Porunca
a cincia din Decalog sună astfel: “Cinsteşte pe tatăl tău
şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să
trăieşti ani mulţi pe pământ.” (Ieşirea 20, 12).
În afară de Dumnezeu, copiii trebuie să-şi iubească
părinţii mai presus decât orice, să-i respecte şi
să le fie recunoscători, pentru că le-au dat viaţă şi-i cresc cu multă
trudă. Numai când copiii se fac mari şi ajung şi ei, la
rândul lor, să aibă copii, numai atunci îşi dau
seama ce înseamnă grija şi sacrificiile pe care le fac
părinţii pentru copiii lor. De aceea, nu trebuie să iasă
din cuvântul părinţilor lor, care le vor numai binele. Trebuie
să caute a le face bucurie, sârguindu-se la carte,
învăţând temeinic o meserie şi întemeind
apoi o familie. Atunci vine
binecuvântarea părinţilor, care întăreşte
temelia caselor fiilor, cum spune înţeleptul Solomon. Când
părinţii sunt bolnavi sau bătrâni, mai ales atunci copiii
trebuie să-şi arate iubirea şi recunoştinţa
faţă de părinţi, îngrijindu-se să nu ducă lipsă
de nimic. Iar dacă ajung la ranguri sociale înalte, copiii nu
trebuie să se ruşineze de părinţii lor, când
aceştia sunt oameni simpli sau săraci, ci, din contra, să le dea
cu atât mai multă cinste, cu cât le-au dat o bună
creştere, ca să ajungă oameni de seamă.
Este
cunoscut exemplul Mitropolitului Iacob Stamate, care nu se ruşina să
spună că se trage din popor şi, odată, când mama sa a
venit la Mitropolie, de Paşti, fiind masă mare şi boieri
mulţi invitaţi, Mitropolitul a pus în fruntea mesei, în
locul său de cinste, pe mama sa, o biată bătrână,
îmbrăcată ţărăneşte. Pilde frumoase de
cinstire a părinţilor de către copiii lor găsim foarte
multe în Sfânta
Scriptură, cum ar fi Iosif, copilul cel blând şi bun al lui
Iacov, care a fost vândut de fraţii săi cei invidioşi.
Iosif a dat cinste mare tatălui său, când acesta a venit
în Egipt. Dar cea mai aleasă pildă din Sfânta
Scriptură este acea a Mântuitorului până la vârsta
de 30 de ani, când a trăit în Nazaret cu mama sa şi cu
părintele său adoptiv Iosif, cărora “le era supus”, cum spune Sfântul Evanghelist Luca (2, 59).
Iar mai târziu, fiind răstignit pe cruce, el
încredinţă pe mama sa Sfântului Apostol şi
Evanghelist Ioan, ca să aibă grijă de ea.
„CO”, nr. 2 (127), 2002