Oare chiar sunt sufletele oamenilor inconstiente dupa moarte si nu pot trai?
Buna
ziua, stimata redactie.
Ma numesc Ioana Caprari. Am multe
întrebari, dar nu am cui sa i le adresez. Acum
îndraznesc sa va scriu, în speranta ca
puteti sa-mi dati un raspuns calificat.
În discutiile cu Martorii lui Iehova, mi se spune ca
sufletul omului este muritor. Ca dupa moartea fizica, moare
si sufletul. Ca argument pentru afirmatiile lor iehovistii
afirma ca în prima epistola a Sf. Apostol Pavel catre Tesaloniceni 4,13 se spune urmatoarele:
“Fratilor, despre cei ce au adormit, nu voim sa fiti în
nestiinta, ca sa nu va întristati, ca
ceilalti, care nu au nadejde”.
Oare chiar indica aceasta expresie ca
sufletele oamenilor sunt inconstiente dupa moarte si nu pot
trai, fie experienta iadului, fie pe cea a cerului?
Va multumesc anticipat pentru
raspuns.
***
Stimata doamna Ioana, am luat
cunostinta de scrisoarea D-stra si credem ca
suntem datori sa va raspundem la întrebarea pe care
ne-ati adresat-o.
Într-adevar,
de mai multe ori Biblia se refera la cei morti ca fiind adormiti.
Dar aceasta nu înseamna ca sufletul nu este constient,
dupa moarte si pâna la înviere.
Atât sufletele credinciosilor, cât si ale necredinciosilor sunt constiente dupa moarte si pâna la înviere. Necredinciosii se afla într-un chin constient (vezi, Luca 16,23; Marcu 9,48; Mat.25,41), iar credinciosii se afla într-o mângâiere constienta. Termenul “adormit, adormire - somn” se refera la trup, nu la suflet. Somnul sau adormirea este o figura de stil proprie mortii trupului, de vreme ce moartea este temporara pâna la înviere, când trupul se va “trezi” din ea.
Dovada Sfintei Scripturi ca sufletul omului nu moare, ci este constient de la moartea trupului si pâna la înviere,
este incontestabila si foarte clara, dupa cum ne-o
demonstreaza urmatoarele referinte:
1.
Enoh a fost luat (mutat) pentru a fi împreuna cu Dumnezeu („Si
a placut Enoh lui Dumnezeu, si apoi nu s-a mai aflat, pentru ca
l-a mutat Dumnezeu”(Gen.5,24); „Prin credinta, Enoh a fost luat de pe
pamânt, ca sa nu vada moartea, si nu s-a mai aflat,
pentru ca Dumnezeu îl stramutase, caci mai înainte
de a-l stramuta, el a avut marturie ca a bine-placut lui
Dumnezeu” (Evrei 11, 5).
2.
David a vorbit de bucuria avuta în prezenta lui Dumnezeu
dupa moarte („Ca nu vei lasa sufletul meu în iad, nici nu
vei da pe cel cuvios al Tau sa vada stricaciunea. Cunoscute mi-ai facut caile
vietii; umple-ma-vei de veselie cu fata Ta, si la dreapta
Ta de frumuseti vesnice ma vei satura” (Ps.15,10-11).
3.
Ilie a fost ridicat la cer, fiind
constient („Pe când mergeau ei asa pe drum si
graiau, deodata s-a ivit un car si cai de foc si,
despartindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în
vârtej de vânt la cer”. (4
Împarati 2,11).
4.
Ilie si Moise erau constienti pe Muntele Schimbarii la
Fata („Si, iata,
Moise si Ilie s-au aratat lor, vorbind cu El”( Mat.17,3).
5.
Iisus Hristos i-a fagaduit tâlharului rastignit
alaturi, care s-a pocait, ca va fi împreuna cu El în
rai în clipa în care murea („Si Iisus i-a zis: Adevarat
graiesc tie, astazi vei fi cu Mine în rai”(Luca 23,43).
6.
Sf. Apostol Pavel a spus ca ar fi fost cu mult mai bine sa moara
si sa fie împreuna cu Hristos („Doresc sa ma
despart de trup si sa fiu împreuna cu Hristos, si
aceasta e cu mult mai bine” (Filipeni 1,23).
7.
Sf. Apostol Pavel a afirmat ca,
atunci când “parasim trupul acesta”, suntem “acasa la
Domnul” (2 Cor. 5,8).
8.
Sf. Apostol Pavel, în epistola
catre Evrei, se refera la ceruri ca fiind locul unde “duhurile celor
neprihaniti” sunt facute desavârsite (Evrei
12,23).
9.
Si, în sfârsit, Dumnezeu îi considera pe toti
cei morti ca fiind vii. Desi Avraam, Isaac si Iacov au murit
demult, Dumnezeul lor se numeste Dumnezeul celor vii (Luca 20,37-38;
Mat.22,32-33; Marcu 12,26-27).