Etimologia cuvântului Crăciun a suscitat multe și îndelungate discuţii, purtate nu numai de fi lologii români, ci și de cei străini, cuvântul fi ind analizat în afara evenimentului pe care-l semnifi că. Una dintre penultimele teorii, acceptată de mai mulţi specialiști, este aceea că numele românesc Crăciun își trage originea din cuvântul latin creatione – „naștere” -, dar a venit la români prin fi lieră slavă, fi indcă termenul respectiv există și în rusă, ucraineană, bulgară, slovacă, maghiară.
La români Crăciun este „personifi cat în folclor: Moș Crăciun”. Soluţia etimologică de ultimă oră, propusă de cercetătorii români, denotă faptul că îmbinarea Moș Crăciun semnifi că evenimentul Nașterii lui Hristos. În limba română există verbul a moși, „a scoate moșul”, „a aduce pe lume moștenitorul”, cu sensul fi gurat de „întemeietor”. În îmbinarea Moș Crăciun prin Moș se are în vedere „Moșul” Nașterii lui Hristos Read more »

9 noiembrie 2009
În incinta Palatului Mitropolitan și-a început lucrările seminarului „Răspunsul Bisericii în combaterea răspândirii HIV/SIDA”. În cadrul sesiunii de astăzi s-a prezentat istoria infecţiei HIV/SIDA, căile de transmitere a HIV, s-a discutat despre situaţia epidemiologică din Republica Moldova, diagnosticarea persoanelor HIV pozitive, consilierea și principiile de tratament, etc. Spre deosebire de alte seminare tematice, în cadrul seminarului de astăzi de la Palatul Mitropolitan, s-a pus un deosebit accent pe prezentarea problematicii HIV/SIDA din punct de vedere ortodox, în această ordine de idei, punându-se în discuţie următoarele subiecte: examinarea și tratarea problemei HIV/SIDA din punct de vedere al Bisericii, Read more »

La o conferinţă a oamenilor de ştiinţă relativ recentă, care a avut loc în Universitatea din Arizona, SUA cu titlul “Ultimele performanţe ale ştiinţei în domeniul cunoaşterii despre conştiinţă”, au fost publicate tezele unui savant petersburghez, doctor în ştime biologice şi candidat în medicină, prezidentul Asociaţiei de psihopunctură din Sanct-Peterburg, conducătorul laboratorului de psihofiziologie a Institutului Psihonevrologic “V. M Behterov”, profesorul V. B. Slezin şi a candidatului în ştiinţe medicale I. Ia. Râbin în aceste teze, care au stârnit interesul savanţilor din diverse ţări şi orientări ştiinţifice, este vorba de descoperirea unii fenomen neobişnuit (şi unic) – despre starea deosebită a omului în timpul rugăciunii. Mai amănunţit despre această descoperire ştiinţifică ne povesteşte chiar unul din autorii acestei cercetări, D-l V. B. Slezin.
- Valerii Borisovici, ce v-a adus la această descoperire?
- De mulţi ani în practica tratării dereglărilor funcţiilor nevrotice, adică a nevrozelor, se foloseşte metoda autohipnozei, sau, cum mai este numită, meditaţia. Această metodă, după părerea specialiştilor, dă nişte rezultate favorabile. Noi am hotărât să cercetăm în laboratorul nostru procesele ce au loc în acest timp în scoarţa cerebrală. Am scos electroencefalograma şi am constatat că în timpul meditaţiei în scoarţa cerebrală se declanşează mecanismele de excitare. Şi într-o bună zi noi ne-am pus întrebarea: dar ce se petrece cu creierul atunci când omul se roagă? Read more »

În timp ce Biserica Anglicana se straduieste din greu sa-si tina turma cât mai aproape, un nou venit, cu un trecut stravechi, îi învaluie din ce în ce mai mult pe Englezi, inclusiv pe printul de Wales.

