Episcopii seniori au arătat clar că în 2009 Bulgaria ar putea celebra Crăciunul pe 25 decembrie pentru ultima oară, dacă Biserica decide să renunţe la calendarul gregorian. Bulgaria a trecut la calendarul gregorian în 1916, și a celebrat Crăciunul în 25 decembrie de când acesta a fost restabilit ca sărbătoare oficială după căderea regimului comunist. Biserica Ortodoxă Bulgară ar putea decide în favoarea restabilirii calendarului iulian, ceea ce înseamnă că Crăciunul ar urma să fi e celebrat în 7 ianuarie în loc de 25 decembrie. În 20 decembrie 2009, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare va avea o întâlnire pentru a analiza cererea unui grup de credincioși și a preotului lor din satul Chelopechene ca Crăciunul să fi e celebrat în 7 ianuarie. Cererea a fost înaintată în 20 noiembrie 2009. Preotul Mariy Dimitrov a slujit în parohia sa, în ultimii 20 de ani, conform calendarului iulian, cu permisiunea specială din partea Patriarhului bulgar Maxim. Cei care au înaintat cererea amintesc că un caz similar de restabilire a calendarului iulian din 1997 a atras sprijinul din partea a cinci Episcopi.

Catolica.ro

Noţiuni de astronomie

Calendarul este un sistem convenţional de măsurare a timpului care indică durata și subdiviziunile lui. Etimologic, cuvântul provine de la latinescul calendae care, la rândul său provine din gr. καλαω – a chema, a convoca, prin care la romani se denumea prima zi a fi ecărei luni când cetăţenii erau convocaţi și li se comunicau chestiuni de interes public. Arbitrar sau nu, timpul calendaristic apare ca o perioadă temporală între două evenimente ciclice, de aceea era nevoie de o măsură cât mai precisă. Luând în calcul mersul celor mai vizibili aștri, civilizaţiile pământului și-au alcătuit calendare în funcţie de Soare sau de Lună (calendar solar sau calendar lunar). Deoarece mersul și, mai ales, variaţiile Lunii erau mai vizibile, cele mai frecvente calendare folosite în antichitate erau cele lunare. (Un astfel de calendar au folosit egiptenii, grecii și romanii.) Cei dintâi care au întrebuinţat un calendar bazat pe mișcarea de revoluţie a Pământului au fost egiptenii. Calendarul acestora a fost îmbunătăţit de către romani în sec. I î. H. prin adoptarea calendarului iulian. La baza calendarului folosit azi de întreaga omenire stă calendarul introdus de către Iulius Caesar (100-44 î. H) la anul 46. Acesta a fost alcătuit de astronomul alexandrin Sosigene, pe baza datelor știinţifi ce cunoscute de către astronomii alexandrini. Cunoscând durata exactă a anului astronomic, Sosigene a stabilit mai întâi coincidenţa dintre anul civil cu cel astronomic (365 zile). Apoi, datorită împosibilităţii practice de a atribui cele 5 ore 48 min. 46 sec. vreunei zile, Sosigene a introdus la fi ecare patru ani o zi în plus. Acești ani au fost numiţi ani bisecţi. Totodată Sosigene a păstrat împărţirea anului în 12 luni, dar aceste diviziuni sunt cu totul și cu totul arbitrare, întrucât nu mai corespund evoluţiei exacte a lunii. Astfel, în timp ce unele luni au 30 de zile, altele au 31, iar luna februarie are doar 28 de zile. Fiind luna cea mai scurtă, ei i se adaugă în anii bisecţi câte o zi. În calendarul iulian coincidenţa dintre anul civil și cel astronomic era dată de echinocţiu (aequus “egal”+nox, -tis “noapte”), care era stabilit atunci la 24 martie. Din vechiul calendar roman s-au păstrat atât denumirile lunilor, cât și cele ale zilelor săptămânii (excepţie face sâmbăta a cărei provenienţă este ebraică). Calendarul iulian a fost întrebuinţat în lumea creștină până în anul 1582, când a fost corectat de cel gregorian. Deoarece Sosigene rotunjise cele 5 ore 48 min. 46 sec. la 6 ore, plusul de 11 min. 14 sec., adunat pe parcursul a 128 de ani ducea la un avans al anului civil faţă de cel astronomic cu o zi, la 384 de ani cu trei zile ș.a.m.d. Diferenţa aceasta a fost observată pe vremea Sinodului I ecumenic (325), când diferenţa era de trei zile, astfel încât echinocţiu nu mai cădea la 24 martie, cum stabilise Sosigene, ci la 21 martie. Neluându-se măsuri de corecţie pentru viitor (singura măsură luată atunci a fost reașezarea datei echinocţiului la cea de facto-21 martie), după alţi 128 de ani echinocţiul era la 20 martie. Deși această diferenţă a fost sesizată mai apoi de învăţaţi apuseni și răsăriteni (Roger Bacon, Nichifor Gregoras, Isaac Arghiros, Ghiorgios Gemistos Pleton, Nicolae Cusanus ș.a.), nimeni nu a făcut încercări de corectare până în anul 1582. Atunci, din dispoziţia papei Grigore al XIII-lea, astronomul italian Luigi Lilio a pus la punct un nou sistem de calcul al calendarului menit să aibă o stabilitate mult mai mare. Read more »

Din 28 în 28 de ani, calendarul se repeta. Nici un secol nu începe în zilele de miercuri, vineri sau sâmbătă. Întotdeauna lunile februarie, martie şi noiembrie încep in aceeaşi zi a săptămânii. Anul se termină in aceeaşi zi cu cea în care a început. Luna octombrie începe în aceeaşi zi a săptămânii ca și luna ianuarie, iar decembrie în aceeaşi zi ca septembrie; aprilie începe întotdeauna în aceeaşi zi a săptămânii ca şi luna iulie…

De la aceste reguli sunt exceptaţi anii bisecţi. Şi iată-ne ajunşi la enigmatica ,,sextus ante calendae”, adică la a şasea zi înainte de calendă şi la „bissextus ante calendae”, adică ziua suplimentară a calendei, zi ce se repetă din patru în patru ani — an bisect — de regulă în anii cu număr de ordine ce se împart la patru: 1980, 1984, 1988, 1992, 1996, 2000 etc. Read more »