Motto: Tendinţa de schimonosire
și inversare a lucrurilor aparţine
vrăjmașului neamului omenesc
– diavolul și a tuturor acelora care-i
slujesc.

Cum aţi primi dacă de ziua nașterii d-voastră prietenii și cei dragi v-ar aduce în dar un sicriu?! Sau cum veţi reacţiona dacă la mormântul părinţilor sau buneilor d-voastră aţi vedea că cineva cântă cântece vulgare, joacă hora și stau trântiţi pe jos indivizi turmentaţi de alcool?! Sau ce sentimente v-ar cuprinde dacă aţi afl a (după moarte) că, casa pe care aţi construit-o cu multă trudă și jertfelnicie și unde aţi retrăit cele mai nobile evenimente din viaţă, fi ii și fi icele d-voastră au transformat-o în bordel, jocuri de noroc, beţii și tâlhării?! Mare decepţie. E o profanare, o pângărire a amintirii părinţilor care și-au crescut copiii cu greu spre viaţă, iar nu spre moarte. Același sacrilegiu se produce și în cazul așa-zisei „cinstiri” a Sfântului Mucenic Valentin, pe 14 februarie – ziua trecerii sale în veșnicie. Read more »

Ev. Matei 25:31-46 “Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, și toţi sfi nţii îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii tatălui Meu, moșteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci fl ămând am fost și Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost și Mi-aţi dat să beau; străin am fost și M-aţi primit; gol am fost și M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost și Maţi cercetat; în temniţă am fost și aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut fl ămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă și am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintre-acești fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui. Căci fl ămând am fost și nu Mi-aţi dat să mînânc; însetat am fost și nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost și nu Maţi primit; gol și nu M-aţi îmbrăcat; bolnav și în temniţă, și nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut fl ămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă și nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepţii la viaţă veșnică”.

Primind veste că urmează să vină vreun dregător sau judecător pământesc, luăm toate măsurile ca să aducem lucrurile noastre în rânduiala cuvenită și să merităm încuviinţarea celui ce va veni: cu atât mai mult trebuie să ne îngrijoreze judecata lui Hristos, la care se va hotărî soarta veșnică a fi ecăruia dintre noi. Judecătorul e înfricoșător, nespus de înfricoșător: înfricoșător prin măreţie, înfricoșător prin atotputernicie, înfricoșător fi indcă pătrunde în adâncurile duhului omenesc și nici un gând omenesc de taină, nici un simţământ, oricât de subţire, nu îi rămân ascunse. Cutremur îi va cuprinde pe toţi oamenii când vor sta înaintea feţei Judecătorului. Read more »

Episcopii seniori au arătat clar că în 2009 Bulgaria ar putea celebra Crăciunul pe 25 decembrie pentru ultima oară, dacă Biserica decide să renunţe la calendarul gregorian. Bulgaria a trecut la calendarul gregorian în 1916, și a celebrat Crăciunul în 25 decembrie de când acesta a fost restabilit ca sărbătoare oficială după căderea regimului comunist. Biserica Ortodoxă Bulgară ar putea decide în favoarea restabilirii calendarului iulian, ceea ce înseamnă că Crăciunul ar urma să fi e celebrat în 7 ianuarie în loc de 25 decembrie. În 20 decembrie 2009, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare va avea o întâlnire pentru a analiza cererea unui grup de credincioși și a preotului lor din satul Chelopechene ca Crăciunul să fi e celebrat în 7 ianuarie. Cererea a fost înaintată în 20 noiembrie 2009. Preotul Mariy Dimitrov a slujit în parohia sa, în ultimii 20 de ani, conform calendarului iulian, cu permisiunea specială din partea Patriarhului bulgar Maxim. Cei care au înaintat cererea amintesc că un caz similar de restabilire a calendarului iulian din 1997 a atras sprijinul din partea a cinci Episcopi.

Catolica.ro

Etimologia cuvântului Crăciun a suscitat multe și îndelungate discuţii, purtate nu numai de fi lologii români, ci și de cei străini, cuvântul fi ind analizat în afara evenimentului pe care-l semnifi că. Una dintre penultimele teorii, acceptată de mai mulţi specialiști, este aceea că numele românesc Crăciun își trage originea din cuvântul latin creatione – „naștere” -, dar a venit la români prin fi lieră slavă, fi indcă termenul respectiv există și în rusă, ucraineană, bulgară, slovacă, maghiară.
La români Crăciun este „personifi cat în folclor: Moș Crăciun”. Soluţia etimologică de ultimă oră, propusă de cercetătorii români, denotă faptul că îmbinarea Moș Crăciun semnifi că evenimentul Nașterii lui Hristos. În limba română există verbul a moși, „a scoate moșul”, „a aduce pe lume moștenitorul”, cu sensul fi gurat de „întemeietor”. În îmbinarea Moș Crăciun prin Moș se are în vedere „Moșul” Nașterii lui Hristos Read more »

