După învierea lui Lazăr din morţi,
mulţi din cei ce au văzut minunea au crezut în Hristos. Dar
în sinagoga iudeilor se hotărăşte şi uciderea lui
Hristos şi a lui Lazăr. Cu toate că Iisus avea destul timp
să fugă, totuşi a venit cu şase zile înainte de
Paşti în Betania, unde era Lazăr cel ce murise. Acolo s-a
făcut ospăţ şi a mâncat împreună cu el
şi Lazăr. Iar sora lui, Măria, a turnat mir pe picioarele lui
Hristos. A doua zi, a trimis pe ucenicii săi să-i aducă asina
şi mânzul ei. Şi, intr-adevăr, Cel care are cerul de tron,
S-a urcat pe mânzul asinei
şi a intrat în Ierusalim. Unii, chiar şi copiii evrei,
aşterneau înaintea Lui haine şi ramuri de finic, alţii le
purtau in mâini şi strigau, mergând înaintea Lui: ”Osana,
Fiului lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, împăratul lui Israel!”
Acest lucru s-a
întâmplat pentru că
Preasfinţitul Duh le-a mişcat inimile lor spre lauda şi slava
lui Hristos. Prin stâlpări, adică prin ramuri fragede, s-a
arătat mai dinainte biruinţa lui Hristos împotriva morţii,
căci era obiceiul ca învingătorii în lupte sau în
războaie să fie cinstiţi şi însoţiţi
în procesiuni triumfale cu ramuri de copaci pururea verzi. Mânzul
de asină reprezintă poporul, care se trage din păgâni.
Hristos, şezând pe mânzul asinei şi odihnindu-se pe el,
este proclamat înălţător de trofee, biruitor şl
împărat al întregului pământ.
Despre această sărbătoare vorbea profetul Zaharia : „Bucură-te, fiica Sionului,
iată împăratul tău vine blând, şezând pe
asină şi pe mânz, fiul celei de sub Jug”. Iar David spune
despre copii: „Din gura pruncilor şi a celor ce sug Ţi-ai
pregătit laudă”. Când a intrat Iisus în Ierusalim, spune
Scriptura, s-a cutremurat tot oraşul.
Iar gloatele, fiind aţâţate de arhierei spre
răzbunare, aveau de gând să-L omoare. El, însă,
ascunzându-Se, a dispărut din faţa lor. Când S-a
arătat din nou, le grăia în pilde.
Prin milostivirea Ta nespusă, Hristoase Dumnezeul
nostru, fă-ne biruitori asupra patimilor noastre dobitoceşti, şi
învredniceşte-ne să vedem şi biruinţa Ta cea
luminată asupra morţii, precum şi învierea Ta cea
strălucitoare şi de viaţă făcătoare, şi ne
miluieşte pe noi. Amin.