Nerespectarea normelor sus – pomenite fac să apară obstacole în calea contractării căsătoriei.
OBSTACOLE DE ORDIN RELIGIOS
În prezent principalul obstacol religios pentru administrarea Cununiei este apartenenţa la altă confesiune creștină sau la altă religie a unuia dintre candidaţii la Cununie. Căsătoriile mixte constituie una dintre cele mai acute probleme și în prezent este rezolvată individual de Bisericile Ortodoxe autocefale. Astfel, Biserica Ciprului, referindu-se la Canonul 14 al Sin. IV Ecumenic, interzice căsătoria dintre creștin și necreștin, Biserica Cehoslovacă nu interzice astfel de căsătorii, dar refuză să le dea binecuvântarea religioasă, Biserica Poloneză consideră că s-ar putea da binecuvântarea
unuia dintre soţi (celui ortodox). La a II-a Conferinţă preconciliară din 3-12 septembrie 1982 din Shambezi, a fost adoptat un proiect privind decizia Marelui Sinod Ortodox în care se spune: „Căsătoria între ortodocși și eterodocși sau cu necredincioșii este interzisă din considerente de acrivie canonică”. Alt impediment de ordin religios este rudenia
spirituală – legătura ce se întemeiază, la săvârșirea sfântului Botez, între naș și fi n, precum și între anumite rude ale
acestora. Botezul, fi ind socotit o naștere spirituală, nașul care asistă copilul la botez devine părintele lui spiritual. De
aceea și raporturile dintre naș și fi n sunt asemănătoare cu cele care există între copil și părinţii săi naturali.
În prezent rudenia spirituală rămâne impediment la căsătorie până la gradul III.
Potrivit acestei masuri, s-au oprit căsătoriile: nașulu cu fi na; fi ului nașului cu fi na; nașului cu mama fi nului;
nașului cu fi ica fi nului; fiului nașului cu fiica finului Din aceste considerente este interzisă asistarea la botez a părinţilor fizici ai copilului. Dacă tatăl ar primi, ca naș, la botez pe propriul copil, el ar deveni faţa de soţia sa cumătru și, în acest caz, căsătoria lor ar trebui desfăcută. Spre deosebire de nașii de botez, nașii de cununie nu creează rudenie spirituala cu cei care se căsătoresc. Read more »

ANUL LITURGIC ȘI SUBDIVIZIUNILE LUI
Pentru creștinii care căutau să păstreze vie memoria Mântuitorului și a faptelor Sale, precum și a sfi nţilor sau a evenimentelor care au marcat viaţa Bisericii, necesitatea stabilirii unor reguli și a unor date precise, unanim și uniform acceptate, a fost o preocupare permanentă. Tributari ai tradiţiei iudaice din care veneau, primii creștini au păstrat ca dată de început al anului ziua de 1 septembrie (începutul anului civil la evrei) care, conform tradiţiei, este începutul creaţiei lumii și începutul activităţii publice a Mântuitorului (“Duhul Domnului peste mine pentru că M-a pus să binevestesc … și să vestesc anul milei Domnului” (Lc. 4,8-19). Anul Bisericesc, după modul cum este structurat azi, este compus din trei perioade liturgice ale căror poziţie în cadrul anului civil este reglementată de sărbătoarea Paștilor, misterul pascal fi ind cel care dă greutate și centrează întregul an liturgic. Cele trei mari perioade ale anului liturgic, care și-au luat numele de la cărţile de strană cele mai folosite în perioada respectivă (Triod, Penticostar, Octoih), sunt: – Triodul (10 săptămâni: începând cu Duminica Vameșului și sfârșind cu Sâmbăta Mare); – Penticostarul (8 săptămâni: de la Duminica Învierii până la Duminica I după Rusalii); Read more »

Militarii în termen din Batalionul 22 de Menţinere a Păcii au asistat la prima oră de catehizare, susţinută sub forma unor discuţii cu părintele Corneliu Dobrogean, șeful Departamentului Mitropolitan Activitate Pastorală în Forţele Armate. Temele abordate în cadrul discuţiilor au vizat noţiunea de creștinism, istoria Bisericii Ortodoxe, locul Bisericii în armată, precum și alte teme care au ca rol promovarea valorilor autentice ale Ortodoxiei în sufl etele tinerilor ostași.
Părintele Corneliu Dobrogean reliefează importanţa acordării asistenţei spirituale militarilor în scopul
satisfacerii cerinţelor spiritual-religioase ale acestora, menţionând că colaborarea dintre Armată și Biserică este obligatorie. Biserica vine cu un anumit tip de echilibru, iar armata îl are pe al ei – al ordinii, disciplinei și al bunei așezări. „Biserica a fost întotdeauna alături de armată și se roagă pentru ea – „De Dumnezeu păzită ţara noastră, stăpânirea și oastea ei” sunt fragmente din Sfânta Liturghie. Chiar cineva din poeţi spunea că neamul nostru s-a născut pe prispa Bisericii. Deci, am fost plămădiţi ca
creștini”. Read more »

