Despre Dragoste

 

În numele Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh

În Evanghelia de azi am auzit niste cuvinte atât de simple si atât de  clare: Cine Ma iubeste, acela îndeplineste poruncile Mele În viata noastra obisnuita, este evident faptul ca atunci când iubim pe cineva, depunem efort sau cel putin ar trebui sa depunem efort si sa ne îngrijim de persoana iubita, ne straduim sa tinem cont de gusturile ei, sa aflam mai exact ce îi place sau ce nu-i este pe plac. Cât este de bine când dragostea este vie si facem tot posibilul ca sa nu indispunem persoana la care tinem cu adevarat.

În acest sens putem sa întelegem si cuvântul lui Hristos, prin care vedem ca porunca lui Dumnezeu nu este un ordin, nici constrângere. Dumnezeu foarte deschis si sincer ne spune noua urmatoarele: iata ce-Mi place si iata ce nu-Mi place, iata  pentru ce am venit Eu pe pamânt si iata ce a generat moartea Mea cumplita si amara pe pamânt  Întrebarea este foarte simpla: daca noi nu împartasim ceea, ce Îi este scump si daca noi nu simtim cauza crucificarii si mortii Lui, atunci despre ce fel de dragoste putem vorbi? Oare în asa mod interpretam dragostea pentru rudele noastre, prietenii nostri si pentru cei, care cu adevarat ne sunt apropiati? Desigur ca nu!

Sa ne gândim la aceste cuvinte simple ale lui Hristos si la acest adevar pur, vital si pamântesc. Daca noi nu pazim porunca lui Dumnezeu, înseamna ca nici nu-L iubim pe Dumnezeu si, în acest caz, nu trebuie sa-I vorbim despre dragostea noastra fata de El si nici sa-I spunem ca El este Domnul nostru. Mult mai bine ar fi sa recunoastem sincer ca acolo, undeva, într-un colt de suflet eu Te iubesc, Doamne, dar pe mine ma iubesc mai mult, lumea o iubesc mai mult si, în general, toate le iubesc mai mult ca pe Tine Si poate atunci ne-ar fi rusine, imaginându-ne dragostea Lui pentru noi si comportamentul Lui fata de noi. Si daca ne-ar fi rusine, poate ca ceva viu ar tresari în sufletele noastre, poate ca numai atunci am încerca sa zidim o legatura sincera si adevarata cu Dumnezeu si poate, vreo data, am atribui si Lui acele sentimente vii pe care le avem unul fata de altul.

Sa ne gândim foarte serios la acest lucru, pentru ca cine nu pastreaza porunca Domnului nu pentru ca e lege, nici pentru ca e ordin si nici din frica, dar pur si simplu pentru ca El ne este scump acela nu poate sa spuna: Te iubesc, Doamne

Sa ne iubim unii pe altii si sa-L iubim pe Dumnezeu într-un mod constient, creativ, matur si în asa fel sa zidim viata. Amin!

Mitropolitul Antonii de Suroj, Londra, 1972

 

Traducerea autorizata de Stela Rusu