Care este atitudinea bisericii faţă de homosexualitate şi homosexuali? Invitaţii Virginiei Spiţa în cadrul emisiunii cu tema „Homosexualitatea – aspecte sociale şi religioase” sunt părintele Iulian Raţă de la biserica Sfânta Treime din Lucaşeuca şi vicepreşedintele asociaţiei „Pro Familia” Vitalie Marian.

Membri ai 27 de asociaţii și în jur de 3000 de părinţi au semnat un demers pe care l-au înaintat, conducerii R. Moldova și Ministerului Educaţiei, prin care solicită introducerea în programul de învăţământ preuniversitar a disciplinei Religia. „În prezent în școli se predă opţional Educaţia moral spirituală. Sărbătoarea Crăciunului, conform acestei discipline este tratată ca un obicei vechi de la sat unde copiii merg cu colinde pe la case, ceea ce nicidecum nu corespunde esenţei acestei sărbători”, a remarcat Constantin Lazăr, președintele Asociaţiei spiritual culturale „Antonie Plămădeală”, unul din semnatarii demersului. Potrivit aceleiași surse, Istoria Bisericii, religiei, artei este o parte importantă a experienţei noastre sociale. „De ce n-am face-o parte componentă a educaţiei? Read more »

PAȘTILE EVREIESC
Cuvântul ebraic Pesah (trecere) este moștenit de evrei de la egipteni, fi ind preluat din forma bizantinolatină Paschae sau sărbătoarea azimilor. Evreii numeau Pesah (Pascha) sărbătoarea lor anuală în amintirea trecerii prin Marea Roșie și a eliberării lor din robia Egiptului, care se prăznuia la 14 Nisan (aprilie) și coincidea cu prima lună plină de după echinocţiul de primăvară. Termenul ebraic Pesah – Paște a trecut în vocabularul creștin pentru că patimile, moartea și Învierea Domnului au coincis cu Paștile evreilor din anul 33; obiectul sau motivul Paștilor creștine este însă cu totul altul decât al Paștilor evreilor, între vechea sărbătoare iudaică și cea creștină nefi ind altă legătură decât una de nume și de coincidenţă cronologică.

PAȘTILE CRUCII, PAȘTILE ÎNVIERII
Numirea de Paști a fost aplicată de primii creștini în cinstea comemorării anuale a Cinei celei de taină, care avea loc în seara zilei de 13 Nisan sau în Joia dinaintea Duminicii Învierii. Ea consta dintr-o masă rituală, care imita Cina la care au participat apostolii și Hristos, și era însoţită de serviciul Sfi ntei Împărtășanii. La primii creștini, recrutaţi dintre evrei, această celebrare a Cinei Read more »

Administrarea Sf. Taine a Cununiei
Locul administrării Cununiei este Biserica. Este necesar să atenţionăm asupra timpului administrării acestei Taine. Cununia nu se administrează în decursul celor patru posturi precum și în săptămâna brânzei (înainte de Postul Mare), în Săptămâna luminată, în perioada de la Nașterea Domnului până la Bobotează. Potrivit unui obicei blagocestiv, Cununia nu se administrează sâmbăta nici în ajunul sărbătorilor Dumnezeiești sau a sărbătorilor mari, pentru a nu petrece zilele de ajun în veselie și răsfăţ;  În Biserica Ortodoxa Rusă Cununia, nu seadministrează pe lângă cele enumerate mai sus, și în ajunul zilelor de post în decursul a tot anul (marţi și joi), precum și în ajunul Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august) și Înălţării Sf. Crucii Domnului (14 septembrie). În Biserica Ortodoxă Română nu se fac cununii în următoarele zile din timpul anului bisericesc:
- în cele patru posturi de peste an, adică Postul Paștelui, Postul Crăciunului (14 noiembrie – 24 decembrie s. v.), Postul Sfi ntei Marii (1-14 august) și Postul Sfi nţilor Apostoli, variabil de la an la an, adică de la Duminica tuturor Sfinţilor pana în ziua sărbătorii;
- în toate zilele de miercuri și vineri din timpul anului Bisericesc, fi ind zile de post;
- în zilele de 14 septembrie (Ziua Crucii sau a Înălţării Sfi ntei Cruci) și 29 august (Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul), prăznuite întotdeauna cu post, indiferent în ce zi a săptămânii cad;
- în săptămâna brânzei adică cu șapte zile înainte de Postul Mare, numită și săptămâna alba, fi ind socotită
perioadă de pregătire pentru post;
- în săptămâna luminată, adică între Paști și Duminica Tomii, în Duminica Rusaliilor, în ajunul și în ziua tuturor sărbătorilor împărătești și în perioada cuprinsă între Crăciun și Bobotează (25 decembrie – 6 ianuarie).
Cununia trebuie să se ofi cieze după Liturghie, după Împărtășirea mirelui și miresei. Potrivit tradiţiei existente în Biserica din România și Basarabia, la administrarea Cununiei este necesară prezenţa nașilor de cununie. Read more »