Sf. Euharistie se săvârşeşte în timpul slujbei Liturghiei, în Biserică, de către episcop; este interzis ca Sfânta jertfă să se săvârşească prin case (Canonul 58 al Sinodului local din Laodica), Liturghisirea în afara Bisericii este permisă numai cu autorizaţia episcopului, sub sancţiunea caterisirii (Canoanele al 31 Sinodului Trulan; 10 al Sinodului VII ecumenic; 41, 47 ale Sinodului local din Cartagena).
În trecut Sf. Euharistie se săvârşea pe mormintele mucenicilor sau pe părticele din moaştele lor .
Cu timpul, Biserica creştină a consacrat acest obicei ca lege sfântă, din care pricină sfinţii Părinţi ai Sinodului VII ecumenic prin Canonul 7 au hotărât ca: „Bisericile să se sfinţească cu punerea sfintelor Moaşte ale mucenicilor; iar cel de va sfinţi Biserica fără Sfintele Moaşte, să se caterisească, ca unul ce a călcat tradiţia bisericească”. Read more »

După cum am spus la lecţia trecută Duhul Sfânt este cel care ne sfinţeşte. Dar pentru lucrarea sfinţitoare Dumnezeu are şi un instrument special numit Biserică.
Învăţătura despre Biserică este cuprinsă în articolul 9 al Simbolului de Credinţă sau a Crezului ortodox care spune că noi credem “întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”.

Să vedem mai pe larg ce se enunţă în articolul 9 al Crezului.Pentru început vom menţiona că cuvântul biserică are mai multe înţelesuri. Cuvântul Biserica în greacă de la kaleo, iar în latină de la ecclesia înseamnă comunitatea celor chemaţi.

Cuvântul „biserica” are mai multe sensuri.

Biserica ca loc de închinăciune

1. biserica ca loc de cult, Este o deschizătură sfinţită pentru Dumnezeu, locul tuturor. Această deschizătură a făcut-o Hristos, Care prin înmormântarea şi învierea Sa a sfinţit pământul. De aceea apostolii s-au adunat la Mormântul Mântuitorului de la început, de aceea primele Liturghii creştine s-au săvârşit pe mormintele martirilor, unde s-au construit şi cele dintâi altare creştine de cult.
În prezent sunt răspândite două modele arhitectonice ale locaşurilor de cult: fie de tip cruciform, fie de tip bazilică longitudinală, deşi la noi în Basarabia mai este şi forma frunzei de trifoi. Locul de cult este orientat de la apus spre răsărit, ceea ce arată că Biserica reprezintă „calea” spre cele ce sunt înainte şi vor fi în viitor, trecerea de la moarte la viaţă. Read more »

b. Caderea stramosilor în pacat si începutul raului

Biblia arata începutul raului în domeniul lumii spirituale, al lumii morale; în lumea îngerilor ea noteaza caderea spiritelor rele, apoi transporta actiunea raului din sfera suprapamânteasca, cereasca, în lumea pamânteasca si aici arata locul încoltirii lui în domeniul libertatii morale a omului, în înlaturarea libera a primilor oameni de la destinatia, ce li-a aratat-o Ziditorul, în negarea constienta si libera a binelui. Read more »

Si acum ne vom opri asupra continutului Articolului al 4-lea al Simbolului de Credinta care spune: “Si S-a rastignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat, si a patimit si S-a îngropat” – unde se vorbeste despre mântuirea neamului omenesc.

a. Starea originala a omului si universului. Read more »

Astăzi vom lua cunoştinţă cu Hristologia sau învăţătura despre Iisus Hristos aşa cum este ea expusă în Art. 2-5 al Simbolului de Credinţă. Anume aceste articole ne dau răspuns la următoarele întrebări:

1.Cine este Iisus Hristos;

2.Ce este păcatul şi pentru ce a venit Fiul lui Dumnezeu pe pământ;

3.Moartea şi Învierea lui Iisus Hristos.

