Virusul amneziei confesionale
Atunci când
se întrevedea apusul “împărăţiei comunismului victorios”, şeful “Sovietului pentru treburile bisericii” de
pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS declarase într-o
discuţie confidenţială că
nu au reuşit să distrugă Biserica atacând-o dinafară,
de aceea trebuie atacată din interior, prin infiltrarea elementelor
ostile, care ca bacteriile o vor “roade” dinăuntru.
Evenimentele
ulterioare au arătat că acest plan a fost pus în acţiune. Astăzi asistăm, fără
a pricepe prea bine, la o dramă a
conştiinţei noastre de creştin ortodox, care are ca consecinţă
şi distrugerea conştiinţei naţionale. Cineva încearcă
să ne infecteze de “virusul
amneziei confesionale”, să uităm că poporul nostru a putut să-şi
păstreze existenţa şi identitatea în primul rând
pentru că şi-a păstrat credinţa şi conştiinţa
de creştin ortodox. Unii, transformându-se ca “prin minune”, peste
noapte, din angajaţi la “serviciul pentru culte”(sau cum li se mai spunea
“upolnomocenii”) în consilieri bisericeşti, alţii trecând printr-un şir
de mutaţii jenetice, s-au transformat din adepţi înflăcăraţi
ai “fraţilor mai mari” şi conducători ai “comsomolului leninist” în purtători de cuvânt ai creştinilor
şi încearcă să ne
dumerească că există un alt dumnezeu, decât cel adevărat,
şi că anume lui trebuie să-i slujim, lui să ne închinăm.
Acţiunea “virusului amneziei confesionale” (VAC) se
desfăşoară cu succes, în direcţia dorită de cei
care l-au inventat, contaminându-i
pe unii din confraţii noştri. Pe valul luptei
de eliberare naţională VAC, şi-a înjghebat un culcuş
destul de comod, astfel că astăzi
poate parazita pe trupul sărmanei noastre societăţi.
Virusul
parazitează, dar şi distruge. Pentru a supravieţui el are nevoie
de jertfe permanente, fiind foarte
inventiv el descoperă noi şi noi modalităţi de a-şi câştiga
existenţa. Ştie perfect că cel mai bun leac împotriva lui
este, în primul rând,
credinţa în Dumnezeu, conştiinţa de apartenenţă
la aceeaşi credinţă ortodoxă, la aceeaşi Biserică
a lui Hristos. De aceea, pentru a distruge această unitate, de a distruge
Biserica (o nebunie omenească!) el adună venin şi ură faţă
de toţi cei care nu susţin acţiunile lui distructive. Anume din
aceste considerente infiltrează ideea de a crea în Moldova încă
o “biserică ortodoxă”. În vorbe condamnă acţiunile “fratelui mai mare”, care ne-a “îmbogăţit”
cu încă două
“republici“, iar în viaţă face la fel -
“fericindu-ne” cu a doua
“biserică”.
În
vorbe virusul este anticomunist, în viaţă chiar şi metodele
acestuia le foloseşte.
Comuniştii
au încercat să-l înlocuiască în inimile oamenilor
pe Dumnezeu cel adevărat cu unul fals - clasa muncitoare. Cei ce răspândesc virusul pomenit mai sus, fac cam acelaşi lucru,
doar că în loc de clasa muncitoare venerează alt
dumnezeu - naţiunea, neamul,
poporul. Pentru aceştia Biserica
nu mai este a lui Hristos, ci a neamului, a naţiunii.
Virusul
AC este foarte periculos, am putea
spune chiar mortal, căci dacă nu se tratează la timp, duce le
moarte.
Pentru a ne convinge este destul să
privim “peste gard”, în ograda vecinului din Balcani şi vom
vedea că cei care au fost infectaţi
de acest agent patogen mor ca naţiune.
Sârbii, croaţii care au uitat că sunt creştini ortodocşi şi au primit islamul, astăzi
nu se mai identifică cu poporul sângele căruia curge prin
vinele lor. Dacă-l întrebaţi
pe unul din aceştia cine este după naţionalitate, îţi
răspunde – musulman...
Virusul
AC poate afecta conştiinţa clericilor atât de grav, încât unii suferinzi uită că Sf.
Eiuharistie este centrul slujirii obşteşti, preferând să
facă în locul ei mitinguri şi acatiste înjurând pe
preoţii neafectaţi de VAC care slujesc Sf. Liturghie.
Boala AC
mai are şi alt efect negativ, îi
face pe cei infectaţi să creadă în poveştile pe care
tot ei le compun.
Astfel, aceştia
au inventat povestea despre “grija faţă de popor”, şi au lăsat
poporul fără guvern în pragul iernii; cântă romanţe “despre dragostea faţă de
Europa” şi se “logodesc” cu comuniştii; plâng de sărăcia
în care se află poporul şi ca să-l “îmbogăţească” dau în
judecata internaţională
Moldova, ameninţând-o cu o amendă mare (în caz de
câştigă, banii vor fi plătiţi tot de bietul popor a cărui
grijă chipurile o poartă - n.n.).
Este
gravă boala AC dar ea poate fi tratată cu acordul celor suferinzi. Avem un singur medic care o poate
trata – Hristos şi nimeni altul.