Luna trecuta, Sâmbata noaptea, politia din Londra a fost chemata sa supravegheze o mare multime adunata în aria londoneza Knightbridge. O mie cinci sute de persoane se înghesuiau sa se strecoare într-o cladire a carei capacitate era pentru cel mult o jumatate din ei. Unii chiar au lesinat, iar înauntru, conform celor raportate de un politist, era «ca într-un cuptor». Read more »

(Articol realizat pe baza foilor misionare de la Biserica Acoperământul Maicii Domnului, Los Angeles, S.U.A.)

O estimare a povestirilor contemporane despre viaţa de după moarte

După familiarizarea cu cărţile contemporane despre viaţa de dincolo de moarte cititorul îşi creează impresia că moarte nu este deloc înfricoşătoare, că pe omul trecut în “cealaltă” lume îl aşteaptă automat senzaţii plăcute de pace, bucurie şi petrecere în atotiubitoarea şi atotiertătoarea Lumină; că din acest motiv nu este nici o diferenţă între drepţi şi păcătoşi, credincioşi şi necredincioşi. Această situaţie i-a făcut pe unii gânditori creştini să se pună în gardă şi să se îndoiască în privinţa acestui gen de literatură. Au început să se întrebe: “Nu sunt oare aceste viziuni ale luminii o ispită a diavolului, îndreptată împotriva trezviei creştinilor? – Trăieşte cum vrei, oricum vei ajunge în rai”. Read more »

Să nu vă aşteptaţi cumva la o predică! Deşi pot fi citite şi în cărţi sau reviste, locul lor este în biserică şi mulţi sunt cei care o pot face mai bine ca mine.

Nu aşteptaţi nici cuvinte frumoase, alese de autor cu scopul de a trezi şoapte de admiraţie de genul: „Ce bine le mai zice!” şi din care fiecare să rămână cu ceea ce ştia dinainte. Intenţia mea este alta: aceea de a arăta că această credinţă pe care o păstram noi, creştinii, se bazează pe adevăr şi pe realitate, iar nu pe mit şi ficţiune.

Ţineţi minte anii trecuţi? Până în 1989 eram sufocaţi în scoli, la locul de muncă, în şedinţe, prin mass-media, cu aprecieri tendenţioase la adresa creştinismului: „Dumnezeu nu există, Hristos – ce sa mai vorbim de el -, nu a fost persoană istorică;, iar religia şi credinţa sunt simple basme, bune doar pentru cei neştiutori. Noi, acum – ni se spunea – suntem altfel decât înaintaşii, suntem culţi şi folosim din plin rezultatele cercetărilor ştiinţifice, care nu au găsit vreo urmă de-a lui Dumnezeu, aşa ca El nu există”. Read more »

Având un caracter anticreştin, care contravine poruncii dumnezeieşti „Să nu ucizi”, Biserica nu admite eutanasia, deoarece ea înseamnă ucidere

Prin eutanasie, care din greceşte înseamnă „moarte frumoasă” sau uşoară, se subînţelege ajutorul medicului în curmarea vieţii bolnavului ce suferă de o boală incurabilă. Pentru prima dată în istoria omenirii eutanasia a fost legiferată în anul 1906 în statul Ohio, SUA. A fost practicată şi în Germania hitleristă, unde erau omorâţi copii nou-născuţi cu neajunsuri fizice, bolnavii incurabili şi invalizii. Mai târziu, în unele state eutanasia a devenit ceva normal. Numai în anul 1995, în Olanda, au murit prin eutanasie 3% din cei decedaţi. Read more »

1. Când punem întrebarea “Ce spune Biserica?”, nu urmarim sa aflam ce parere au în legatura cu aceasta problema unii sau chiar toti clericii Bisericii. O învatatura fundamentala a Bisericii este aceea ca nu clericii sunt cei ce determina credinta Bisericii, nu ei sunt stapâni ai credintei. Nu au dreptul sa o modifice dupa placul lor. Arhiereii si preotii sunt pazitori ai dreptei credinte. Au datoria sa lupte pentru apararea acesteia, trebuie sa fie pregatiti sa-si verse sângele pentru apararea ei.