Nerespectarea normelor sus – pomenite fac să apară obstacole în calea contractării căsătoriei.
OBSTACOLE DE ORDIN RELIGIOS
În prezent principalul obstacol religios pentru administrarea Cununiei este apartenenţa la altă confesiune creștină sau la altă religie a unuia dintre candidaţii la Cununie. Căsătoriile mixte constituie una dintre cele mai acute probleme și în prezent este rezolvată individual de Bisericile Ortodoxe autocefale. Astfel, Biserica Ciprului, referindu-se la Canonul 14 al Sin. IV Ecumenic, interzice căsătoria dintre creștin și necreștin, Biserica Cehoslovacă nu interzice astfel de căsătorii, dar refuză să le dea binecuvântarea religioasă, Biserica Poloneză consideră că s-ar putea da binecuvântarea
unuia dintre soţi (celui ortodox). La a II-a Conferinţă preconciliară din 3-12 septembrie 1982 din Shambezi, a fost adoptat un proiect privind decizia Marelui Sinod Ortodox în care se spune: „Căsătoria între ortodocși și eterodocși sau cu necredincioșii este interzisă din considerente de acrivie canonică”. Alt impediment de ordin religios este rudenia
spirituală – legătura ce se întemeiază, la săvârșirea sfântului Botez, între naș și fi n, precum și între anumite rude ale
acestora. Botezul, fi ind socotit o naștere spirituală, nașul care asistă copilul la botez devine părintele lui spiritual. De
aceea și raporturile dintre naș și fi n sunt asemănătoare cu cele care există între copil și părinţii săi naturali.
În prezent rudenia spirituală rămâne impediment la căsătorie până la gradul III.
Potrivit acestei masuri, s-au oprit căsătoriile: nașulu cu fi na; fi ului nașului cu fi na; nașului cu mama fi nului;
nașului cu fi ica fi nului; fiului nașului cu fiica finului Din aceste considerente este interzisă asistarea la botez a părinţilor fizici ai copilului. Dacă tatăl ar primi, ca naș, la botez pe propriul copil, el ar deveni faţa de soţia sa cumătru și, în acest caz, căsătoria lor ar trebui desfăcută. Spre deosebire de nașii de botez, nașii de cununie nu creează rudenie spirituala cu cei care se căsătoresc. Read more »

