Despre concepţia de educaţie promovată de
Biserica Ortodoxă din Moldova
Dintotdeauna în
formarea unei personalităţi au existat trei factori de bază:
familia, Biserica şi şcoala.
În familie viitoarea
personalitate învaţă ce e bine şi ce e rău. Familia
este şcoala primară a iubirii, unde copilul învaţă
să-şi dăruiască iubirea sa celor din jur, care, la
rândul lor, îl iubesc pe el. Poporul nostru creştin întotdeauna
a apreciat mult „cei şapte ani de-acasă” ca temelie a educaţiei.
Familia - „celula societăţii”, cum e determinată de
ştiinţele sociale, - este şi piatra de temelie a
moralităţii unei societăţi.
Sfântul Ioan Gură
de Aur numeşte familia „Biserica cea mică”. Într-adevăr,
familia este un „triunghi al iubirii”, format din tată, mamă şi
copii (sau în sens mai larg - din bunici, copii şi nepoţi),
unde, chiar dacă copilul este uneori certat sau pedepsit pentru
neascultare, nu încetează a fi iubit nici pentru o secundă.
Educaţie pe temelia iubirii - iată care este educaţia în familie.
Al doilea factor de formare a
unei personalităţi, şi cel mai principal, este Biserica „cea
mare”, unde omul se educă şi la vârsta de şapte ani, dar
şi la cea de şaptezeci de ani. Aici, în baza unui spectru mai
larg al iubirii - cea către Dumnezeu şi cea către semenii
săi - omul învaţă noţiunea de „păcat”.
Ştiind ce este păcatul (în baza Decalogului din Vechiul
Testament şi a învăţăturii creştine
evanghelice), viitorul cetăţean nu va avea nevoie de intervenţia
poliţiei pentru a se comporta decent fată de alţi
cetăţeni, el avându-şi arbitrul său liber mereu
treaz: teama de păcat şi conştiinţa nepătată.
Biserica a fost mereu pedagogul unui bun creştin şi a unui bun
cetăţean, fiind dintru început „mama poporului român”,
cum ne aminteşte M. Eminescu.
Este logic ca Statul,
dorindu-şi un bun cetăţean, să colaboreze cu ceilalţi
factori de bază întru formarea personalităţii unui viitor
cetăţean. Prin urmare, Statul ar trebui să promoveze în
şcoala de stat aceleaşi principii şi valori pe care viitorul
cetăţean le-a primit în familie şi în Biserică,
precum ne confirmă şi preotul Alexe Mateevici în actualul imn
al statului Republica Moldova: „Limba noastră-i limbă
sfântă (...) ce
ne-nvaţă-n hram şi-acasă veşnicele adevăruri”..
Având în vedere că şi toate aspectele culturii noastre
(arhitectura, pictura, muzica cultă, scrisul etc.) îşi au
rădăcinile în cultul nostru creştin ortodox la majoritatea
etniilor din Moldova, fiind şi un factor de stabilitate şi pace civică
în Statul nostru, ar fi normal ca Statul care are stemă
creştină şi imn creştin să promoveze şi
educaţia religioasă în şcoală, astfel cei trei
factori educaţionali - familia, Biserica şi şcoala de stat -
să lucreze într-o deplină armonie.
Având în vedere
acest lucru, Biserica Ortodoxă din Moldova a venit în
întâmpinarea iniţiativei prezidenţiale a expreşedintelui
Mircea Snegur, din 29 decembrie 1995, de a forma o Comisie mixtă cu
factori din domeniul învăţământului şi
reprezentanţi ai Bisericii. Respectiva Comisie a elaborat propuneri
rezonabile, respectând drepturile minorităţilor religioase.
Documentul a fost depus de dl M. Snegur la Parlamentul de atunci, dar, sub
diferite pretexte, nu a fost luat în dezbateri. Acelaşi lucru s-a
întâmplat şi în următorul Parlament, care la fel a
ignorat documentul elaborat.
Astăzi este acceptat
în clasele I–IV un curs de educaţie moral-spirituală, elaborat
de Centrul de Educaţie Moral-Spirituală, condus de dl Nicolae Bujor,
cu participarea preotului Mihail Smerea, a soţilor pedagogi şi
teologi Marciuc, avându-l ca recenzent pe arhimandritul Ermoghen (Adam).
Dar acesta nu este un curs oficial al Bisericii Ortodoxe din Moldova, care a
propus studierea disciplinei „Religia” în toate aspectele
plinătăţii acesteia, nu doar a unei „arte de a deveni om”, cum
îşi are genericul Centrul de Educaţie Moral-Spirituală,
condus de dl N. Bujor.
Cu toate acestea, în multe şcoli din Moldova se predă religia tradiţional-istorică ortodoxă la iniţiativa primarilor, a cetăţenilor din localităţile respective, în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova.
În concepţia de
educaţie a Bisericii ortodoxe, o condiţie importantă este
educarea separată a băieţilor şi fetelor în
şcolile de cultură generală. Astfel, factorul feminin, care este
mai emotiv şi mai pudic, mai sfios, ar fi protejat de influenţa
dură a factorului masculin. Pe de o parte, s-ar educa bărbaţi
şi capi de familie cu simţul responsabilităţii
bărbăteşti, iar pe de altă parte - soţii, mame,
păstrătoare a căminului familial. S-ar forma un cavalerism
responsabil la băieţi şi o comportare sfioasă,
benefică şi armonizantă, specifică fetelor. S-ar crea o
armonie deplină. Altfel, observăm că deja în clasa a
şaptea elevii se îmbracă la fel, înjură la fel
şi fumează la fel, factorul feminin fiind distrus cu
desăvârşire.
La diferite întruniri
cu pedagogii, aceştia au agreat fără rezervă ideea
educaţiei separate a băieţilor şi fetelor.
Rămâne să se realizeze, măcar în licee private, un
început care neapărat va da roade benefice.