, în condițiile legii, libertatea învățământului religios. Învățământul de stat este laic". Prin acest articol, cel puțin la nivel elementar, statul lipsește cetățenii săi de caracterul sacru al învățământului și încălcă flagrant unul din drepturile fundamentale ale omului - dreptul la libertatea de a ști ce este religia, pentru a putea alege să trăiască sau nu conform principiilor divine, drept oferit de însuși Dumnezeu, întărit în Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de ONU și instituțiile ei speciale, la care a aderat și R. Moldova, prin Hotărârea parlamentului nr. 707-XII din 10.09.91.

Despre învățământul religios se poate vorbi numai în sensul învățământului de profil. Și nu trebuie confundată învățarea religiei, ca obiect științific de studiu, cu învățământul religios ca învățământ de profil. Învățarea religiei este un drept și o obligativitate pentru fiecare om, pe când învățământul religios de profil este o alegere liberă a omului, după ce a învățat religia ca obiect de studiu și știe ce prezintă ea din punct de vedere științific.

Nu trebuie redusă religia, ca știință, la ritualurile unui anumit cult religios sau, altfel spus, la o anume formă de manifestare a religiei. Pentru că formele de manifestare a religiei omul le cultivă după cum vrea, pe când principiile indicate de Dumnezeu sunt pentru toți oamenii și pentru totdeauna aceleași și constituie nucleul religiei atât la nivel teoretic, cât și la cel practic. Ritualul face parte din practica religioasă la baza căreia se află îndeplinirea principiilor formulate de Dumnezeu prin cuvântul Său. Fără îndeplinirea principiilor, în conlucrare cu Dumnezeu, ritualul este ineficient pentru om.

Statul care nu asigură tuturor cetățenilor săi învățarea religiei de pe poziție științifică și nu se ocupă cu educația religioasă divină a lor este un stat ignorant față de ceea ce este sfânt și, în consecință, este un stat rău.

Educația bună a omului se bazează pe învățarea religiei de pe poziție științifică, pe experiența personală a omului, care include credința în Dumnezeu și îndeplinirea poruncilor Lui în conlucrare cu El. Oamenii care au făcut aceasta s-au convins că Dumnezeu este desăvârșit și bun, că cuvintele Lui exprimă adevărul. Că, trăind conform cuvintelor Lui, ei s-au îndumnezeit, au devenit fericiți, desăvârșiți și buni pentru sine, pentru semenii lor, pentru întreaga existență din care fac parte pe veci. În felul acesta se realizează dezvoltarea deplină a personalității lor.

Iată ce mărturisește în această privință, din experiența sa, prorocul și împăratul David: "1. Fericiți cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului. 2. Fericiți cei ce păzesc poruncile Lui și-L caută cu toată inima lor. 3. Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. 4. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. (...) 9. Prin ce își va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale. (...) 66. Învață-mă bunătatea, învățătura și cunoștința, că în poruncile Tale am crezut. (...) 72. Bună-mi este mie legea gurii Tale mai mult decât mii de comori de aur și argint. 73. Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, înțelepțește-mă și voi învăța poruncile Tale. 74. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea și se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit. 75. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecățile Tale și întru adevăr m-ai smerit. (...) 85. Spusu-mi-au călcătorii de lege deșertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne. 86. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă! (...) 89. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer; 90. În neam și în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul și rămâne. (...) 92. De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aș fi pierit întru necazul meu. 93. În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne. 94. Al tău sunt eu, mântuiește-mă, că îndreptările Tale am căutat. (...) 98. Mai mult decât pe vrăjmașii mei m-ai înțelepțit cu porunca Ta, că în veac a mea este. 99. Mai mult decât învățătorii mei am priceput că la mărturiile Tale gândirea mea este. (...) 104. Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptății. 105. Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor mele. (...) 114. Ajutorul meu și sprijinitorul meu ești Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit. (...) 130. Arătarea cuvintelor Tale luminează și înțelepțește pe prunci. (...) 137. Drept ești, Doamne, și drepte sunt judecățile tale. (...) 138. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale și cu tot adevărul. (...) 142. Dreptatea Ta este dreptate în veac și legea Ta adevărul. (...) 151. Aproape ești Tu, Doamne, și toate poruncile Tale sunt adevărul. (...) 165. Pace multă au cei ce iubesc legea Ta și nu se smintesc" (Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991, Ps. 118).

Care conducători de stat ai Republicii Moldova, din ultimii 63 de ani, pot confirma, din proprie experiență, adevărurile mărturisite de prorocul și împăratul David? Care dintre ei poate spune că a introdus sau introduce învățarea religiei în țara pe care s-a încumetat să o conducă? Și cum oare pot fi conduși cetățenii unei țări spre fericirea divină când înșiși conducătorii lor nu cunosc, din proprie experiență, ce este ea? Adică nu-L cunosc pe Dumnezeu, nu vor să-L cunoască și nici cetățenilor conduși de ei nu le ajută să-L cunoască.

Cu asemenea conducători, atei, orice cetățean al țării riscă să părăsească nedemn această viață pământească. De aceea, este binevenit ca orice om să nu-și mai pună încrederea în asemenea conducători, ci fiecare, în mod personal, să trăiască conform legilor lui Dumnezeu, și tot prin prisma acestor legi să-și aleagă conducătorii, așa cum recomandă basarabenilor Alexe Mateevici:

Să știți: de nu veți ridica

Din sânul vostru un proroc,

În voi viața va săca,

Zădarnic soarta veți ruga,

Căci scoși veți fi atunci din joc

Și-ți rămânea făr' de noroc.

Din cheag de lacrimi, de dureri,

Din trăsnet de mânie sfântă,

Și din nădejdi și zbuciumări,

Din năzuinți și frământări

El trebui facla să-și aprindă

Și-n el pe toți să vă cuprindă.

Și toți veți fi un gând ș-un nume

Și înfrățiți veți făuri

Un viitor mai bun în lume,

Iar el va ști să vă îndrume

Acolo, unde va zări

C-a voastră stea va răsări.

Dar știți: de nu veți ridica

De printre voi pe-acest proroc,

În voi viața va săca,

Zădarnic soarta veți ruga,

Căci scoși veți fi atunci din joc

Și-ți rămânea fără noroc.

Timpul