Preliminarii
Nunta, Cununia, Căsătoria este Taina prin care un bărbat și o femeie care s-au hotărât în mod liber să trăiască împreună întreagă lor viaţă, în scopul de a se ajuta reciproc, a naște și crește copii și a se feri de desfrânare, primesc, prin rugăciunile preotului, harul divin care sfi nţește legătura lor și îi ajută la împlinirea scopului lor.
Baza juridică a Cununiei se afl ă în Sf. Scriptură. Încă în rai fi ind omul Dumnezeu a zis: “Nu este bine să fi e omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facerea 2,1). Prin participarea Sa la nunta din Cana Galileei și prin săvârșirea celei
dintâi minuni la aceasta nuntă, Mântuitorul a arătat că acordă o cinste și preţuire deosebită căsătoriei.
După cum spune Fericitul Augustin: „Hristos aîntărit la Cana ceea ce Dumnezeu a instituit în rai”.
În prezent canoniștii acceptă defi niţia juridicăa căsătoriei dată încă în sec. al III-lea de către jurisconsultul roman Herenius Modestinus care spunea: „Căsătoria este legătura bărbatului și a femeii prin însoţire pentru întreagă viaţă și pentru a-și împărtăși reciproc drepturile dumnezeiești și omenești (Nuptiae sunt conjunctio maris et feminae
consortium omnis vitae, divini ac homani juriscomunicatio)”. Din această defi niţie rezultă că căsătoria
se întemeiază pe legătura fi rească, stabilită prin înţelegere între bărbat și femeie (consensus facis nuptas – consensul celor doi face nunta), în scopul însoţirii lor pentru o viaţă întreagă și pentru a se face părtași la acele drepturi care au fost stabilite de voinţa umană și prin voinţa divină. Din aceeaș defi niţie decurge că căsătoria este o legătură
monogamă, fapt ce corespunde întru totul naturii umane, propagării vieţii umane și rostului vieţii
omenești. Încheierea căsătoriei între creștini se săvârșește prin administrarea Sf. Taine a Cununiei. Săvârșitorul
Săvârșitorul Sf. Taine a Cununiei este preotul cu hirotonie validă, fără pedeapsă canonica, ce l-ar opri de la Săvârșirea Sfi ntelor Taine1. Nu se obișnuește ca Taina Cununiei să fi e administrată de către preoţii care au adoptat călugăria, pentru că aceștia s-au lepădat de cele lumești. Episcopul fi ind și el călugăr de asemenea nu se cuvine să
administreze Taina Cununiei, acest lucru fiind stipulat în Nomocanonul slav. În caz de necesitate preotul poate să-l cunune pe propriul fi u sau fi ica2.

Primitorii Sf. Taine a Cununiei
Primitorii Sf. Taine a Cununiei pot fi creștinii ortodocși de sex diferit și care nu sunt călugăriţi.
Condiţiile pentru administrarea Cununiei Dreptul bisericesc și legile statului prevăd
anumite norme care trebuie respectate de cei care doresc sa se cunune, norme ce pot fi împărţite în
patru categorii:

1) religioase;
2) etice;
3) fi zice;
4) sociale. Read more »

ANUL LITURGIC ȘI SUBDIVIZIUNILE LUI
Pentru creștinii care căutau să păstreze vie memoria Mântuitorului și a faptelor Sale, precum și a sfi nţilor sau a evenimentelor care au marcat viaţa Bisericii, necesitatea stabilirii unor reguli și a unor date precise, unanim și uniform acceptate, a fost o preocupare permanentă. Tributari ai tradiţiei iudaice din care veneau, primii creștini au păstrat ca dată de început al anului ziua de 1 septembrie (începutul anului civil la evrei) care, conform tradiţiei, este începutul creaţiei lumii și începutul activităţii publice a Mântuitorului (“Duhul Domnului peste mine pentru că M-a pus să binevestesc … și să vestesc anul milei Domnului” (Lc. 4,8-19). Anul Bisericesc, după modul cum este structurat azi, este compus din trei perioade liturgice ale căror poziţie în cadrul anului civil este reglementată de sărbătoarea Paștilor, misterul pascal fi ind cel care dă greutate și centrează întregul an liturgic. Cele trei mari perioade ale anului liturgic, care și-au luat numele de la cărţile de strană cele mai folosite în perioada respectivă (Triod, Penticostar, Octoih), sunt: – Triodul (10 săptămâni: începând cu Duminica Vameșului și sfârșind cu Sâmbăta Mare); – Penticostarul (8 săptămâni: de la Duminica Învierii până la Duminica I după Rusalii); Read more »

