HRISTOS A ÎNVIAT!
Iubiţi creştini !
Ca
în fiecare an, şi în această primăvară
creştinii din întreaga lume serbează
cu adâncă evlavie, prin cântări de laudă şi de
biruinţă, praznicul Învierii
Domnului nostru Iisus Hristos. În noaptea de Paşti, credincioşii
ţin în mâini lumânări aprinse din flacăra
Învierii de pe Sfântul Altar, ce
preînchipuie Mormântul cel purtător de viaţă al lui Hristos,
şi cântă cu glas de rugăciune: "Aceasta este ziua pe
care a făcut-o Domnul ca să ne
bucurăm şi să ne veselim într-însa".
Învierea
Domnului este încununarea întregii lucrări a lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Încă de la început,
ea a fost cinstită ca cea mai mare
sărbătoare a creştinilor, "praznic al praznicelor,
împărăteasă, doamnă şi
sărbătoare a sărbătorilor", deoarece toate celelalte
praznice din cursul anului îşi găsesc
împlinirea şi rostul în Învierea Domnului.
Învierea
lui Hristos a schimbat din temelii felul de gândire al lumii vechi, dând un nou orizont vieţii omului şi
întregii creaţii. În Înviere s-au împlinit toate
profeţiile, toate faptele minunate ale lui Dumnezeu, săvârşite pentru mântuirea
neamului omenesc.
Firea
omenească, menită să fie, prin virtute, asemenea lui Dumnezeu, din cauza căderii primilor oameni în păcat, a
rămas lipsită de putinţa de
a-şi împlini menirea pentru care a fost creată. Cu toate
că era „moartă în greşeli
şi păcate” (Efes. II, 1; Rom. III, 12, 23), omenirea n-a fost părăsită de iubirea
divină.
În
dragostea Sa de Tată, Dumnezeu ne-a dat pe Fiul Său, ca să
poarte povara păcatelor noastre, şi a
suferit în locul nostru pedeapsa pe care o merităm
noi. Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, a trăit printre oameni, întru totul asemenea lor, dar fără de păcat.
Luând asupra Sa greşelile oamenilor, Domnul
Iisus Hristos, prin răstignirea Sa şi moartea pe Cruce, a adus „jertfă de ispăşire pentru
păcatele noastre” (I Ioan IV, 10).
În felul acesta, păcatele noastre şi-au primit plata ce li se
cuvenea, după cum este scris: „... plata
păcatului este moartea” (Rom. VI, 23),
deci pedeapsa pe care o cere dreptatea
s-a împlinit.
Hristos
a mers de bunăvoie la moarte pentru noi, ca să învingă moartea. Crucea, adică răstignirea Sa, n-ar fi
adus izbăvirea oamenilor, dacă viaţa
n-ar fi triumfat asupra morţii. Dacă Hristos,
murind, n-ar fi înviat, nici păcatul nu s-ar fi şters, nici moartea
nu s-ar fi nimicit, nici blestemul nu s-ar fi ridicat... Dar Hristos a Înviat!
învierea lui Hristos
este semnul atotputerniciei şi dumnezeirii Sale. Învierea
Domnului este linie de hotar între două lumi: lumea veche a neascultării de Dumnezeu şi
lumea cea nouă a împlinirii voii divine, a împăcării
şi mântuirii; moarte şi viaţă, între întuneric şi lumină. Acum toate
s-au umplut de lumină; cerul şi pământul şi cele dedesubt. Pentru că „precum
prin greşeala unuia a venit osânda pentru toţi oamenii,
aşa şi prin îndreptarea adusă de Hristos a venit, pentru
toţi oamenii, îndreptarea care dă viaţă; căci
precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoşi cei
mulţi, tot aşa prin ascultarea
unuia se vor face drepţi cei mulţi” (Rom. V, 18-19).
IUBIŢI
CREDINCIOŞI!
Astăzi
este ziua triumfului veşnic al Învierii lui Iisus, minunea minunilor şi cel mai mare eveniment din istoria
creştinismului: scularea din morţi a
Mântuitorului nostru, Învierea este fulgerul care luminează conştiinţa credincioşilor, curăţindu-i de idei
preconcepute; este înlăturarea mitului
şi legendei. Învierea nu este o revenire la viaţa dinainte, ci
este o prefacere generală a fiinţei
noastre, a faptelor, gândurilor, realizărilor, devenind
îngeri de lumină ai Împărăţiei Cerurilor.
Lucrarea lui Hristos de mântuire a lumii nu s-a
încheiat, deci, cu moartea pe Cruce, dar s-a desăvârşit prin Înviere. Tot aşa şi
viaţa noastră, nu se încheie cu obişnuitul mormânt,
ci va continua cu învierea de obşte spre fericire sau osânda
veşnică. Învierea lui Iisus a întărit şi
încrederea omului în natura înconjurătoare,
dovedind că puterea sa este copleşitoare.
