Este indiscutabila
valoarea vietii fiecarui om. Si a invalidului. Si a întârziatului
mintal. Si a copilului mic. Si a fatului. Dar valoarea vietii este
calcata în picioare. Nu atât de paturile
marginalizate ale societatii, cît de lumea personalitatlor
progresiste, dezlânate moral, care fac din fapta lor lozinca
ideologica pentru ceilalti si astfel, în numele
"progresului", în mod arbitrar si cu de la sine putere, îsi
asuma raspunderea sa reprezinte si sa perverteasca
constiinta
omenirii întregi.
1. Secolul luminilor,
inundat de proclamatii referitoare la valoarea vietii, a
luat drept criterii referitoare la aceasta extrem de serioasa
problema nu adevarul, nu necesitatea protejarii vietii, ci
farsa politica si în special:
a) teama de a se ajunge
la o suprapopulare (si astfel au acceptat avortul ca mijloc de
limitare a nasterilor);
b) drepturile individului (absolutizând
argumentul fals si nestiintific
– drepturile însarcinatei).
Astfel, în unele
tari într-un procent limitat (din cauza conceptiei
în afara casatoriei, sau pâna în luna a treia)
si în alte tari într-un procent nelimitat a fost acceptat
avortul. In aceste tari, procentul avorturilor depaseste 60 la
suta din conceptii. Si în Grecia procentul avorturilor
este ridicat. Este considerata tara a batrânilor.
Nationalitatea greaca se împutineaza si se
stinge.
La întrebarea
"De ce, dupa atâtea observatii stiintifice, mai sunt foarte multi
oameni care nu considera întreruperea de sarcina ucidere?"
iata ce ne raspunde dl A.M., aparatorul drepturilor femeii de a face
avorturi ori de câte ori vrea: "Avortul nu mai este o crima,
deoarece nu lezeaza sentimentele morale ale societatii, din
moment ce este facut de un numar atât de mare de femei". Acest duh
constituie întoarcerea la epoca de barbarie, când se permitea ca
unii copii bolnavi sa fie aruncati...
Comentând
aceasta situatie inacceptabila, J. Lejeune scrie: "Merita
sa luam aminte, ca pentru adeptii liberei întreruperi
a sarcinii,
scara valorilor se rastoarna. Mai presus de orice ei pun libertatea
si sanatatea. Este amenintata sanatatea
morala a mamei si a familiei? Atunci se hotarasc sa fie ucis
fatul! Este amenintata sanatatea trupeasca a fatului
însusi? Atunci ucid fatul! Lasa deoparte
proclamatiile internationale, potrivit carora valoarea suprema este
viata. Pentru pro-avortionisti mai presus de orice este
sanatatea si sentimentul lor bolnavicios.
Faptul ca sarcina nu este
înca persoana, nu înseamna ca poate fi redusa la un lucru si devine
obiect de proprietate, de vânzare sau de înmagazinare. Nici
nu înseamna ca femeia însarcinata
poate sa dispuna liber de fat, cum poate sa dispuna de
oricare alta parte a corpului ei. Fatul nu este un obiect sau o
simpla parte a corpului feminin, ci gena cu viata în
evolutie, întrepatrunsa
cu viata însarcinatei. Aceasta particularitate minunata si deosebita a
fatului, care nu este, dar devine viata omeneasca si exista ca
persoana în devenire, nu poate nimeni sa o nege. De aceea, fatul este si trebuie sa fie
protejat de dreptul civil ca ceva deosebit. Protejarea speciala a
fatului prin lege este astazi
o necesitate imperioasa, dupa progresele revolutionare care
au avut loc în domeniul geneticii si biologiei si a întrebuintarii fatului viu
sau mort pentru cercetari stiintifice.
Problemele care s-au
creat, de altfel, prin conceptia artificiala, banca de
sperma si nasterea de monstri, justifica protejarea legala
speciala.
Posibilitatea folosirii a fatului pentru
diagnostice în scopuri terapeutice
si de cercetare si cercetarile biologice contemporane,
referitoare la crearea vietii omenesti, a reproducerii clinice, a influentarii codului genetic,
pun problema caracterului juridic pe o noua baza, care nu permite
simplificari. Cât de necesar
este astazi sa se faca cunoscut dreptul femeii asupra avortului, tot atât de imperios se impune sa
fie protejata specificitatea vietii
omenesti si singularitatea persoanei omenesti.
Caracteristica
fatului este o problema mult mai complicata decât se pare. Si
totusi, votarea legii pentru întreruperea terapeutica a sarcinii a
avut loc. Deoarece deputatii s-au bazat fie pe proclamatiile
exaltate ale miscarilor feministe, fie pe simplificarile care
sustin ca fatul nu are viata autonoma, ci este
parte a trupului femeii. Nu s-au ostenit sa vada ca problema
este mai complicata
si ca fatul trebuie protejat de lege.
Este cu adevarat o
contradictie nebuneasca: aceiasi oameni care lupta energic
pentru drepturile omului, pe de alta parte strivesc cel mai
elementar drept al celei mai nevinovate si lipsite de aparare fiinte
omenesti. Este pur si simplu demential, în numele omeniei si
al dreptului la viata sa fie abolita pedeapsa cu moartea si,
în acelasi timp, sa fie legiferat avortul!