Pe data de 12 noiembrie, în orașul Criuleni s-a desfășurat seminarul cu genericul: „Biserica și școala: parteneriat pentru educaţie”, organizat de Departamentul Relaţii Culturale al Mitropoliei Moldovei în Colaborare cu Asociaţia pentru Educaţie Creștin-Ortodoxă (AECO). Pentru cei aproximativ cincizeci de preoţi și profesori din satele raioanelor Criuleni și Dubăsari, au vorbit Pr. Lect. Dr. Dorin Opriș de la Universitatea din Alba Iulia, România, Prot. Nicolae Ciobanu, șeful Departamentului Relaţii Culturale al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, Pr. Nicolae Jelihovski de la biserica „Adormirea Maicii Domnului” di s. Sălcuţa, profesor la liceul „Meșterul Manole” din aceeași localitate, Prot. Vasile Ciobanu, Parohul bisericii „Sf. Nicolae” din s. Costești, r. Ialoveni, etc. Read more »

Părintele Dorin Opriș, lector dr. la Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, România, binecunoscut prin cercetările efectuate în domeniul educaţiei religioase, prezentând noile metode folosite în cadrul orelor de religie. Părintele a binevoit să răspundă la câteva întrebări: ***

- Astăzi asistăm la niște atacuri tot mai înverșunate la adresa creștinismului. Am văzut cu toţii ce s-a întâmplat recent în Franţa sau Italia, am asistat la războiul pornit împotriva icoanelor, în România… Părinte, ce credeţi, dacă se continuă în același ritm și în aceeași direcţie, unde ajungem? Read more »

Ziua de 1 septembrie – începutul anului școlar, cea mai frumoasă zi a
copiilor ce se păstrează în memorie pe tot parcursul vieţii a decurs într-un
mod bine organizat cu tradiţionalul primul sunet de clopoţel, ci oaspeţi
doriţi, cuvinte frumoase de felicitare, cu program artistic bine pregătit și
interpretat la nivel înalt de către elevi. Read more »

”În ultimul timp, tot mai mult se vorbește despre atitudinile, comportamentul și obligaţiile femeii, dar foarte puţin se accentuează despre cum ar trebui să fi e un bărbat. Acest subiect poate fi analizat din multe aspecte, dar mi-am propus să-l abordez din punctul de vedere al Bisericii. În acest scop am realizat un interviu cu protoiereul Gheorghe Voitcov, parohul bisericii ”Sfântul Întocmai cui Apostolii Marele Cneaz Vladimir” din s. Călmăţui, Hâncești, care a acceptat cu amabilitate dialogul ce ni-l propunem.
***

Părinte, cum credeţi Dvs., de ce în perioada contemporană se pune accent pe rolul, importanţa femeie, dar de uită de bărbat? Oare nu sunt ambii egali în societate și în faţa lui Dumnezeu?

Cunoaștem deja că în vremurile vechi, când între două ţări apăreau neînţelegeri, ele se rezolvau foarte simplu – se declara război. Cine câștiga se considera drept. Cu scurgerea timpului a apărut alt mod de a rezolva neînţelegerile – prin tratative, negocieri. Totodată, conducerea ţării se alege tot prin acest mod, dându-se mai întâi drept de vot celora ce luau parte la discuţii. Acest dirept îl aveau numai bărbaţii, până în prezent tot ei dominau în societate. Oare aceasta înseamnă că bărbaţii au fost uitaţi? Poate se pare că am deviat de la temă, dar vreau să accentuez că, cu timpul, acest drept l-au obţinut și femeile. Devenind în drept egal cu bărbaţii, ele s-au impus în diferite domenii ce se considerau pur bărbătești, ca medicina, economie, politică. Devenind independente femeile, în timpul de faţă, ocupă și multe posturi de conducere, pe care le deţin destul de efectiv. Dedicându-se carierei profesionale, cu părere de rău, mult femei refuză de a forma o familie, din cauza aceasta suferind întreaga societate. Nu sunt contra acestor activităţi ale femeii, dar se pare că este o tendinţă spre matriarhat. În lume există multe organizaţii care ocrotesc femeia, dar nu am auzit de așa organizaţii pentru bărbaţi. Nu cred că se uită de bărbaţi, pentru că atât bărbaţii, cât și femeile sunt egale în faţa legii, cu atât mai mult, în faţa lui Dumnezeu. Read more »