Pe 6/19 ianuarie, Biserica Ortodoxă sărbătorește botezul Domnului, sau Boboteaza. Această zi marchează sfârșitul sărbătorilor dedicate Crăciunului și Anului Nou. Sfânta Scriptură ne vorbește despre Ioan Botezătorul, considerat Înaintemergătorul Domnului nostru Iisus Hristos, care propovăduia venirea Acestuia, îndemnând pe iudei la pocăinţă. Îmbrăcămintea lui Ioan era foarte simplă, făcută din păr de cămilă; el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică.
Icoanele au păstrat de-a lungul timpului această imagine, înfăţișându-ni-l pe Botezător ca pe un pustnic cu parul lung și barba aspră. Considerându-l proroc, locuitorii din Ierusalim și din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i asculta cuvintele și mai ales pentru a fi botezaţi de el în râul Iordan. Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, săși mărturisească păcatele și să se pocăiască, spunându-le că el îi botează doar cu apă, dar Cel ce va veni după el (adică Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Vestind venirea Mântuitorului, Ioan spunea că Acela este mult mai mare și mai puternic decât el. Sfânta Evanghelie ne povestește că și Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. Și, ieșind Iisus din apa Iordanului, „cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a vărsat pogorându-se ca un porumbel și venind peste El. Și glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”. Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sărbători ale anului. Read more »

17/30 ianuarie
Sfântul cuviosul Antonie cel Mare a fost de neam egiptean și a învăţat credinţa creștină de la părinţii și de la bunicii săi.
A trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian și Maximian, ajungând până în zilele bine credinciosului împărat Constantin și ale fi ilor lui. Și dedându-se vieţii pustnicești, atât de mult a întrecut pe toţi, încât s-a făcut pildă tuturor pustnicilor de după el. Lucru minunat este că el a ajuns cel dintâi îndrumător și dascăl al vieţii de obște și numai el singur a atins hotarul cel mai desăvârșit al pustniciei, precum arată istoria vieţii lui.
Multe ar mai trebui să spunem despre faptele vieţii lui și despre învăţăturile lăsate de el. Vom spune însă numai că afl ându-se în trup muritor, se depărta de cele trupești, vedea sufl etele care la moarte ieșeau din trupuri și pe demonii care le îndrumau, ceea ce este o însușire numai a fi inţelor fără de trup și duhovnicești.
Deci, trăind o sută și cinci ani, s-a mutat la Domnul. Viaţa lui a scris-o Atanasie cel  Mare, episcopul Alexandriei.

FRANCEZII
Obiceiurile străvechi legate de serbarea Crăciunului în Franţa sînt extrem de pitorești. Un miel viu, împodobit cu panglici, așezat într-un coș și dus de un cioban, urmat de un cortegiu de păstori și păstoriţe îmbrăcaţi în alb, era dus la biserică. Lăcașul sfânt era înconjurat de acest cortegiu, care intona cântece locale de Crăciun, ritualul fi ind binecuvântat apoi de preot. Ulterior, mielul era readus la stână și ciobanii aveau grijă ca toată viaţa să fi e ocrotit cu mare grijă, pentru a muri de bătrâneţe. Mielul era privit ca un salvator al turmei, iar stăpânul zgârcit care vindea oiţa aceea trebuia să suporte desconsiderarea întregii comunităţi. La ţară, copiii binecuvântau cina și rugul de Crăciun, format dintr-un trunchi de măslin uscat care ardea în vatră, focul fi ind stropit cu vin fi ert. Familia se așeza apoi la masă și intona cântece religioase până la miezul nopţii, când se duceau la biserică.

GRECII
Crăciunul în Grecia este o serbare gălăgioasă. În Ajun, grecii nu dorm, la miezul nopţii începând focurile de puști, pistoale sau rachete. În această noapte, în Grecia domnește veselia, dușmanii se împacă, iar bogaţii dăruiesc alimente celor mai puţin favorizaţi de soartă. Read more »

Sfârșitul lunii octombrie a marcat în viaţa spirituală a satului Slobozia Dușca, r-nul Criuleni un eveniment important, întrucât în această zi a avut loc slujba dedicată hramului satului. Este binecunoscut faptul că în călătoria pământească nu suntem singuri. Alături de părinţi, fraţi, surori, de rude și vecini, creștinii ortodocși au pe sfi nţi, care cu prezenţa lor nevăzută fac simţită purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de lume. Nu a fost, și nu este nici nu va fi vre-un timp, cât va dura viaţa pe pământ, când va seca șuvoiul de iubire al sfi nţilor asupra omenirii. Așa a apărut tradiţia încă în primele veacuri ale creștinismului, ca fi ecare biserică, fi ecare localitate să aibă un patron sfânt. Read more »

