Bucura-te Cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor

 

Unul din cele dintâi simboluri ale crestinismului este Crucea, cea sfintita de sângele Mântuitorului.

Înca în perioada Vechiului Testament a fost preînchipuita Sf. Cruce prin semnele dumnezeiesti. Spre exemplu la iesirea  evreilor din Egipt, Moise cu toiagul desparte marea  si alesii Domnului trec prin apa ca pe uscat, scapând de urmarirea egiptenilor; cu toiagul în pustie el scoate minunat apa din stânca poporului însetat (Iesire 14, 15-18; 17,1-7).

Dumnezeu descopera poporului Sau vointa prin sarpele de arama înaltat de Moise în pustie, care vindeca pe cei muscati de serpi, cei ce cu credinta îsi îndreptau privirile spre el. Însusi Mântuitorul asemana acest semn dumnezeiesc înaltarii Sale pe lemnul Crucii pentru mântuirea tuturor celor ce cred în El: „Si dupa cum Moise a înaltat sarpele în pustie, asa  trebuie sa se înalte  Fiul Omului. Ca tot  ce crede în El sa nu piara, ca sa aiba viata vesnica” (In. 3,14-15).

Fiul Omului mântuieste pe oameni prin Crucea care a fost înainte un lucru de dispret, cu preacurat sângele varsat din Trupul Sau pironit pentru pacatele  lumii.

Acest semn a fost prezis înca de prorocul Isaia: „El va ridica steag pentru neamuri si da aduna pe cei risipiti si lui Israel si va strânge la un loc pe cei împrastiati ai lui Iuda din cele patru colturi ale pamântului (Isaia 11, 12). Este greu de înteles taina celor patru parti a lumii, dupa cum ne spune Sf. Ap. Pavel: „Si Hristos sa se salasluiasca prin credinta în inimile voastre, înradacinati si întemeiati fiind în iubire,  ca sa puteti întelege împreuna cu toti sfintii care este largimea si lungimea, înaltimea si  adâncimea” (Efes. S,17-18).  În aceasta convingere ne întareste si Sf. Ioan Damaschin: „Cuvântul Cruce este  puterea lui Dumnezeu...dupa cum  cele patru brate ale crucii se tin si se strâng prin încheietura de la mijloc, tot astfel se tin prin puterea lui Dumnezeu înaltimea, adâncimea, lungimea si latimea, adica toata creatia vazuta si nevazuta”. Prin semnul biruitor  al Crucii, Fiul Omului ne-a împacat cu Dumnezeu, prin Cruce am capatat harul dumnezeiesc si dragostea.

La 14/27 septembrie Sfânta Biserica serbeaza una din cele 12 Sarbatori Domnesti – Înaltarea Sfintei Cruci, în amintirea aflarii si înaltarii Sfintei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos.

Prin pronia dumnezeiasca, locurile sfinte – Sfântul Mormânt si SF. Cruce  pe care a fost rastignit Iisus Hristos sunt descoperite si întoarse  din nou spre închinare crestinilor. Aceasta s-a întâmplat în timpul domniei primului împarat  crestin Constantin cel Mare (306-337), care  biruie pe dusmani în lupta, cu puterea Crucii ce i se aratase în vis. Dupa biruinta asupra dusmanilor da ordin sa fie înaltat la Constantinopol un monument în cinstea Semnului Biruitor. Din marea dorinta dea gasi  Crucea pe care a fost rastignit Hristos, împaratul a trimis pe mama sa, Elena la Ierusalim pentru a  o cauta.

Trecuse mai bine de trei sute de ani si era aproape cu neputinta de a gasi acel loc, unde fusese rastignit Mântuitorul. Dupa lungi cercetari, împarateasa Elena afla de la un oarecare om, ca Crucea  se afla îngropata sub un templu pagân, înaltat înca în timpul împaratului Adrian (117-138). Dupa distrugerea templului, a fost gasit Mormântul Domnului si trei cruci. Crucea Domnului a fost  determinata prin atingerea de ea a unui raposat care a înviat.

Crucea a fost ridicata de catre Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului împreuna cu alte fete duhovnicesti, urcându-se pe un  loc înalt, în ziua de 14 septembrie  anul 335. Crestinii priveau la ea ca la un semn al lui Dumnezeu, încredintându-se de puterea Ei. Cu  umilinta  au strigat cea mai scurta rugaciune: „Doamne miluieste!

 Dupa aflarea Cinstitei Cruci, împarateasa Elena a însemnat acele locuri, care erau legate de viata pamânteasca a Mântuitorului prin înaltarea a mai multe locasuri de închinaciune, printre care si Catedrala Învierea Domnului”.

La întoarcere  împarateasa Elena aduce la Constantinopol o parte din Cinstita Cruce a Domnului care a fost  asezat  într-una din bisericile ctitorite de familia împarateasca.

Dupa vechea si  frumoasa traditie bizantina la aceste Sfinte Sarbatori consacrate Sf. Cruci cu deosebita solemnitate se scoate în mijlocul bisericii lemnul  Cinstitei Cruci spre închinarea crestinilor.

Mântuitorul spune: „Oricine voieste sa vina la Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia Crucea si sa-Mi urmeze Mie” (Marcu 8,34).

Aceasta chemare dumnezeiasca sa ne ajute de a ne lepada de patimile si placerile   acestei vieti trecatoare, cu smerenie si blândete sa primim cele ce ni se cuvine de la Bunul Dumnezeu. Toate acestea pentru a ne îndrepta, a ne curati si a ne desavârsi în credinta. Sa ducem Crucea noastra de bunavoie. Sa  cadem în fata Sf. Cruci, rugând pe Cel rastignit pe Ea sa ne daruiasca ajutor prin puterea Crucii si sa ne usureze sa ne lumineze calea care duce spre mântuire.

Prot. Ioan Lisnic, parohia Putinesti, Floresti