Religia este inima mea
Sfânta Evanghelie ne descoperă iubirea cea mai mare a lui Dumnezeu pentru neamul omenesc. Bunul Dumnezeu de la început a iubit omul, căci a pus în el suflet nemuritor şi 1-a aşezat în fericirea raiului, ca să moştenească toate bunătăţile şi frumuseţile veşnice. Fiind zidirea cea mai aleasă dintre toate câte a făcut, numai în om a pus o scânteie din El, scânteia dumnezeiască, care este sufletul omului. Toate praznicele şi sărbătorile le serbăm o dată pe an, însă bucuriile cele sfinte care rămân cu noi ne, învrednicesc sa le simţim în toate zilele. Deşi sunt mai multe feluri de bucurii în viaţa noastră, numai bucuriile Duhului Sfânt au darul de a ne satisface pe de-plin conştiinţa şi de a ne aduce deplina mulţumire sufletească. Toate faptele Sfintei Fecioare Maria sunt vrednice de mirat şi pline de învăţături pentru noi. Pentru aceasta Sfânta Biserică n-a lăsat nici una dintre aceste fapte strălucite fără sa ni le pună înainte ca o pildă, după care să ne cârmuim viaţa şi să ştim pentru ce ne închinăm Ei, şi pentru ce o cinstim cu atâta evlavie.
Mântuitorul
Iisus Hristos, fiul Mariei, a făcut multe minuni pe pământ. Dar
nişte oameni răi, necrezându-L că El este Fiul Domnului
şi spunând ca este mincinos, L-au răstignit pe cruce. Alături
de El erau doi tâlhari. Iisus a spus despre cei ce-1 răstigneau:
“lartă-i, Tată, că nu ştiu ce fac”. Unul dintre
tâlhari a spus: “Doamne, El e Fiul Tău. Te rog iartă-mi
păcatul, Doamne”.
Iisus
ne-a iertat pe toţi şi noi să iertăm păcatul altora.
Religia
este frumoasă şi plină de toate ce s-au petrecut cu mulţi
ani în urmă.