PAȘTILE EVREIESC
Cuvântul ebraic Pesah (trecere) este moștenit de evrei de la egipteni, fi ind preluat din forma bizantinolatină Paschae sau sărbătoarea azimilor. Evreii numeau Pesah (Pascha) sărbătoarea lor anuală în amintirea trecerii prin Marea Roșie și a eliberării lor din robia Egiptului, care se prăznuia la 14 Nisan (aprilie) și coincidea cu prima lună plină de după echinocţiul de primăvară. Termenul ebraic Pesah – Paște a trecut în vocabularul creștin pentru că patimile, moartea și Învierea Domnului au coincis cu Paștile evreilor din anul 33; obiectul sau motivul Paștilor creștine este însă cu totul altul decât al Paștilor evreilor, între vechea sărbătoare iudaică și cea creștină nefi ind altă legătură decât una de nume și de coincidenţă cronologică.

PAȘTILE CRUCII, PAȘTILE ÎNVIERII
Numirea de Paști a fost aplicată de primii creștini în cinstea comemorării anuale a Cinei celei de taină, care avea loc în seara zilei de 13 Nisan sau în Joia dinaintea Duminicii Învierii. Ea consta dintr-o masă rituală, care imita Cina la care au participat apostolii și Hristos, și era însoţită de serviciul Sfi ntei Împărtășanii. La primii creștini, recrutaţi dintre evrei, această celebrare a Cinei Read more »

Sosit-a vremea ca să ne închinăm și Sfintei Învierii Tale, Hristoase Dumnezeule. O, Doamne, au trecut de atunci aproape doua milenii… Undeva în gradina Ghetsimani un mormânt singuratic… Tăcere profundă, liniște înfricoșătoare. Ura biruise pentru moment. În cetatea urii și a vrăjmășiei, ura nu se liniștise încă, ca și strigatul “Vrem pe Varava!”… Mai marii poporului iudeu știau că învăţătorul acela Hristos a zis: “După trei zile Mă voi scula” (Matei 27, 63). Și intr-adevăr a treia zi de dimineaţă după moartea Domnului Iisus Hristos pe cruce, la cumpăna dintre noapte și zi, îngerul Domnului a rostogolit piatra de pe mormânt și a zis femeilor mironosiţe: “Nu vă temeţi, știu că pe Iisus Cel răstignit căutaţi. Nu este aici, S-a sculat precum a zis”. Și mergând ele să vestească ucenicilor lui, iată Iisus s-a arătat uneia dintre ele, zicându-i să vestească ucenicilor Învierea Lui. Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este cel mai mare eveniment ce a avut loc în istoria omenirii. Învierea Mântuitorului Iisus Hristos a fost și este un fapt real tot astfel cum este adevărat că El a fost un om trăitor în trup. El S-a născut și a trăit între oameni, cu oamenii și pentru oameni, iar Sfi ntele Evanghelii adeveresc aceasta, tot astfel cum adeveresc și Învierea Sa din morţi. Read more »

Învierea lui Lazăr
Deși există puţine surse care să indice modul în care era celebrată Săptămîna Patimilor în Biserica timpurie, se pare totuși că aceasta este o practică foarte veche. Deja în secolul al IV-lea celebrarea acesteia pare să fi fost deja o practică bine stabilită, structurată într-un mod asemănător celui din zilele noastre. Aetheria, afl ată în pelerinaj la Ierusalim cîndva la sfîrșitul sec. al IV-lea d. Hr. descria astfel cele petrecute după slujba din Sîmbăta lui Lazăr: “…a început săptămîna Paștilor, pe care ei o numeau Săptămîna Mare”, amintind de procesiunile de pomenire a Intrării Domnului în Ierusalim în prima zi a săptămînii (duminică). În timpul acestei săptămîni, se face pomenirea Patimilor și Răstignirii Mîntuitorului.

Săptămîna Patimilor
După Sîmbăta lui Lazăr (în care se face pomenirea învierii lui Lazăr de către Hristos și făgăduinţa învierii tuturor), se intră în ultima săptămînă a Postului Paștilor (Postul Mare), Săptămîna Mare sau Săptămîna Patimilor, timp în care în slujbele bisericești se face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pămînt, înainte de Răstignirea și Învierea Lui. În timpul acestei săptămîni, slujbele Utreniei se săvîrșesc în seara zilei dinainte (sub formă de Denie), conform obiceiului vechi care spune că ziua începe la apusul soarelui și se sfîrșește la apusul soarelui din ziua următoare. Read more »