Pastile,
ca sărbătoare a triumfului vieţii, prin omorârea
morţii, este „începutul unei alte vieţi, a vieţii
veşnice”, ne învaţă Sf. Ioan Damaschin. Această zi sfântă ne cheamă să
turnăm în vasul nostru cel de lut un conţinut nou de credinţă statornică, de
iubire lucrătoare, pe care suntem
chemaţi s-o arătăm faţă de toţi oamenii.
Despre Înviere
nu se poate vorbi în afara Bisericii lui Hristos, cu argumente logice sau deducţii, deoarece Învierea Lui a
avut loc pentru întărirea
credinţei Apostolilor; pentru ei şi pentru noi Iisus este Mesia Cel
aşteptat, iar Duhul Sfânt ne luminează, ca să
înţelegem adevărul dumnezeiesc,
nu faptele obişnuite care aparţin firii.
DREPTMĂRITORI CREŞTINI!
Credinţa
în Înviere ne îndeamnă să fugim de rău şi
să făurim binele, fiind
încredinţaţi că vom da socoteală pentru toate faptele
noastre; ne mângâie
în suferinţe, ne ajută să biruim toate
încercările şi greutăţile vieţii, aducându-ne în suflet
linişte şi pace. „Eu Sunt Învierea şi Viaţa; cel
ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan XI,
25). Să credem, deci,
că Cel Ce a înviat pe Mântuitorul Iisus Hristos din morţi
ne va învia şi pe noi.
Dar,
ca să ne învrednicim de aceasta, avem îndatorirea să fim buni şi drepţi, să săvârşim fapte bune,
să iubim pe alţii aşa cum se cuvine
unor creştini adevăraţi. Pentru a ne mântui sufletul,
trebuie să trăim în
aşa fel ca învierea noastră să fie spre viaţă,
dar nu spre judecată şi spre osândă, „că
vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui. Şi vor ieşi cei ce au
făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea
osândirii” (Ioan V, 28-29).
Fiecare
dintre noi trebuie să fie un martor al Învierii Domnului prin felul
cum urmează poruncile Mântuitorului, cum ştie a-L iubi,
aşa cum El ne-a iubit, din toată
inima; a face bine tuturor oamenilor cum El a făcut;
a păstra mereu în inimă credinţa în Înviere
şi nădejdea în veşnicie.
Învierea
Domnului este temelia mântuirii noastre, iar Paştile trebuie să
fie izvorul şi baza unităţii creştine: „Să iertăm
toate pentru Înviere şi unii pe
alţii să ne îmbrăţişăm, să zicem
„fraţi” tuturor” (Slava de la Laudele Praznicului). Să ne
luminăm cu strălucirea Învierii şi să ducem, prin
viaţa şi purtarea noastră, vestea înfrângerii
morţii şi desăvârşirii
la toţi semenii noştri, cu care lucrăm împreună, care
ne sunt alături când ne bucurăm sau ne întristăm.
Hristos
ne aşteaptă mereu cu braţele deschise, pentru a ne primi în slava Învierii Sale. Avem datoria
sfântă de a păstra şi a mărturisi acest adevăr:
Hristos a Înviat!
Paştile Domnului
să fie începutul unei vieţi duhovniceşti mai profunde, să înlăture ura dintre
oamenii de diferite confesiuni, ca toţi să vină la adevărul credinţei.
Mulţumind
Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să ne bucurăm de luminata Sărbătoare a Sf. Paşti, fiecare
dintre noi să se întrebe: Ce este Învierea
pentru sufletul meu?
Întorcându-ne
la casele şi familiile noastre, la locurile de muncă, imnul „Hristos a Înviat”să fie o forţă
spirituală de transformare a noastră şi
a mediului în care trăim şi lucrăm, ştiind din
străbuni că omul sfinţeşte locul.
Noi,
credincioşii ortodocşi din de Dumnezeu păzită ţara
noastră Moldova, să ne iubim pământul şi
credinţa strămoşească, să păzim unitatea Bisericii, să nu ne lăsăm
ademeniţi de cei care doresc să ne îndepărteze de Biserica noastră dreptmăritoare.
De
sărbătoarea Sf. Paşti, avem deosebita bucurie de a vă
adresa acest cuvânt de
învăţătură şi a vă
împărtăşi tuturor părinteşti urări de bine, rugând pe Hristos Cel Înviat să
reverse peste noi darurile Sale cele bogate şi sfinte, să ne
dăruiască pace, linişte şi dragoste între oameni.
Credinţa
în Înviere să ne călăuzească pe calea
înfăptuirilor şi bucuriilor
duhovniceşti, ca la sfârşitul pământesc să
auzim chemarea Mântuitorului
Hristos: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu,
moşteniţi Împărăţia
cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Mt. XXV,
34).
HRISTOS A ÎNVIAT!
ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Cu arhiereşti
binecuvântări,
VLADIMIR
Învierea Domnului, Chisinău, 2002