16/29 noiembrie
Acest dumnezeiesc apostol, șezând la vamă, a auzit pe Domnul zicându-i: “Urmează Mie”. Și el în ceasul acela a lăsat toate și a urmat Domnului, făcând găzduire Domnului în casa sa mare, precum spune el însuși în Evanghelia sa. Iar de atunci și în urmă a fost împreună înnumărat cu ceilalţi apostoli. După ce a primit puterea Sfântului Duh, în ziua Cincizecimii, și s-a înţelepţit cu cele dumnezeiești, atunci a scris Evanghelia sa pe limba evreiască; după opt ani de la înălţarea lui Hristos, a trimis Evanghelia Read more »

La 7 octombrie 2009 Mitropolitul Vladimir a înaintat o cerere către Parlament prin care a cerut reexaminarea problemei introducerii religiei ca obiect de studiu în școlile statale. La acest demers au fost anexate cererile câtorva organizaţii religioase de tineret. Astfel, Comisia parlamentară cultură, educaţie, cercetare, sport și mass-media a comunicat că drept urmare recomandărilor Președintelui Read more »

15/28 noiembrie

Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ, sau Velicikovski, este unul din stareţii care au avut o infl uenţă deosebită atât asupra monahismului românesc, cât și asupra celui slav. Paisie s-a născut la 21 Decembrie 1722 la Poltava, în Ucraina, tatăl său fi ind preot la catedrala orașului. A avut 11 fraţi și a primit o educaţie religioasă deosebită. Cercetări mai noi conchid că se trăgea din moldoveni stabiliţi în ţinutul Poltavei, înrudiţi cu strămoși după mamă ai lui Dimitrie Cantemir. A studiat la Academia Teologică din Kiev – întemeiată de Mitropolitul român Petru Movilă – dar n-a terminat studiile, fi ind atras de viaţa monahală. Astfel, în 1740 intră în mănăstirea Liubetki, apoi la mănăstirea Medvedovski, unde devine rasofor, cu numele de Platon. Datorita prigoanei ocupanţilor polonezi, se întoarce la Kiev, la cunoscuta , unde va lucra icoane și unde îl va întâlni pe Mitropolitul Antonie al Moldovei, care slujește aici în românește (Paul Mihail). În anul 1742 vine în Moldova, la schitul Dălhăuţi – Vrancea, apoi trece în Muntenia, succesiv la schiturile Trăstieni – Rm. Sărat, Poiana Mărului – unde era stareţ cunoscutul Vasile – și la Cârnu – Buzău, care se conduceau după regulile monahale athonite. Read more »

21noiembrie/ 4 decembrie
Împlinindu-se trei ani de la nașterea Preacuratei Fecioare Maria, drepţii ei părinţi, Ioachim și Ana, șiau adus aminte de făgăduinţa lor, ca să dea în dar lui Dumnezeu pe cea născută. Deci, au voit a împlini cu fapta ceea ce făgăduiseră cu cuvântul. Chemând toate rudeniile din Nazaret unde vieţuiau, rudenii care erau de neam împărătesc și arhieresc (căci însuși dreptul Ioachim era de neam împărătesc iar soţia lui, Sfânta Ana, era de neam arhieresc) și aducând și cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe și au împodobit pe Preacurata Fecioară Maria. Astfel, cu cinste și cu slavă, a fost petrecută Maria la Biserica Domnului. La intrare erau 15 trepte și la fi ecare din acele trepte se cânta câte un psalm de către cei care intrau în slujbă. Deci drepţii părinţi au pus pe prunca cea fără prihană pe treapta cea dintâi iar ea îndată, singură, a alergat pe trepte foarte degrabă, neajutând-o nimeni, nici sprijinind-o; și alergând la treapta cea de sus, a stat acolo, întărind-o pe dânsa puterea lui Dumnezeu cea negrăită (căci încă mică fi ind, a început Domnul a arăta într-însa puterea Sa cea mare, ca să înţeleagă cît de mare va fi în dar, când va veni în vârsta cea desăvârșită). Atunci s-au mirat toţi când au văzut pe acea pruncă de 3 ani suindu-se singură degrabă pe acele trepte, ca și cum ar fi fost desăvârșită cu vârsta. Read more »

