Poporul - da, iar guvernul – ba (Alexandru Samson)
E destul să se apropie alegerile şi mai afli câte ceva despre starea adevărată de lucruri în republică. Spre exemplu, citind ziarele în această electorală, aflăm “noutatea” că suntem un stat corupt, că reprezentanţii tuturor partidelor n-au mers prea departe de trecutul lor sclipitor de… comunişti şi că la noi în republică nu sunt respectate drepturile minorităţilor etnice, religioase, etc. Şirul poate fi continuat cu o minoritate, care-şi promovează şi ea tot mai insistent interesele în ultimul timp. Acele interese, despre care bunicii noştri cu un pic de roşeaţă în obraz preferau să tacă. Şi noi, moldovenii, fiind miloşi din fire, ne apucă o jale aşa de mare când auzim despre drepturile minorităţilor (mai ales ale celor din ultima categorie), încât uităm pe dată de propriile probleme şi necesităţi – cele ale majorităţii. Uităm de propria sărăcie, de faptul câte promisiuni goale am înghiţit şi vom mai înghiţi, uităm CE VREM şi CE AVEM DREPTUL să cerem de la acest stat, noi, poporul său.
Despre introducerea religiei ca
obiect de studiu în şcoală se vorbeşte din primii ani ai
“perestroicii”. Oamenii, bucuroşi să scape de “morala”
comunistă, au început să revină la credinţa
ortodoxă – inseparabilă de cultura şi conştiinţa
poporului român, dar şi a altor popoare conlocuitoare din
republică. Cu atât mai mult cu cât acest obiect s-a studiat
în şcoli până la 1944, deci nu era vorba de o inovaţie.
Dar nu acesta este argumentul forte atunci când vorbim despre studierea
religiei ortodoxe în şcoală. Principalul argument este
însăşi dorinţa părinţilor. Dar de la cerere
până la ofertă în statul acesta “e-o cale atât de
lungă”. Chiar dacă cererea vine de la o majoritate
covârşitoare, iar oferta este aşteptată de la un pumn de
oameni, slugile acestui popor. Aşa se întâmplă şi cu
studierea religiei. Chiar dacă
dreptul populaţiei de a da o educaţie religioasă copiilor în conformitate cu propria confesiune
este unul din drepturile fundamentale ale omului şi e prevăzut de un
şir de documente internaţionale.
Timp de 5 ani, sfidându-se acest
drept elementar al celor peste 90% de ortodocşi din republică, a stat
proiectul Legii referitoare la educaţia religioasă în sertarele
Parlamentului. Dar iată că ea este adoptată în
sfârşit. Şi… ca
într-un coşmar – atunci când îţi pare
că l-ai biruit pe monstru, lui îi cresc în loc trei capete.
Chiar dacă legea a fost adoptată într-o formulă
schimbată ( din educaţie religioasă a devenit
moral-spirituală), mulţi dintre deputaţi au votat, crezând
că votează pentru religie. Era şi firesc, deoarece e destul
să răsfoieşti cel puţin DEX-ul, ca să afli că
“spiritual” înseamnă
“religios, bisericesc”.
După o acalmie de câteva luni,
când ambele tabere jubilau – poporul fiindcă a obţinut în
sfârşit ceea ce dorea, predarea religiei ortodoxe în
şcoală, iar un grup de “comunişti”
(termen nou, inventat de noi pentru a reflecta o realitate specifică R.M.,
când vechii ateişti pactizează cu reprezentanţii unor
secte distructive, interzise în Occident, cum ar fi mooniştii, împotriva promovării dreptei
credinţe), că au reuşit
să-l păcălească. Într-adevăr, peste un timp, Gh. Duca, preşedintele Comisiei
parlamentare pentru învăţământ,
ştiinţă, cultură şi mass media, fiind rugat să se pronunţe ferm dacă
obiectul educaţia moral spirituală presupune educaţia
religioasă ( de parcă pentru
vorbitorii de limbă română ar fi o autoritate mai mare Gh.
Duca, decât DEX—ul!), a negat acest lucru, sfidând orice logică
şi bun simţ. Ministerul Educaţiei chiar înainte de a
obţine aceste “lămuriri” personale ale lui Duca la legea
adoptată de către un Parlament întreg, crease deja catedre de
educaţie moral-spirituală, în componenţa cărora nu era inclus nici un teolog.
