Nemtii basarabeni au construit o biserica pentru crestinii ortodocsi din Albota de Susu
La sudul R. Moldova sunt mai putine biserici decât la centrul si la nordul ei. Iata de ce, aici, deschiderea unui locas sfânt devine un eveniment istoric de mare importanta atât pentru localnici, cât si pentru întreaga republica. Iar redeschiderea bisericii din Albota de Sus, la început de septembrie, a capatat si o conotatie internationala, pentru ca se datoreaza nemtilor originari din sudul Basarabiei si urmasilor acestora, actualmente traitori în buna parte în Germania, dar si în alte state occidentale si în SUA.
Restaurarea Bisericii luterane din Albota de Sus a fost posibila gratie Uniunii nemtilor basarabeni, cu sediul la Stuttgart, Germania, avându-l ca presedinte pe dr. Edwin Kelm care, prin actele sale de caritate, e bine cunoscut în sudul R. Moldova si cel al Ucrainei. Membrii uniunii au acumulat mijloacele necesare pentru renovare si au venit într-un numar reprezentativ - 150 de persoane - la redeschiderea locasului, zidit acum 65 de ani. Biserica a fost înaltata din 1935 pâna în 1938, pe mijloacele acumulate de la alboteni, pe atunci aproape în totalitate nemti (svabi) - un milion si jumatate de lei. La acestia s-a adaugat munca spre binele obstesc a zidarilor, lemnarilor, pictorilor locali. A fost un efort comun al albotenilor. Iata de ce oamenii au consemnat documentar, asa cum obisnuiesc nemtii sa faca, fiece lucrare la biserica, încât la ceremonia redeschiderii locasului au fost pomeniti toti cei care au contribuit la zidirea lui. Urmasii directi ai acestora au vorbit, dezvaluind o fateta mai putin cunoscuta pentru noi a sufletului german - sensibilitatea pentru istorie, patriotism si religiozitate.
Evenimentul a constituit si o comemorare a nemtilor somati sa paraseasca Basarabia. Exodul lor spre Germania a durat doi ani, din 1940 pâna în 1942. Ca urmare a Tratatului Ribbentrop-Molotov, lor li s-a dat un termen de trei zile pentru a parasi prima lor Patrie, la care au tinut si continua sa tina foarte mult, pentru ca a fost darnica si buna cu ei. Au plecat de aici cu averea si familia încarcate într-o caruta. Totusi, dorul de Basarabia i-a consolidat în Uniunea nemtilor basarabeni si i-a determinat sa-si revada mai des prima Patrie, pentru a se simti împliniti spiritual. Este patria pâinii si a vinului, aveau sa remarce ei, reîncalziti de aceste daruri neasemuite ale pamântului, când au fost întâmpinati cu pâine si vin, dupa stravechiul obicei.
În lumina blânda a soarelui de septembrie se parea ca biserica alba din Albota de Sus, cu turnul sau din fata mai înalt de 33 de metri, uneste pamântul cu cerul, ca o axa a lumii. Asta si pentru ca redeschiderea bisericii restaurate a avut, ca finalitate, transmiterea ei în custodia credinciosilor ortodocsi locali, numai ca sa fie utilizata conform destinatiei, si nu drept casa de cultura sovietica, cum a fost pe parcursul a sase decenii. Acest transfer simbolic a fost consemnat si prin serviciul divin savârsit în cadrul ceremoniei. Doi pastori din Germania l-au început, iar un sobor reprezentativ de preoti, în frunte cu Preasfintitul Anatolie, Episcopul de Cahul si Lapusna, l-au încheiat, credinciosii de ambele rituri având posibilitatea de-a trai fascinatia ambelor liturghii.
La ceremonie au participat cei trei copii - doi fii si o fiica - ai inginerului-arhitect basarabean Otto Buxel, care a elaborat proiectul bisericii. Cel mai tânar dintre urmasii celor care au participat direct la edificarea bisericii, nepotul tâmplarului Immanuil Hiller - omul care a realizat toata tâmplaria locasului sfânt - a transmis cheia simbolica a acestuia actualului paroh al Bisericii "Sf. Proroc Ilie" din Albota de Sus. Astfel, descendentii nemtilor basarabeni, veniti sa vada prima Patrie a parintilor si bunicilor lor, fauresc acum istoria, fara a-si uita radacinile, imortalizând fapta înaintasilor lor si oferindu-ne si noua o pilda demna de urmat.