27 noiembrie 2009
CNN a publicat rezultatele unui sondaj realizat telefonic între 13 și 15 noiembrie despre avort, asistenţa sanitară și reforma sănătăţii. Rezultatele arată tendinţe pro-life promiţătoare și sunt grăitoare relativ la dezbaterea actuală din senatul american privind includerea avortului în programele de sănătate. Sondajul, la care au răspuns 1.014 americani, a arătat că majoritatea (61%) nu sunt de acord cu fi nanţarea de la stat a avorturilor, iar 51% dintre ei cred că femeia care face avort trebuie să și-l plătească, fi e că are, fi e că nu are asigurare de sănătate. Read more »

Raspunsul la aceasta întrebare depinde de omul care raspunde. Într-un fel vede avortul o fata de liceu care a ramas însarcinata împotriva voii sale, altfel vede avortul o femeie care pâna la casatorie a facut multe avorturi, iar atunci când s-a casatorit si a vrut sa-si întemeieze o familie a descoperit ca nu mai poate avea copii. În sfârsit altfel vede avortul un crestin si altfel un satanist. Un medic ne poate vorbi despre avort din punctul sau de vedere, desi si parerile medicilor sunt diferite. Pentru noi avortul este biruinta mortii în fata vietii. Omul ramâne singura faptura care a ajuns sa-si omoare copii pe motivul ca acestia îl împiedica sa-si traiasca placerea. Este fara îndoiala cea mai rusinoasa crima. Read more »

1. Când punem întrebarea “Ce spune Biserica?”, nu urmarim sa aflam ce parere au în legatura cu aceasta problema unii sau chiar toti clericii Bisericii. O învatatura fundamentala a Bisericii este aceea ca nu clericii sunt cei ce determina credinta Bisericii, nu ei sunt stapâni ai credintei. Nu au dreptul sa o modifice dupa placul lor. Arhiereii si preotii sunt pazitori ai dreptei credinte. Au datoria sa lupte pentru apararea acesteia, trebuie sa fie pregatiti sa-si verse sângele pentru apararea ei.

Învatatura Bisericii este aceeasi în toate punctele ei din epoca Mântuitorului Hristos. Biserica, în tot ceea ce spune si învata, nu are drept criteriu parerile oamenilor. Ea este purtatoarea Sfântului Apostol Pavel: “Dumnezeu se vadeste întru adevarul sau, pe când omul adevarului pe care 1-a predicat Domnul nostru Iisus Hristos. Prin urmare, învataturile ei sunt de sus. Ele sunt expresie a întelepciunii dumnezeiesti. Când învataturile Bisericii vin în contradictie cu concluziile stiintei, atunci stiinta constituie în exclusivitate întelepciune pamânteasca demna de tot dispretul. În toate, peste tot si întotdeauna este valabil cuvântul întru minciuna” (Rom. 3, 4). Read more »

Este indiscutabila valoarea vietii fiecarui om. Si a invalidului. Si a întârziatului mintal. Si a copilului mic. Si a fatului. Dar valoarea vietii este calcata în picioare. Nu atât de paturile marginalizate ale societatii, cît de lumea personalitatlor progresiste, dezlânate moral, care fac din fapta lor lozinca ideologica pentru ceilalti si astfel, în numele “progresului”, în mod arbitrar si cu de la sine putere, îsi asuma raspunderea sa reprezinte si sa perverteasca constiinta omenirii întregi.

1. Secolul luminilor, inundat de proclamatii referitoare la valoarea vietii, a luat drept criterii referitoare la aceasta extrem de serioasa problema nu adevarul, nu necesitatea protejarii vietii, ci farsa politica si în special:

a) teama de a se ajunge la o suprapopulare (si astfel au acceptat avortul ca mijloc de limitare a nasterilor);

b) drepturile individului (absolutizând argumentul fals si nestiintific – drepturile însarcinatei). Read more »

1. Valoarea vieţii omului nu depinde de concepţiile fiecăruia dintre noi, oricât de progresişti ne-am arăta. Despre valoarea omului vorbeşte conştiinţa umanităţii, care consideră viaţa drept bunul cel mai de preţ, ca bun suprem. Fiecare om are dreptul să creadă ce vrea, este liber să aibă orice concepţie doreşte. In acelaşi timp, are o dublă obligaţie:

a) să nu manifeste tendinţe totalitariste, să nu dorească să impună cu forţa părerile sale, să nu le facă să acţioneze în dauna sau paguba celorlalţi;

b) să caute în tot cursul vieţii sale şi să găsească adevărul şi să-şi facă cunoscut sieşi adevărul.

Cine ne va spune care este valoarea vieţii fătului? Cu siguranţă, nu “progresiştii”, ci legislaţia internaţională şi conştiinţa omenirii. Read more »

Ce ne spune, deci, medicina? Este într-adevăr fătul fără suflet, fără viaţă autonomă? Este parte a corpului mamei sale, care atunci e firesc să aibă dreptul să dispună de el după cum doreşte, sau are viaţă cu totul independentă, este o persoană absolut independentă, care pur şi simplu se află într-o relaţie de dependenţă de hrană de mediul corpului matern, aşa cum toţi ne aflăm într-o relaţie de hrănire dependentă de mediul natural?

a. Când începe viaţa fătului?

1.Fătul este parte a corpului mamei, până în momentul în care se naşte, spun unii. Nu i se recunoaşte dreptul de viaţă autonomă şi, prin urmare, nici nu are dreptul de a fi protejat! Când copilul se naşte prematur, la 7 sau la 5 luni, graţie metodelor ştiinţifice contemporane, poate să supravieţuiască, dacă este hrănit adecvat. Cărei logici datorăm explicaţia că, în pântecele mamei sale este o bucată de carne, şi în afară acesteia este viaţă şi persoană? Asemenea paraziţilor şi microbilor care trăiesc în interiorul corpului unei femei, care nu sunt părţi ale corpului acesteia, ci pur şi simplu trăiesc şi se hrănesc din aceasta, la fel şi fătul. Orice îndoială asupra acestei probleme s-a spulberat odată cu crearea primului copil în eprubetă. Read more »

E aşa de frumos copilul cu surâsul său (V. Hugo)

Un mare poet francez, Victor Hugo, a scris o admirabilă poezie în care preamăreşte copilul, acest soare al vieţii de familie…”E aşa de frumos copilul cu surâsul său”, zice el. “Doamne, nu mă lăsa, nici pe mine nici pe cei pe care-i iubesc, părinţi, fraţi, prieteni, scuteşte-i, Doamne, şi pe cei ce mă urăsc, să vadă vara fără frunze, cuibul fără puişori, stupul fără albine, şi casa fără pruncişori”.

Versurile acestea sunt rugăciunea unui suflet creştin credincios, care vede în surâsul copiilor – aşa cum vede şi Biserica, o binecuvântare, o onoare, cea mai sfântă dintre bucuriile vieţii de familie.

Dar altfel vede copilul legislaţia Moldovei şi conştiinţa societăţii contemporane.

De fapt dacă ne amintim că Rusia comunistă a fost prima ţară din lume care a legalizat avortul, nu ne miră deloc faptul că actualii comunişti din Parlamentul Moldovei au adoptat legea despre liberalizarea avorturilor chiar în ziua când creştinii celebrau una din sărbătorile domneşti “Înălţarea Domnului”. Este şi aceasta o dovadă a faptului că lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba! Read more »