Vom încerca să răspundem rând pe rând la aceste întrebări.

Al 2-lea şi al 3-lea Articole al Crezului spun:

“[Cred]Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tată S-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut”. Read more »

Conceptia crestina despre om reiese din credinta ca omul este ultima si cea mai de seama dintre creaturile pamântesti, este coroana creatiei.

Faptul ca omul a fost creat in urma celorlalte fapturi se explica prin întelepciunea planului dumnezeiesc de creatie. Omul fiind asezat ca stapân pe pamânt (Facerea 1,28) ca loctiitor al lui Dumnezeu pe pamânt, era si firesc ca sa se organizeze mai întâi pamântul ca loc de desfasurare a vietii omenesti. Iata cum ne vorbeste Biblia despre crearea omului. Dumnezeu a creat universul in sase zile. Toate elementele de baza au fost create de Dumnezeu doar prin Cuvânt. In ziua a sasea dupa ce a creat Dumnezeu “fiarele salbatice dupa felul lor, si animalele domestice dupa felul lor, si toate târâtoarele pamântului dupa felul lor” (Facerea 1,25), a purces la crearea omului. Biblia ne vorbeste despre aceasta ca despre un act Dumnezeiesc exclusiv si deosebit. Aici nu este vorba despre o noua specie de vietuitoare, ci despre o fiinta carei Dumnezeu ii da preferinta si o deosebeste de celelalte vietuitoare ca “chipul Sau” in lume. “Si a zis Dumnezeu: Sa facem pe om dupa chipul si dupa asemanarea noastra… si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie” (Facerea 1,16- 27). Read more »

Antropologia (de la grecescul “anfropos” – om şi “loghia” – cuvinte, deci cuvinte despre om) creştină este învăţătura despre om întemeiată pe Revelaţia Dumnezeiască. Aceasta ştiinţă se preocupă de rezolvarea a trei probleme importante ş anume: originea sau provenienţa omului; constituţia fiinţei omeneşti şi menirea omului. Read more »

Dumnezeu a dat în Rai porunca de a nu mânca din pomul cunoștinţei binelui și răului, pentru că omul să practice virtutea înfrânării, care este prima măsură şi condiţie a însănătoșirii morale. Omul este chipul lui Dumnezeu (Facerea 1, 26), şi este asemenea lui Dumnezeu prin sfi nţenie, care se obţine prin practicarea virtuţilor. Atunci când omul se înfrânează în ceea ce priveşte mâncarea, el devine stăpânul trupului, nu se mai lăsă ispitit de el şi nu mai este robul lui. Read more »

Criticii creştinismului şi ateii pentru a demonstra că relatarea biblică despre apariţia universului şi a omului este greşită arată în cele mai dese cazuri câteva „contradicţii” întâlnite în Biblie.

Necredincioşii spun că Biblia nu are dreptate când vorbeşte despre o creaţie din nimic, spunând ei că, de fapt, din nimic nu poate apărea ceva; altă acuzaţie este cea ce ţine de existenţa luminii în prima zi a creaţiei, când soarele încă nu era şi în sfârşit potrivit teoriei evoluţioniste omenirea trebuie să provină de la mai multe perechi de oameni, pe când Biblia spune că omenirea a provenit de la o singură pereche – Adam şi Eva. Read more »

În privinta aparitiei omului sunt doua teorii – cea a monogenismului (creationista) si cea a poligenismului(evolutionista).

Prima îsi are radacina în Biblie si spune ca omenirea provine de la o singura pereche, a doua teorie spune ca omenirea provine de la mai multe perechi de oameni. Desigur daca se primeste învatatura despre provenienta omului de la maimute, e si firesc sa se admita ca prefacerea maimutei în om putea avea loc în mai multe locuri de pe pamânt. Deci aceasta teorie este un rezultat al conceptiei evolutioniste. Read more »

Conceptia crestina despre aparitia lumii este bazata pe relatarea pe care o desprindem din primul capitol al primei carti din Sfânta Scriptura – Geneza sau Facerea.

Ziua întâia

Biblia româneasca începe astfel: “La început a facut Dumnezeu cerul si pamântul (Fac. 1, 1). În ebraica, primele trei cuvinte suna astfel: “Bereschit bara Elohim” ceea ce ar putea fi tradus ca “În principiu a facut(a creat din nimic) Dumnezeu”.