DECORAŢII

8 octombrie
Parohul bisericii “Sf. Treime” din satul Hirișeni, Telenești Preotul Vitalie Cebanu a fost
decorat cu Bedreniţă și Camilafcă, duhovnicul protopopiatului, Prot. Mihail Ili decorat cu
Mitră, Preotul Valerian Stratulat cu Cruce de Aur și Preotul Pavel Grapin cu Bedreniţă și
Camilafcă; Preotul-paroh de la biserica „Adormirea Maicii Domnului” din s. Alexandrovca,
Florești, prot. Ioan Ţăruș a primit suprema decoraţie – Mitra, iar Pr. Serghei Graur din
parohia Cuhureștii de Sus a fost avansat în treapta de Protoiereu și a fost decorat cu dreptul
de a purta Paliţă. Read more »

La 14 octombrie, în parohia „Acoperământul Maicii Domnului” din s. Bolohan, Orhei locuitorii sărbătoresc hramul satului. Read more »

La 1/14 octombrie Biserica Ortodoxa sărbătorește “Acoperământul Maicii Domnului”, un praznic cu adânci semnifi caţii în viaţa creștinilor, când se invoca, în grai de rugăciune, ajutorul și ocrotirea Maicii Domnului.

Read more »

Luni, 5 octombrie, în s. Brăviceni, r. Orhei a avut loc Sfi nţirea bisericii cu hramul „Cuv. Onufrie”, după o reparaţie capitală a acesteia, efectuată sub conducerea părintelui paroh prot. Mitr. Roman Leu. Construită la anul 1859, din piatră, de către niște boieri de neam polonez, ce purtau titlul de conţi și care la acel moment erau proprietarii satelor Brăviceni, Mălăiești și Târzieni, Sfântul Locaș, ca și majoritatea Bisericilor din Moldova a avut trista soartă a pângăririi acesteia de către sistemul ateist. Read more »

Sosit-a vremea ca să ne închinăm și Sfintei Învierii Tale, Hristoase Dumnezeule. O, Doamne, au trecut de atunci aproape doua milenii… Undeva în gradina Ghetsimani un mormânt singuratic… Tăcere profundă, liniște înfricoșătoare. Ura biruise pentru moment. În cetatea urii și a vrăjmășiei, ura nu se liniștise încă, ca și strigatul “Vrem pe Varava!”… Mai marii poporului iudeu știau că învăţătorul acela Hristos a zis: “După trei zile Mă voi scula” (Matei 27, 63). Și intr-adevăr a treia zi de dimineaţă după moartea Domnului Iisus Hristos pe cruce, la cumpăna dintre noapte și zi, îngerul Domnului a rostogolit piatra de pe mormânt și a zis femeilor mironosiţe: “Nu vă temeţi, știu că pe Iisus Cel răstignit căutaţi. Nu este aici, S-a sculat precum a zis”. Și mergând ele să vestească ucenicilor lui, iată Iisus s-a arătat uneia dintre ele, zicându-i să vestească ucenicilor Învierea Lui. Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este cel mai mare eveniment ce a avut loc în istoria omenirii. Învierea Mântuitorului Iisus Hristos a fost și este un fapt real tot astfel cum este adevărat că El a fost un om trăitor în trup. El S-a născut și a trăit între oameni, cu oamenii și pentru oameni, iar Sfi ntele Evanghelii adeveresc aceasta, tot astfel cum adeveresc și Învierea Sa din morţi. Read more »

Învierea lui Lazăr
Deși există puţine surse care să indice modul în care era celebrată Săptămîna Patimilor în Biserica timpurie, se pare totuși că aceasta este o practică foarte veche. Deja în secolul al IV-lea celebrarea acesteia pare să fi fost deja o practică bine stabilită, structurată într-un mod asemănător celui din zilele noastre. Aetheria, afl ată în pelerinaj la Ierusalim cîndva la sfîrșitul sec. al IV-lea d. Hr. descria astfel cele petrecute după slujba din Sîmbăta lui Lazăr: “…a început săptămîna Paștilor, pe care ei o numeau Săptămîna Mare”, amintind de procesiunile de pomenire a Intrării Domnului în Ierusalim în prima zi a săptămînii (duminică). În timpul acestei săptămîni, se face pomenirea Patimilor și Răstignirii Mîntuitorului.

Săptămîna Patimilor
După Sîmbăta lui Lazăr (în care se face pomenirea învierii lui Lazăr de către Hristos și făgăduinţa învierii tuturor), se intră în ultima săptămînă a Postului Paștilor (Postul Mare), Săptămîna Mare sau Săptămîna Patimilor, timp în care în slujbele bisericești se face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pămînt, înainte de Răstignirea și Învierea Lui. În timpul acestei săptămîni, slujbele Utreniei se săvîrșesc în seara zilei dinainte (sub formă de Denie), conform obiceiului vechi care spune că ziua începe la apusul soarelui și se sfîrșește la apusul soarelui din ziua următoare. Read more »

Read more »