Cetăţeanul care nu cunoaşte pe
Dumnezeu, este ciuma societăţii (Prot. Filaret
CIOBANU)
Începând cu 1 septembrie
2001, se preconiza predarea în şcoli a cursului „educaţia
moral-spirituală” – obligator pentru clasele primare şi facultativ
pentru cele mari. Spus răspicat de către Ministerul Educaţiei şi
Ştiinţei. Dumnealor au inventat două concepţii, se alege
după gust. Până nu demult, ne-au tot „educat” forţat.
Acum, tot forţat, vor să experimenteze altă concepţie. Şi
atunci, şi acum – fără Dumnezeu. Scopul e acelaşi:
eliminarea Bisericii din societate, alungarea lui Dumnezeu din lume.
Dar zilele trecute am aflat că nu se
mai aşteaptă până în toamnă, ci chiar acum, de
urgenţă, vreo 20.000 de copii din capitală vor începe
studierea cursului respectiv. Au găsit şi cadre, mai cheamă şi
din România, mai pregătesc din mers – totul pentru front! Ce bocete
se auzeau în Parlament, că lipsa cadrelor şi a finanţelor
nu permit reintroducerea religiei în şcoli! Se tot făgăduia
că, iată, săptămâna viitoare se va discuta problema
religiei ca obiect de studiu, dar de făcut nu se făcea nimic. De
ochii lumii se dialoga cu Mitropolia, dar în realitate ne pregăteau
altă surpriză. Şi iat-o, acum, când lipseşte
Parlamentul. La ce ne mai trebuie lege? O facem şi fără lege.
Facem fărădelege. Iar noi, naivii, credeam în soluţionarea
democratică a acestei chestiuni de mare importanţă socială.
Prioritatea Bisericii a fost uzurpată în mod dictatorial. Şi
această neortodoxie va fi finanţată de ortodocşi. Ortodocşilor
le mai rămâne, dacă pretind, predarea facultativă a
religiei în clasele mai mari, cu învoirea părinţilor şi
propria finanţare... Dar această plămădeală din
clasele mari va fi deja pregătită, în primele 4 clase, de
„evanghelia” d-lui N. Bujor – „Arta de a deveni om”.
Domnul Bujor, cam certat cu dogma Sf.
Treimi, făcându-i-se la o vreme reproşuri, în loc să
se corecteze, s-a supărat şi a preferat alungarea religiei din şcoli,
pentru că, vedeţi dumnea-voastră, conţine dogme. Păcat,
deoarece se apropiase de un numitor comun, sub denumirea educaţiei
moral-spirituale.
Deci concepţia a
treia, prezentată de Mitropolia Moldovei, e respinsă categoric,
deoarece – zic ei – religia conţine dogme. Dogma Sfintei Treimi, revelaţie
dumnezeiască (nu demult am prăznuit Teofania), eveniment istoric
documentat de Sf. Scriptură, este respinsă. Dogma despre
Dumnezeu-Omul, Mântuitorul lumii, Unul, Unicul. Cuvântul lui
Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu întrupat, văzut şi pipăit după
Înviere şi a căruia existenţă istorică era negată
de materialiştii marxist-leninişti atei – respinsă şi ea de
către simpatizanţii actuali ai acestora. Dogma despre Născătoarea
de Dumnezeu, pururea Fecioară – înlăturată, spre bucuria
ereticilor. Dogma despre Biserica lui Hristos, Una – respinsă. ş.a.m.d.
Bisericii, feţelor bisericeşti li se interzice de a se apropia de şcoli.
Adevărurile dumnezeieşti, descoperite pentru ca omul, conformându-se
cu ele, să creadă şi să trăiască după învăţăturile
evanghelice, ca să aibă parte de viaţă veşnică,
sunt înlocuite cu fărâmături din diferite sisteme
filozofice şi chiar erezii pierzătoare de suflet.
Dar vă daţi bine seama,
domnilor tovarăşi, că doriţi cu tot dinadinsul (ce-i drept
– puţin mascat) să îndepărtaţi cât mai mult
tineret de Biserică, vreţi să fie alungat Dumnezeu din sufletul
copilului. Decât aşa, zice Domnul, mai bine o piatră legată
de gât…
Dacă educaţia să fie fără
dogme, dar slujbele bisericeşti sunt împletite cu toate dogmele, din
care vreţi să faceţi sperietori, ce dorinţă va mai
avea tineretul, educat în acest mod, să frecventeze sf. biserici?