„Implicarea Bisericii Ortodoxe în depășirea problemelor sociale” Începând cu 29 septembrie, a.c. în episcopiile și protopopiatele din cuprinsul Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, a început difuzarea Ghidului de aplicare practică pentru slujitori și teologi „Implicarea Bisericii Ortodoxe în depășirea problemelor sociale”. Ghidul apare într-o perioadă în care probleme precum trafi cul de fi inţe umane, dezbinarea familiilor și ravagiile făcute de HIV/SIDA devin tot mai stringente. Read more »

Noţiuni de astronomie

Calendarul este un sistem convenţional de măsurare a timpului care indică durata și subdiviziunile lui. Etimologic, cuvântul provine de la latinescul calendae care, la rândul său provine din gr. καλαω – a chema, a convoca, prin care la romani se denumea prima zi a fi ecărei luni când cetăţenii erau convocaţi și li se comunicau chestiuni de interes public. Arbitrar sau nu, timpul calendaristic apare ca o perioadă temporală între două evenimente ciclice, de aceea era nevoie de o măsură cât mai precisă. Luând în calcul mersul celor mai vizibili aștri, civilizaţiile pământului și-au alcătuit calendare în funcţie de Soare sau de Lună (calendar solar sau calendar lunar). Deoarece mersul și, mai ales, variaţiile Lunii erau mai vizibile, cele mai frecvente calendare folosite în antichitate erau cele lunare. (Un astfel de calendar au folosit egiptenii, grecii și romanii.) Cei dintâi care au întrebuinţat un calendar bazat pe mișcarea de revoluţie a Pământului au fost egiptenii. Calendarul acestora a fost îmbunătăţit de către romani în sec. I î. H. prin adoptarea calendarului iulian. La baza calendarului folosit azi de întreaga omenire stă calendarul introdus de către Iulius Caesar (100-44 î. H) la anul 46. Acesta a fost alcătuit de astronomul alexandrin Sosigene, pe baza datelor știinţifi ce cunoscute de către astronomii alexandrini. Cunoscând durata exactă a anului astronomic, Sosigene a stabilit mai întâi coincidenţa dintre anul civil cu cel astronomic (365 zile). Apoi, datorită împosibilităţii practice de a atribui cele 5 ore 48 min. 46 sec. vreunei zile, Sosigene a introdus la fi ecare patru ani o zi în plus. Acești ani au fost numiţi ani bisecţi. Totodată Sosigene a păstrat împărţirea anului în 12 luni, dar aceste diviziuni sunt cu totul și cu totul arbitrare, întrucât nu mai corespund evoluţiei exacte a lunii. Astfel, în timp ce unele luni au 30 de zile, altele au 31, iar luna februarie are doar 28 de zile. Fiind luna cea mai scurtă, ei i se adaugă în anii bisecţi câte o zi. În calendarul iulian coincidenţa dintre anul civil și cel astronomic era dată de echinocţiu (aequus “egal”+nox, -tis “noapte”), care era stabilit atunci la 24 martie. Din vechiul calendar roman s-au păstrat atât denumirile lunilor, cât și cele ale zilelor săptămânii (excepţie face sâmbăta a cărei provenienţă este ebraică). Calendarul iulian a fost întrebuinţat în lumea creștină până în anul 1582, când a fost corectat de cel gregorian. Deoarece Sosigene rotunjise cele 5 ore 48 min. 46 sec. la 6 ore, plusul de 11 min. 14 sec., adunat pe parcursul a 128 de ani ducea la un avans al anului civil faţă de cel astronomic cu o zi, la 384 de ani cu trei zile ș.a.m.d. Diferenţa aceasta a fost observată pe vremea Sinodului I ecumenic (325), când diferenţa era de trei zile, astfel încât echinocţiu nu mai cădea la 24 martie, cum stabilise Sosigene, ci la 21 martie. Neluându-se măsuri de corecţie pentru viitor (singura măsură luată atunci a fost reașezarea datei echinocţiului la cea de facto-21 martie), după alţi 128 de ani echinocţiul era la 20 martie. Deși această diferenţă a fost sesizată mai apoi de învăţaţi apuseni și răsăriteni (Roger Bacon, Nichifor Gregoras, Isaac Arghiros, Ghiorgios Gemistos Pleton, Nicolae Cusanus ș.a.), nimeni nu a făcut încercări de corectare până în anul 1582. Atunci, din dispoziţia papei Grigore al XIII-lea, astronomul italian Luigi Lilio a pus la punct un nou sistem de calcul al calendarului menit să aibă o stabilitate mult mai mare. Read more »