Învatatura Bisericii este aceeasi în toate punctele ei din epoca Mântuitorului Hristos. Biserica, în tot ceea ce spune si învata, nu are drept criteriu parerile oamenilor. Ea este purtatoarea Sfântului Apostol Pavel: “Dumnezeu se vadeste întru adevarul sau, pe când omul adevarului pe care 1-a predicat Domnul nostru Iisus Hristos. Prin urmare, învataturile ei sunt de sus. Ele sunt expresie a întelepciunii dumnezeiesti. Când învataturile Bisericii vin în contradictie cu concluziile stiintei, atunci stiinta constituie în exclusivitate întelepciune pamânteasca demna de tot dispretul. În toate, peste tot si întotdeauna este valabil cuvântul întru minciuna” (Rom. 3, 4). Read more »

Este indiscutabila valoarea vietii fiecarui om. Si a invalidului. Si a întârziatului mintal. Si a copilului mic. Si a fatului. Dar valoarea vietii este calcata în picioare. Nu atât de paturile marginalizate ale societatii, cît de lumea personalitatlor progresiste, dezlânate moral, care fac din fapta lor lozinca ideologica pentru ceilalti si astfel, în numele “progresului”, în mod arbitrar si cu de la sine putere, îsi asuma raspunderea sa reprezinte si sa perverteasca constiinta omenirii întregi.

1. Secolul luminilor, inundat de proclamatii referitoare la valoarea vietii, a luat drept criterii referitoare la aceasta extrem de serioasa problema nu adevarul, nu necesitatea protejarii vietii, ci farsa politica si în special:

a) teama de a se ajunge la o suprapopulare (si astfel au acceptat avortul ca mijloc de limitare a nasterilor);

b) drepturile individului (absolutizând argumentul fals si nestiintific – drepturile însarcinatei). Read more »

1. Valoarea vieţii omului nu depinde de concepţiile fiecăruia dintre noi, oricât de progresişti ne-am arăta. Despre valoarea omului vorbeşte conştiinţa umanităţii, care consideră viaţa drept bunul cel mai de preţ, ca bun suprem. Fiecare om are dreptul să creadă ce vrea, este liber să aibă orice concepţie doreşte. In acelaşi timp, are o dublă obligaţie:

a) să nu manifeste tendinţe totalitariste, să nu dorească să impună cu forţa părerile sale, să nu le facă să acţioneze în dauna sau paguba celorlalţi;

b) să caute în tot cursul vieţii sale şi să găsească adevărul şi să-şi facă cunoscut sieşi adevărul.

Cine ne va spune care este valoarea vieţii fătului? Cu siguranţă, nu “progresiştii”, ci legislaţia internaţională şi conştiinţa omenirii. Read more »

1. Avorturi s-au făcut dintotdeauna. Ierburile care provocau avortul erau pretutindeni cunoscute şi se foloseau. In vechime, însă, oricare metodă folosită pentru întreruperea de sarcină era considerată nepermisă. Fătul a fost socotit dintotdeauna om deplin, întreruperea artificială a sarcinii, avortul, era considerată crimă, omucidere. Conştiinţa omului nu considera fătul mai puţin om decât omul adult. Întreruperea de sarcină, indiferent de modul cum era provocată, era considerată o crimă cutremutătoare. De aceea şi în jurământul lui Hipocrate, care este acceptat până astăzi drept jurământ medical, medicul, slujitorul vieţii, mărturiseşte în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor: “… nu voi da femeii substanţe avortive…”

2. Poziţia aceasta este pusă astăzi sub semnul întrebării. S-a lansat sloganul că problema este din punct de vedere moral “indiferentă”. Ceva asemănător cu fumatul, de exemplu. Aşa şi-a făcut apariţia o mişcare zisă progresistă: mişcarea adepţilor întreruperii artificiale de sarcină (proavorţioniştii). Read more »

Patriarhia Română urmează ca până la mijlocul anului viitor să adopte poziţii oficiale faţă de unele procedee medicale controversate.