Ce se întâmplă?
Potrivit prorocului, se netezesc căile. Atunci – pentru Mesia-Hristos, iar
acum – pentru Anti-Hristos, pe care, după cuvintele Domnului, îl vor
primi. În acest scop sunt folosite toate mijloacele. Ceva din filozofia
ateistă a lui Buddha, ceva din Mahomed… Nu e respinsă nici teoria
demonică a reincarnării în orice soi de animal, până
la pierderea personalităţii, numai nu învierea din morţi. În
sufletele pustiite e mare setea de fiinţe „cosmice”, şi acelea ,
folosindu-se de moment, demonstrează – ah, ce „tehnică”!
Recent la radio vorbea o
doamnă, cunoscută în R. Moldova. Spunea că nu ştie de
unde am provenit noi, oamenii, dar că se apropie o Eră Nouă,
plină de armonie, unde reţetele evanghelice se vor considera învechite…
Mai deunăzi, la tema „Educaţia”, vorbeau nişte „specialişti”,
cum că educaţia trebuie făcută conform timpului – avem
nevoie de manageri, întreprinzători, etc. În jumătate de
oră nici o dată n-au pomenit de suflet, de Dumnezeu. Ce bucurie
pentru cel care va veni în numele lui, mare bucurie… Mă rog, Noua Eră,
anul şarpelui! Din nou şarpele… Vor să ne „civilizeze” cu
cupluri din doi sau două, planificarea familiei, „educaţia” sexuală
nechibzuită, etc. Ne-am săturat, domnilor, de educaţia
Dumneavoastră!
…Dar sufletul omului?
„Nu pun preţ pe acea moralitate
care nu-şi are rădăcina în religie”, susţinea Henrich
Ibsen. Ce preţ puneţi pe această Civilizaţie, când
scopul principal al existenţei pe Pământ, pentru majoritatea
oamenilor este „A munci pentru a mânca şi a mânca pentru a
munci”, iar ceilalţi, cu mici excepţii, îşi irosesc viaţa
cu deşertăciuni şi goana după plăceri trecătoare,
primitive, după putere, prestigiu, bani, aduse la rang de valori supreme! Şi
toate străduinţele doar pentru aceea ca, peste câteva zeci de
ani, înţelegând, poate, tragedia prostiei omeneşti, să
coboare în mormânt, cedând locul altor generaţii, grăbite
să meargă pe aceeaşi cale a pieirii. Aş vrea să Vă
amintesc aici şi spusele lui Platon (429–347 î. de Hs.): „Cetăţeanul
care nu cunoaşte pe Dumnezeu, este ciuma societăţii. Religia
este firmamentul statului”.
Sau cuvintele lui Ioan
Slavici, scrise în 1890 în revista „Semănătorul”: „Va fi
având orice om cu viaţa sufletească mai dezvoltată clipe
de îndoială religioasă, dar cel bine îndrumat nici în
asemenea clipe nu pierde din vedere adevărul, că religiozitatea este
temelia bunei rânduieli în vieţuirea omenească, şi fără
credinţă nu e avânt, cumpănire luminoasă şi măsură
dreaptă nici în viaţa individuală, nici în cea comună,
nici în artă, nici în ştiinţă, nici în
lucrarea economică”.
Ori mărturisirea lui Goethe înainte
de moarte: „N-are importanţă cât va progresa mintea omenească
în cultura intelectuală, în ştiinţele naturii, în
lărgime şi în adâncime; ea nu va fi în stare
niciodată să se ridice deasupra demnităţii şi culturii
morale a creştinismului, aşa cum străluceşte în
Evanghelii. Viaţa şi puterea unui popor depinde de atitudinea pe care
a luat-o faţă de Biblie”.
Cum să ne salvăm
copiii? Ascultaţi vocea majorităţii poporului nostru,
reintroduceţi religia în şcoală!
Responsabilitatea Vă aparţine, domnilor demnitari.