Pe data de 7 octombrie 2009, la Palatului Mitropolitan a avut loc o întrunire a mai multor organizaţii ortodoxe și de tineret. Această adunare a avut drept scop elucidarea celor mai grave probleme cu care se confruntă societatea, în special tinerii și găsirea unor soluţii în acest sens.

Înalt Prea Sfi nţitul Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove, a venit cu un mesaj de deschidere către participanţi: ”Dragii noștri, Mă bucur nespus de mult că am reușit să ne întrunim în această zi mai mulţi reprezentanţi ai organizaţiilor bisericești, în special de tineret, pentru a discuta despre cele mai stringente probleme cu care ne confruntăm la zi. Tema discuţiei de astăzi am numit-o „Să întinerim Biserica dreptmăritoare”. Tocmai aceasta-i marea problemă că Biserica a „îmbătrânit” și cu greu răsar noile vlăstare. Dacă privim contingentul oamenilor care frecventează sfântul locaș, ușor putem observa că sunt oameni în etate. În unele parohii rar când vezi pe cineva mai tânăr pășind pragul bisericii. Noi trebuie să spargem această gheaţă și să-i aducem pe tineri în sânul Bisericii lui Hristos. Marea majoritate a slujitorilor tineri, care au început să-și ducă misiunea prin parohii, îmi mărturisesc cu tristeţe că deși au încercat să-i aducă pe mulţi în biserică, nu prea le reușește să-i menţină. După o anumită perioadă copiii și tinerii încep să se plictisească de slujbe și caută să petreacă timpul în altă parte. Locul bisericii îl iau barurile, discotecile, saloanele de internet etc. Biserica a devenit neinteresantă, perimată… Astfel, nouă ne revine sarcina să îi dăm o nouă imagine, să facem din Biserică o instituţie atractivă și educativă în același timp. Tinerii se plictisesc, în primul rând, că nu înţeleg slujbele. Astfel, trebuie să fi m mai expliciţi. Alteori e nevoie de alte activităţi prin care ar fi aduși treptat la biserică. Dar cea mai importantă problemă este lipsa unei educaţii continue în familie și școală. Chiar recent, în data de 3 octombrie, m-am adresat către actualul președinte dl Mihai Ghimpu, rugându-l să revenim la problema studierii religiei în școală. Astăzi ne-am adunat pentru a discuta despre modalităţile de implicare și despre experienţa fi ecăruia în domeniul misionareducativ al Bisericii. Cum vedeţi voi depășirea crizei duhovnicești? Care ar fi primii pași, cum vedeţi voi cu ochii mai tineri și limpezi starea lucrurilor? Ași vrea să obţinem o strategie, care ulterior ar servi drept bază unor acţiuni concrete întru contracararea problemelor cu care ne confruntăm din punct de vedere spiritual.” Prot. Octavian Moșin, președintele ASCO, în luarea sa de cuvânt în cadrul conferinţei a menţionat următoarele: „Întâlnirea de astăzi a fost convocată de către mai mulţi tineri, responsabil de organizare fi ind Ghenadie Valuţa, președintele Asociaţiei „Pro Ortodoxia”, care a invitat reprezentanţi ai mai multor organizaţii ortodoxe și de tineret spre unirea eforturilor întru promovarea ideilor ortodoxe în rândurile tineretului. Sper că această întrunire este doar prima din șirul celor care vor urma, iar în urma discuţiilor vor fi găsite soluţii concrete. (continuare în pag. 7) Eu reprezint Asociaţia Studenţilor Creștini Ortodocși și vreau să cred că prin intermediul organizaţiei pe care o conduc mă voi face de folos acestei ședinţe și modesta activitate de 8-9 ani în mijlocul tinerilor m-a ajutat să fac cunoștinţă cu niște realităţi specifi ce acestui mediu. Oricât de atractivi nu am fi noi, cât de atractive nu ar fi lozincile noastre, tinerii oricum nu se înghesiue să pășească pragul Bisericii, pentru că sunt atrași mai puternic de cele lumești. Am înţeles că dacă merg la ore cu crucea la piept, se creează o barieră, presupun eu din lipsă de comunicare. De aceea consider că Biserica trebuie să se implice mai activ în dialogul cu tinerii și să facă tot ce îi stă în puteri pentru ca tânăra generaţie să aibă ca valori prioritare în viaţă, valorile creștin-ortodoxe”. Read more »