În episcopiile Cluj, Iaşi şi Bucureşti, există deja comisii mixte de bioetică, formate din teologi, medici şi oameni de ştiinţă. Aceste comisii încearcă să clarifice procedeele medicale şi ştiinţifice considerate de către Biserică la limita eticii.

Alături de transplantul de organe, reprezentanţii Bisericii ar putea fi de acord şi cu procedeul fertilizării în vidro pentru că amândouă sunt aducătoare de viaţă. Pe de altă parte în rândul prelaţilor s-a format un curent de opinie defavorabilă în ceea ce priveşte avortul şi folosirea anticoncepţionalelor. Preoţii sunt de asemenea împotriva eutanasiei şi clonării. Mai sunt încă câteva procedee medicale transplantul de organe de la porc la om sau purtarea sarcinii de către o altă femeie decât mama naturală.

Episcopul Sofronie de la episcopia ortodoxă română din Ungaria a discutat cu corespondentul PROTV.

Cor. Înţeleg că în rândurile preoţilor sunt deja opinii favorabile transplantului de organe şi fertilizării în vidro şi că există poziţii ferme împotriva clonării sau eutanasiei. Cum s-a făcut această împărţire în condiţiile în care toate aceste procedee sunt considerate succese ale ştiinţei. Read more »

Olanda permite uciderea celor bolnavi

Prin majoritatea parlamentară, în Olanda a fost legalizată eutanasia. Această ţară a devenit astfel prima din lume, unde este permis acest lucru. Ce-i drept legea trebuie să treacă prin senat, dar aici nu se prevede nici o dificultate. Până acum acest fenomen era privit printre degete: din 1998 în Olanda numai oficial au fost înregistrate 2565 sinucideri benevole cu ajutorul medicilor.

Cum va fi ?

Medicii sunt datori să se convingă că bolnavul suferă dureri insuportabile, nu mai are nici o şansă de a supravieţui şi că într-adevăr doreşte să moară.

Hotărârea definitivă se ia numai după prezentarea “celei de-a doua opinii” din partea altui medic. Însăşi actul de eutanasie va avea loc în prezenţa unor comisii speciale. Read more »

La Green Belt-Maryland, S.U.A., este un institut unde se fac cercetări spaţiale. Într-o cer-cetare mai amplă de acest gen a trecutului, calculatorul I.B.M. ultrasofisticat a stopat şi a dat semnal roşu, că există o greşeală, ori la informaţiile introduse de el, ori la rezultatele comparate cu standardele. S-a format o echipă de specialişti chemaţi să găsească dacă nu cumva “eroarea” este dată de proasta funcţionare a acestuia. Şeful operaţiunilor I.B.M. a dat verdictul: “calculatorul funcţionează perfect. Eroarea trebuie căutată altundeva”.

“Eroarea” era dată de faptul că aparatul găsea “o zi lipsă în scurgerea vremii”.

Ştirea senzaţională face să umple ziarele americane, după puţin timp apar confirmări ale altor instituţii de prestigiu în cercetări spaţiale, astronomice, ş.a.m.d.

Profesorul Totten din S.U.A. publică toate calculele sale astronomice, reconfirmând ziua lipsă. El ajunge de la prezent înapoi până la solstiţiul anului biblic al lui Iosua, găsind că acţiunea s-a petrecut într-o zi de miercuri, iar pornind de la data creaţiei biblice într-o zi de marţi. El demonstrează că în istoria lumii s-a introdus atunci o zi … Read more »

Cu câţiva ani în urmă a fost făcută publică descoperirea unui grup de cercetători scoţieni: clonarea unei oi adulte. Între alţii e vorba de dr. Ian Wilmut care a dat naştere oii numite Dolly, devenită astfel celebră. De la reuşita unui astfel de experiment genetic, discuţiile au evoluat către posibilitatea impunerii unui astfel de procedeu genetic şi în cazul omului. Problema a dat naştere unor discuţii aprinse între specialişti (Biserici, instituţii de sănătate, geneticieni, etc.). Mass-media internaţională a dezbătut problematica clonării, insistând în special asupra implicaţiilor moral-religioase, sociale si chiar politice pe care le presupune o eventuală aplicare a acestui procedeu genetic în cazul fiinţelor umane.