Reprezentaţii acestor catedre declarau că nu vor permite “să
intre popii în şcoală”.
Biserica Ortodoxă din Moldova
şi-a promovat propriul concept de educaţie, elaborat în baza
programelor de religie din şcolile
româneşti. Cu toată ostilitatea făţişă,
atât faţă de Biserică şi dogmele ei, cât
şi faţă de slujitorii ei , la una din şedinţele
ministerului, la care au participat reprezentanţii mai multor culte,
printr-o minune, Vladimir Guţu a declarat că va înainta
concepţia Bisericii pentru includerea în programe, urmând
să fie acceptată şi o concepţie nonconfesională, ca
alternativă. Peste câteva luni aflăm însă că
această propunere a fost respinsă la cererea viceministrului comunist
Constandoglo. De concepţia Bisericii ortodoxe nici vorbă, în
schimb sunt acceptate pentru o perioadă experimentală (oare cât vom mai expe-rimenta pe
minţile copiilor?!) 2 concepţii elaborate de persoane fără
studii în domeniul teologiei. Cu toate acestea, în ele se
vorbeşte despre Dumnezeu, Biserică, cruce, rugăciune. Dar, vorba
lui Vl. Guţu de la MEŞ, educaţia religioasă să se
facă “în afara dogmelor”.
Cum poţi să te apuci de predarea unei limbi în afara normelor
gramaticale sau a geometriei în afara teoremelor, a dreptului în
afara legilor, etc.? Poporul nostru, o fi el întunecat sireacul, dar
crede că aşa ceva e imposibil. Pe când savanţii de la
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, funcţionarii
Ministerului afirmă contrariul…
La o conferinţă de presă
organizată de ICHTHIS–Moldova s-a
menţionat că Ministerul renunţă la promovarea în
şcoli a valorilor autentice, naţionale, în schimb acceptă
diferite “inovaţii” venite din Occident, referindu-se între altele
şi la pervertirea copiilor prin “educaţia sexuală”, dar şi
la predarea în multe şcoli a cursurilor de educaţie
religioasă de către reprezentanţii unor culte distructive, cum
ar fi mooniştii. Tatiana Neculce, reprezentantă a MEŞ,
invitată la conferinţă, a declarat că Ministerul nu-şi
va schimba decizia, demonstrând încă odată, că
MEŞ îi este indiferentă
opinia şi dreptul celor 90% din populaţie. Tot ea a răspuns
visător şi melancolic la învinuirile de corupţie aduse de
foşti moonişti, că funcţionarii MEŞ au luat
într-adevăr mită de la aceştia, dar ea a fost dată
în mod “inteligent”! Auzi tu, bieţii şi naivii noştri
funcţionari cum au fost păcăliţi de nişte
moonişti inteligenţi? Din câte ştim, nu se aude de vreun
dosar penal, intentat în baza acestor învinuiri, care nici
măcar nu sunt negate. Acum înţelegeţi de ce lucrurile
în ţara noastră merg strună? Că mita se oferă
în mod inteligent.
Şi dacă tot am început-o cu
alegerile, am vrea să revenim la acest subiect captivant şi să
vă povestim un caz, care este de fapt tipic pentru
ţărişoara noastră. Gh. Duca, cel care, rugat să
explice ce înseamnă educaţie moral-spirituală, a
mărturisit că “aceasta nu e religie”, cică le promitea
alegătorilor de prin sate că dacă va fi ales în Parlament,
va introduce religia în şcoală. Cât ne vom juca de-a
mâţa şi şoarecele, oameni buni?! Probabil atâta timp
cât nu-şi vor conştientiza înşişi
ortodocşii drepturile şi obligaţiile lor. Orice creştin,
fiind botezat, are obligaţia de a-şi cunoaşte şi a-şi
apăra credinţa. Oare aşa facem noi, cei peste 90 procente din populaţie?
Sfântul Ioan Gură de Aur în Omiliile sale la Evanghelia de la
Matei spune că 12 apostoli au plămădit toată lumea. Şi
noi, o ţară, ce fel de creştini suntem, dacă nu putem
plămădi o mână de oameni din conducere?