Sa examinam aceste trei cuvinte fiecare aparte. Read more »

NELINISTIT ESTE SUFLETUL NOSTRU PÂNA NU SE ÎNTOARCE IARASI LA TINE DOAMNE

LECTII DE CATEHIZARE (dr. Nicolae Fustei)

Lectia a XI: Cred întru unul Dumnezeu Tatal Atottiitorul

In continuare Crezul vorbeste despre credinta într-un singur Dumnezeu.

Deci noi marturisim ca suntem monoteisti.

Dar credinta într-un Dumnezeu nu este caracteristica doar crestinismului. Monoteisti mai sunt si iudeii si musulmanii. Este oare ceva care ne-ar deosebi de acestia?

Este! Si anume credinta în Sfânta Treime, Dumnezeul crestinilor este Sfânta Treime. Read more »

NELINISTIT ESTE SUFLETUL NOSTRU PÂNA NU SE ÎNTOARCE IARASI LA TINE DOAMNE

LECTII DE CATEHIZARE (dr. Nicolae Fustei)

Lectia a XI: Primul articol al Simbolului credintei: “Cred întru unul Dumnezeu, Tatal atottiitorul, Facatorul cerului si al pamântului, vazutelor tuturor si nevazutelor”.

1. Ce ne spune primul cuvânt al Simbolului – Cred?

Vom începe lectia noastra prin examinarea primului cuvânt al Crezului: “cred”. Read more »

Pe lângă cărţile canonice, veacuri dea rândul erau răspândite şi scrierile apocrife. În primele veacuri ale creştinismului pe lângă cele patru Evanghelii numite canonice, pe care Biserica le-a acceptat ca inspirate de Duhul Sfânt, circulau şi alte scrieri neautentice, respinse de Biserică, cum ar fi: „Evanghelia de la Toma”, „Evanghelia lui Petru”, „Evanghelia lui Nicodim” ş.a. În privinţa scrierilor apocrife, Origen spune: „Ştiu că există o Evanghelie numită „după Toma”, alta „după Petru”, dar noi primim doar ceea ce primeşte Biserica şi de aceea nu trebuie admise decât patru Evanghelii”. Read more »

NELINISTIT ESTE SUFLETUL NOSTRU PÂNA NU SE ÎNTOARCE IARASI LA TINE DOAMNE

LECTII DE CATEHIZARE (dr. Nicolae Fustei)

Lectia a X: Istoria Simbolurilor de credinta

3. Istoria Crezului Niceo-constantinopolitan

Simbolul de credinta este textul de credinta al crestinismului, deoarece a reusit sa reconcilieze conceptia monoteista cu conceptia trinitara despre Dumnezeu. Si este înfatisarea pe scurt a învataturii pe care crestinul trebuie s-o cunoasca, s-o primeasca cu credinta si s-o marturiseasca. Read more »

După ce Dumnezeu a creat lumea şi toate erau într-o armonie desăvârşită, omului i s-a dat înfricoşătorul şi minunatul dar al liberei voinţe. Cu acest dar al libertăţii de voinţă se deschideau două posibilităţi de alegere: binele şi răul, omul a ales răul. Şi precum a fost căderea îngerilor fulgerătoare, la fel a fost şi căderea omului. Cu fiecare pas pe calea răului, omul şi-a distrus aproape cu totul puntea care îl lega de Creatorul său, iar în locul Creatorului a ridicat pe tron mintea sa nedesăvârşită şi oribila sa maşinărie. Maşinăria s-a dovedit a fi disfuncţională şi scăpând-o de sub control distruge tineretul zilelor noastre. Epoca modernă este mai mult decât absurdă, ceea ce odinioară era considerat urât acum e frumos şi ce era rău acum e bine. Read more »

NELINISTIT ESTE SUFLETUL NOSTRU PÂNA NU SE ÎNTOARCE IARASI LA TINE DOAMNE

LECTII DE CATEHIZARE (dr. Nicolae Fustei)

Lectia a X: Istoria Simbolurilor de credinta

1.Provenienta denumirii de “crez” sau “simbol”

Cine spune cred, spune “ader la ceea ce noi credem”. Comuniunea în credinta are nevoie de un limbaj comun credintei, normativ pentru toti si unindu-i în aceeasi marturisire de credinta.

înca, de la origini, Biserica apostolica si-a exprimat si si-a transmis credinta în formule scurte, si normative pentru toti (Rom. 10, 9; l Cor. 15, 3-5); etc.). Dar de foarte timpuriu Biserica a voit sa adune esentialul credintei sale în rezumate organice si articulate, destinate în special candidatilor la Botez. Read more »