Guvernele câtorva importante ţări europene şi nord-americane, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ca şi Comisia de specialitate a Consiliului Europei au reacţionat prompt, sancţionând o eventuală aplicare a acestei practici genetice asupra fiinţelor umane. Read more »

„Nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim, ai Domnului suntem” (Rom. 14, 7-8)

Grija faţă de viaţă, pentru a o pune în slujba lui Dumnezeu, ne obligă a folosi toate mijloacele pentru întreţinerea ei. Însă, pe de altă parte, ni se cere şi o luptă împotriva patimilor – lăcomiei, mândriei, egoismului, care se opun iubirii pe care Domnul ne-o oferă. De aceea este necesară renunţarea la păcat, lepădarea de sine şi purtarea crucii; a pierde mai degrabă lumea decât sufletul.

Relaţia dintre trup şi suflet este arătată de Sf. Apostol Pavel, care ne vorbeşte de „omul duhovnicesc” (I Cor. 2, 14), adică de împuţinarea trupescului şi, respectiv, creşterea elementului spiritual în om. „Cei ce sunt după trup, cugetă cele ale trupului, iar cei care sunt după Duh – cele ale Duhului. Căci voinţa trupului este moartea, iar voinţa Duhului este viaţă şi pace” (Rom. 8, 5-6). Read more »

Ştiinţa umană, vrea societatea ori nu vrea, este strict limitată de posibilităţile tehnologice ale timpului istoric in care operează. Deci este mărginită. Mai mult decât atât, teoriile şi viziunile asupra fenomenelor lumii înconjurătoare, ale unei epoci istorice sunt înlocuite cu altele mai “perfecte”, mai “universale”, mai „moderne”, dar, la fel ca şi cele anterioare – limitate în timpul în care operează, neputând  pretinde niciodată la adevărul absolut, care ţine doar de eternitate, de veşnicie, in timp ce doctrinele ştiinţifice sunt “încătuşate” în timp şi deci mereu relative, neputând să ne propună soluţii definitive, pe care le are doar Dumnezeu Creatorul.

SIDA într-adevăr este o tragedie pentru societate, căci progresează vertiginos şi datele statistice sunt îngrozitoare. Dacă până în anul 1985, când s-au înregistrat primele cazuri în Moldova, ştiam despre ea mai mult din auzite, iată că azi, de rând cu “progresele’” civilizaţiei moderne, progresează şi SIDA. Read more »

În prezent, poate ca nicicând altădată, oamenii sunt preocupaţi de sănătatea lor trupească. Nici creştinul nu caută să se războiască cu trupul ca atare şi nici să facă abstracţie de el. El se luptă doar cu ceea ce Sfinţii  Părinţi numesc “căderea în păcat a trupului”, şi aşa procedând, fac din trup un ajutor al îndumnezeirii omului în întregul lui, trup şi suflet.

Cu privire la boli, tradiţia creştină ne arată că acestea au legătură cu natura noastră stricată. Este firesc să se încerce prevenirea bolilor printr-o igienă a vieţii cumpătate, dar aceasta nu trebuie să devină la un creştin preocuparea lui de căpătâi; după cum nu trebuie împiedicat să practice o asceză în conformitate cu rânduielile duhovniceşti.

Când boala îl ajunge pe credincios, este normal să-şi caute vindecarea, înainte de toate, în rugăciune cu ajutorul sfinţilor şi a Sfintelor Taine orânduite de Biserică, si a doctorilor specialişti în cele trupeşti. Read more »