Moldova a găzduit masa rotundă „Eforturi comune pentru combaterea pornografi ei infantile în Republica Moldova”. La lucrări au participat reprezentanţi ai mai multor organizaţii din ţară (CCF Moldova, Direcţia Municipală pentru Protecţia Copilului, Centrul Social „Agapis” de pe lângă Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, Institutul de Reforme Penale, UNICEF Moldova, Misiunea OIM, etc), cât și reprezentantul Ambasadei Marii Britanii în Republica Moldova. După prezentarea temei de discuţii, Stela Pădure (CCF Moldova) a făcut Prezentarea cercetării regionale despre pornografi a infantilă, realizată de ECPAT International, iar Svetlana Chintea (La Strada Moldova) a vorbit despre experienţa organizaţiei privitor la Abuzul faţă de Copii On-line. În cadrul discuţiilor în plen s-a dorit elucidarea pașilor spre soluţionarea problemei pornografi ei infantile în Republica Moldova, printre domeniile și acţiunile prioritare numărându-se: îmbunătăţirea legislaţiei (Art. 208[1] Pornografi a infantilă), elaborarea mecanismelor de aplicare a articolului, implicarea sectorului privat în protecţia copiilor de abuz on-line (furnizorii de servicii internet, administratorii site-urilor sociale, operatorii cluburilor internet, etc.), Read more »

Militarii în termen din Batalionul 22 de Menţinere a Păcii au asistat la prima oră de catehizare, susţinută sub forma unor discuţii cu părintele Corneliu Dobrogean, șeful Departamentului Mitropolitan Activitate Pastorală în Forţele Armate. Temele abordate în cadrul discuţiilor au vizat noţiunea de creștinism, istoria Bisericii Ortodoxe, locul Bisericii în armată, precum și alte teme care au ca rol promovarea valorilor autentice ale Ortodoxiei în sufl etele tinerilor ostași.
Părintele Corneliu Dobrogean reliefează importanţa acordării asistenţei spirituale militarilor în scopul
satisfacerii cerinţelor spiritual-religioase ale acestora, menţionând că colaborarea dintre Armată și Biserică este obligatorie. Biserica vine cu un anumit tip de echilibru, iar armata îl are pe al ei – al ordinii, disciplinei și al bunei așezări. „Biserica a fost întotdeauna alături de armată și se roagă pentru ea – „De Dumnezeu păzită ţara noastră, stăpânirea și oastea ei” sunt fragmente din Sfânta Liturghie. Chiar cineva din poeţi spunea că neamul nostru s-a născut pe prispa Bisericii. Deci, am fost plămădiţi ca
creștini”. Read more »

Luna iunie 2009 a fost pentru școlile teologice de la Zăbriceni (Facultatea și Seminarul de
băieţi) plină de evenimente frumoase și în același timp emoţionante, legate de fi nisarea anului de
studii și absolvirea celor care pe parcursul mai multor ani au învăţat în școlile noastre.
Seminarul Teologic Liceal „Episcopul Dorimedont” din Zăbriceni a dat anul acesta 14
absolvenţi, iar Facultatea de Teologie Pastorală – 10 licenţiaţi în teologie (cu specialitatea „teologie
pastoral-misionară”).
Cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir, diplomele au fost înmânate elevilor și studenţilor
de către conducătorii acestor școli: arhimandritul Damian Burlacu – directorul Seminarului
Teologic Liceal și, respectiv, ieromonahul Petru Pruteanu – decanul Facultăţii de Teologie. Specifi c
pentru absolvenţii Facultăţii a fost depunerea Jurământului, așa cum se obișnuiește în mai multe
școli teologice ortodoxe din lume. Read more »

