"Lumea noastra e în agonie..."

 

Zilele trecute, ne-am deplasat, împreuna cu un grup de colegi de la ziarul "Ora Satului" la Manastirea "Sfântul Gheorghe" din Suruceni. Directorul publicatiei, Nicolae Misail, si poetul si publicistul Ion Proca au venit cu o donatie de carte pentru studentele de la Seminarul teologic "Regina Maria", iar noi - pentru a ne întâlni cu maica stareta Eustemia (numele laic - Elena Ovcearenco), de o rara cultura si alcatuire sufleteasca, pe care am cunoscut-o pe când activa în cadrul Ministerului Educatiei de la Chisinau. S-a nascut la Siscani, Nisporeni, la 6 iunie 1961 în familia lui Petru si a Olgai Ovcearenco. A studiat la Facultatea de filologie româna a USM. A lucrat în calitate de profesoara, inspector scolar în cadrul Inspectoratului Ialoveni, apoi, prin transfer - la Ministerul Educatiei. Studiile teologice le-a facut la Universitatea "A. I. Cuza" din Iasi. Cinul monahal l-a luat în Manastirea "Cuvioasa Parascheva" Hâncu, în care a activat si în calitate de director pentru educatie, si în Casa "Prea fericitul Iosif" din Chisinau, care se afla la întretinerea manastirii respective. În anul 2000, prin binecuvântarea ÎPS Vladimir, a fost numita în calitate de stareta si director-adjunct la Manastirea Suruceni.

 - Maica stareta, va rog sa ne spuneti, de când exista Manastirea "Sfântul Gheorghe" si Seminarul Teologic "Regina Maria" din Suruceni?

- Manastirea "Sfântul Gheorghe" este o oaza de spiritualitate ortodoxa ctitorita, în 1785, de catre vicarul Casian Suruceanu. Initial, a fost o manastire de calugari cu doua biserici: de iarna, cu hramul "Sfântul Nicolae", si de vara, cu hramul "Sfântul Gheorghe". A fost o obste monahala destul de numeroasa cu o traire deosebita. De-a lungul anilor, în istoria manastirii s-au perindat 24 de stareti. În 1959, sfântul locas a fost închis si transformat într-un spital de boli venerice pentru femei. Datorita primenirilor care au avut loc în societate, în anul 1991, cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, manastirea a fost redeschisa si reorganizata în manastire de maici. Acum patru ani, pe teritoriul manastirii a fost înfiintat Seminarul teologic "Regina Maria". Institutia ofera studii liceale cu profil umanistic si, concomitent, absolventele ei devin profesoare de religie în ciclul primar, un lucru extrem de necesar la etapa data.

- De ce credeti ca e nevoie acum atât de mult de credinta?

- Astazi, lumea este cu totul debusolata. Prea se aventureaza si se da în vânt dupa multe fara a sti ce anume doreste. Scara valorilor s-a rasturnat... Si trebuie sa întelegem ca doar o societate care îsi va axa obiectivele pe credinta noastra ortodoxa va putea sa depaseasca si criza de ordin economic, si cea de ordin moral. Pentru ca o societate poate sa prospere având cetateni de o moralitate deosebita. Iar o asemenea moralitate îsi are sorgintea în credinta crestin-ortodoxa.

- Ce v-a facut sa parasiti lumea cu patimile sale marunte si sa luati cinul monahal?

- Dumnezeu parca mi-a dat de toate si, totusi, ma framânta întrebarea: care este rostul vietii? Am înteles ca numai retragându-ma între zidurile manastirii îmi voi împlini dorinta sufleteasca de a-i sluji lui Dumnezeu. Pentru ca, slujind lui Dumnezeu, te deschizi si oamenilor. Însa retragerea la manastire nu înseamna parasirea lumii.

- Acei care va cunosc au acceptat decizia dvs.?

- Doar unii. În lumea contemporana predomina o opinie eronata despre cei care îsi duc viata între zidurile unei manastiri. De obicei, se crede ca aici se afla niste ratati, adica oamenii care nu s-au putut realiza, si ca acestia s-au retras din cauza unor probleme de ordin familial sau psihologic. Dar lucrurile nu stau chiar asa. În sufletul fiecarui om este un gol pe care fiecare dintre noi încearca sa-l umple. Ma bucur ca pot sa-mi aduc si eu obolul în casa lui Dumnezeu.

- Dar cum a fost pe când erati un mirean între mireni?

- Nu am fost casatorita. Se vede ca asa a fost voia Domnului. Poate ca, daca as fi fost casatorita, m-ar fi legat mai multe de viata laica. Aici, trebuie sa te gândesti la un singur lucru: cum sa faci, cu harul lui Dumnezeu, aceasta lume mai buna, ca oamenii sa fie mai deschisi unul fata de altul, mai generosi, mai sensibili la durerile celor din jur. Fiindca atunci când Mântuitorul este întrebat de catre iudei daca a venit sa schimbe Legea, El zice: "Nu am venit sa schimb Legea si prorocii, am venit s-o împlinesc, sa o desavârsesc", si îi povatuieste: "Sa va iubiti unul pre altul precum v-am iubit eu pre voi". Menirea noastra nu este alta decât a face ca oamenii sa fie corecti si sinceri unul fata de altul.

- De ce Biserica noastra nu condamna cu vehementa sectantii care îi convertesc pe crestini?

- Dumnezeu ne-a înzestrat cu ratiune ca sa pricepem natura lucrurilor. Fiecare om este în drept sa aleaga în aceasta viata. Noi suntem cei care luam decizii si tot noi - cei care suportam consecintele propriului comportament. Din pacate, nu suntem întotdeauna în stare sa dam un raspuns prompt si adecvat la problemele cu care ne asalteaza cei din jurul nostru. Tocmai de aceea, institutiile teologice care au aparut astazi sunt de o reala necesitate pentru buna cunoastere a religiei ortodoxe. Nu e în firea lucrurilor sa umblam prin sate ca sectantii, dar ar trebui ca fiecare sa încerce sa-si apere credinta, originea si izvoarele sale.

- Cum va pare lumea de la acest început de mileniu?

- Ca o lume în agonie. Astazi omul este tratat mai mult din punct de vedere biologic si prea neînsemnata este grija pentru viata spirituala. De aceea si suferim. Omul trebuie sa fie tratat ca o dihotomie, cu trup si suflet. În caz contrar, viata nu are sens. Dumnezeu a creat lumea nu pentru ca ea sa dispara. Din pacate, omul modern a cam uitat ca are niste obligatii în fata Creatorului si în fata semenilor. Unii se simt bine doar atunci când cel din preajma lor sufera. E un mare pacat sa te bucuri atunci când aproapele tau sufera. Suntem egoisti din fire si aceasta nepasare ne-a întinat sufletul si trupul, poluând chiar întregul Univers. Si atât timp cât nu va avea loc o schimbare în interiorul nostru, sa nu asteptam o schimbare din afara. Credinta crestin-ortodoxa sta în dragoste: iubeste si vei fi iubit. Prin urmare, fiecare trebuie sa faca ceea ce este placut deopotriva lui Dumnezeu si celor din jurul sau.

- Va multumesc pentru interviu.

Nicolae Roibu