Obiceiuri de crăciun
Sărbătoarea Naşterii Domnului este
marcată de numeroase
tradiţii. Începând din ajunul Crăciunului, uliţele
satelor răsună de glasurile cetelor de colindători.
Purtând costume tradiţionale şi traiste cât mai
încăpătoare,
aceştia merg din casă în casă, pentru a le ura oamenilor fericire şi
prosperitate. Colindele sunt de
două feluri: religioase şi laice. Subiectele celor religioase se
referă de cele mai multe ori la
Iisus Hristos. Pe de altă parte, colindele lumeşti au un caracter liric şi deseori sunt improvizate de
colindători, în funcţie de gazda pentru care cântă .
Dl Mihai Chiperi, etnograf, spune că copii
de până la 7-8 ani,
umblă cu colindeţul
în ajunul Crăciunului: “Colindeţ, colindeţ,
daţi bomboane în coşuleţ”. Când
înserează, încep să umble pe la case şi cetele de
colindători adulţi. Cei maturi umblă cu colinde foarte
vechi. În partea de sud a Basarabiei se umblă chiar cu colindul
precreştin laic, de gospodar, de
casă, de prunc, de fată, de flăcău, de logodiţi.
De la Crăciun şi până la
Bobotează colindătorii umblă cu steaua, care vesteşte
Naşterea lui Iisus.
În unele locuri se întâlneşte
cântarea religioasă numită “Vecleem”, sau “Irozii”, o
dramă religioasă care
înfăţişează misterul Naşterii
Domnului în toate fazele sale. Pe
lângă aspectul religios al colindelor, în timp a evoluat şi
partea laică a acestei tradiţii. În unele locuri este obiceiul ca flăcăii
să umble cu Capra, Ursul sau Cocostârcul. În aceste jocuri
sunt practicate măştile confecţionate din piei sau blană de animale şi sunt ironizate
personajele rele. Cu această ocazie, gazda împarte
colindătorilor covrigi, nuci, mere
şi colăcei, pe care gospodinele le frământă din timp cu
prilejul Crăciunului.
Două elemente nelipsite din perioada
sărbătorilor de
iarnă sunt Moş
Crăciun şi pomul de
Crăciun.
Pentru bănăţenii vestea despre Naşterea Domnului este adusă printr-un
ritual aparte – Colindatul cu căluţul. În satele maramureşene după
slujba de la biserică localnicii
ies să vadă jocul
moşilor. După ce au colindat
toată noaptea de ajun, copiii şi feciorii îşi iau bicele din chui, se maschează şi ies pe uliţele satului. Nimeni
dintre cei nimeriţi în cale nu scapă fără să fie croit cât de puţin de biciul moşililor. În
termen de trei zile, moşii nu iartă pe nimeni. Cu toate aceste,
nimeni nu se supără, înţelegând că este vorba
doar de un joc, sau un obicei nevinovat.
În satele
bănăţene, înainte de lăsarea serii, feciori se
adună pe uliţa mare, unde formează alaiul pentru colindatul,
sau mersul cu căluţul, dintre
care trei sunt magii de la răsărit, iar alţi trei sunt
oştenii lui Irod. Alaiul merge la fetele nemăritate, care vor să
se mărite. Tinerii primesc
în dar colaci, pălincă şi prăjituri. Ei au datoria
să-i înveţe şi pe
cei mici obiceiul căluţului,
pentru ca tradiţia să fie dusă mai departe.
Şi în
Basrarbia oamenii sunt în aşteptarea marelui dar - Naşterea
Domnului. În zilele din ajun şi după Crăciun, de la miezul nopţii şi
până la revărsatul
zorilor, în oraşe şi sate răsună glasurile
colindătorilor. Casele sunt făcute lună, brazii sunt
împodobiţi, iar gospodinele
îşi răsfaţă
familiile cu bucate speciale.