Sf. Euharistie se săvârşeşte în timpul slujbei Liturghiei, în Biserică, de către episcop; este interzis ca Sfânta jertfă să se săvârşească prin case (Canonul 58 al Sinodului local din Laodica), Liturghisirea în afara Bisericii este permisă numai cu autorizaţia episcopului, sub sancţiunea caterisirii (Canoanele al 31 Sinodului Trulan; 10 al Sinodului VII ecumenic; 41, 47 ale Sinodului local din Cartagena).
În trecut Sf. Euharistie se săvârşea pe mormintele mucenicilor sau pe părticele din moaştele lor .
Cu timpul, Biserica creştină a consacrat acest obicei ca lege sfântă, din care pricină sfinţii Părinţi ai Sinodului VII ecumenic prin Canonul 7 au hotărât ca: „Bisericile să se sfinţească cu punerea sfintelor Moaşte ale mucenicilor; iar cel de va sfinţi Biserica fără Sfintele Moaşte, să se caterisească, ca unul ce a călcat tradiţia bisericească”. Read more »

Bunico, spune-mi o poveste, te rog…
- O poveste? Dar nu ţi-am mai spus de un an de zile. Doar acum ştii să citeşti singură, iubita mea, spuse bunica. Ce, ai terminat şi cartea primită de Sfântul Nicolae?
- Nu, bunico, dar îmi plac mai mult poveştile spuse de tine. De când am învăţat să citesc mama m-a rugat să te las în pace, să nu te obosesc, să citesc singură. Dar îmi e dor de o poveste spusă de tine…
- Bine, spuse bunica. Vino aici, lângă fotoliu. O să îţi spun o poveste mai tristă…
- Cum e „Fetiţa cu chibriturile”? Nu-i nimic, îmi place şi aşa.
- Da, cum e „Fetiţa cu chibriturile”… Doar că pe asta n-a scris-o Andersen. N-a scris-o nimeni…
- „A fost odată…”
- „ ca niciodată”, completă nepoţica.
- „Odată, acum vreo şaizeci de ani, o fetiţă săracă şi necăjită. O chema Irina…”
- Ca pe tine, bunico?
- Da, ca pe mine. Să zicem… Read more »

După cum am spus la lecţia trecută Duhul Sfânt este cel care ne sfinţeşte. Dar pentru lucrarea sfinţitoare Dumnezeu are şi un instrument special numit Biserică.
Învăţătura despre Biserică este cuprinsă în articolul 9 al Simbolului de Credinţă sau a Crezului ortodox care spune că noi credem “întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”.

Să vedem mai pe larg ce se enunţă în articolul 9 al Crezului.Pentru început vom menţiona că cuvântul biserică are mai multe înţelesuri. Cuvântul Biserica în greacă de la kaleo, iar în latină de la ecclesia înseamnă comunitatea celor chemaţi.

Cuvântul „biserica” are mai multe sensuri.

Biserica ca loc de închinăciune

1. biserica ca loc de cult, Este o deschizătură sfinţită pentru Dumnezeu, locul tuturor. Această deschizătură a făcut-o Hristos, Care prin înmormântarea şi învierea Sa a sfinţit pământul. De aceea apostolii s-au adunat la Mormântul Mântuitorului de la început, de aceea primele Liturghii creştine s-au săvârşit pe mormintele martirilor, unde s-au construit şi cele dintâi altare creştine de cult.
În prezent sunt răspândite două modele arhitectonice ale locaşurilor de cult: fie de tip cruciform, fie de tip bazilică longitudinală, deşi la noi în Basarabia mai este şi forma frunzei de trifoi. Locul de cult este orientat de la apus spre răsărit, ceea ce arată că Biserica reprezintă „calea” spre cele ce sunt înainte şi vor fi în viitor, trecerea de la moarte la viaţă. Read more »