Este nebunesc sa ne
para rau, pe de o parte, de moartea unui criminal de drept comun,
si, pe de alta parte, sa nu ne pese în nici un fel de moartea unui
copil, care nu s-a nascut înca, pentru ca nu avem înca
legaturi sentimentale directe cu el. Diferenta este pur
emotionala. Simtim repulsie fata de o mama care
îsi arunca la cos copilul imediat ce 1-a nascut, si
ducem flori alteia care avorteaza si arunca copilul în
atmosfera cuviincioasa a clinicilor moderne".
Adeptii
legiferarii avorturilor se sprijina pe considerentul ca o astfel
de lege rezolva o serie de probleme foarte mari.
Sa nu uitam, însa,
ca cu aceeasi logica i-a întâmpinat raposatul Hitler pe acei care creau
probleme. Aceasta a tinut neaparat
sa accentueze Cardinalul Vîsinski, în cuvântul
sau catre studentii
din Varsovia: "Suntem ciocli pentru ca am permis sa se aprinda în tara noastra
înfricosatoarele crematorii. În zilele noastre,
în unul din spitalele din Polonia exista un cuptor crematoriu, unde sunt arse corpurile copiilor
care nu au apucat sa se
nasca... Nu avem dreptul sa anatemizam pe cuceritorii care au deschis în trecut cuptoarele
crematoriilor în Polonia (Auswitz),
daca si noi facem astazi acelasi lucru. Sa
încetam avorbi despre miile de crime omenesti ale
dusmanilor, când numarul
celor omorâti în ultimii ani depaseste cu mult
numarul victimelor din
lagarele de concentrare".
Nu ne aminteste de
practica hitlerista faptul ca în Germania si Franta sunt
platite femeile sa accepte avortul prin cezariana, pentru a se folosi
fatul viu pentru experiente si pentru prepararea cosmeticelor? Este
înfricosatoare aceasta ultima limita a ferocitatii,
sa conceapa cineva ca au loc avorturi ca sa fie
folositi copiii pentru experiente si preparate de cosmetice!
Într-o
clinica de ginecologie din America, se interneaza o femeie. În câteva clipe
naste un copil prematur de numai 22 saptamâni (5 luni).
Mama aceasta doreste ca copilul ei sa traiasca!
întreg spitalul este în picioare sa mentina în
viata nascutul prematur.
Medici recunoscuti muncesc fara încetare si se
aloca sume imense de bani. În aceeasi zi, la aceeasi
ora, într-o alta camera a aceleiasi clinici, o
alta femeie face avort, pentru ca
nu mai doreste un alt copil. Iar medicii îi spun ca fatul
de 4 luni nu este om, ci o
bucata de carne din corpul mamei! Ce este acel ceva, care într-un salon face ca fatul sa fie om
determinat si cu
viata, iar în altul o bucata de carne? Raspunsul este
simplu: opinia subiectiva a medicului si a mamei. Mai rau este
ca aprecierea aceasta
personala este rod nu al ignorantei, ci al unei ipocrizii sociale voite.
Caracterizând
oroarea acestei ipocrizii sociale, presedintele S.U.A., Ronald Reagan,
a spus unui medic, partizan al avorturilor, care se facea ca continua cu
constiinta curata provocarea de avorturi, nefiind
convins daca copilul nenascut are sau nu viata: "Când nu
stii sigur, doctore, daca un om traieste sau este mort, este de datoria ta
sa nu eliberezi niciodata certificat de deces”.
Cum se explica în zilele noastre
ca medicii îsi dau cu usurinta
consimtamântul si omoara nevinovatele trupuri ale copiilor care nu au mai apucat sa se
nasca? Raspunsul se afla în cuvintele profetice ale unui cunoscut jurist italian, Rafael Ballestrini, care înainte cu aproape 100 de ani scria: "Cea din urma dovada ca
un popor a ajuns la cel din urma
semn al decaderii morale, va fi perioada în care avortul va fi considerat ceva tolerat social si
obisnuit".
Avorturile nu
constituie, însa, numai dovada decaderii morale, a declinului, ci
si consecintele lor sunt mari si grave:
a) asupra mamei -
procent mare de mortalitate (prin perforarea uterului, septicemie etc.).
- important proces de
îmbolnavire (flegmoni, tromboflebite etc.)
- reducerea
fertilitatii.
b) asupra
celorlalti copii care se nasc ulterior: procentul de copii nascuti
morti sau prematur este dublu la femeile care au avorturi. Creste
procentul copiilor cu probleme.
c) asupra familiei -
sanatatea psihica, în special a femeii, se zdruncina;
constiinta morala a sotilor se estompeaza, femeia
îsi pierde demnitatea, devine obiect de exploatare pentru
barbat si armonia conjugala se pierde.
d) asupra
adolescentilor - comportamentul sexual iresponsabil se
raspândeste; creste procentul de mame
necasatorite.
e) asupra natiunii
- se creeaza probleme demografice serioase.
Cel mai grav dintre
toate este faptul ca avortul niciodata nu este tolerat de
constiinta nici chiar a celui mai mare om amoral. De aceea,
constiinta creeaza serioase probleme psihologice femeilor cu
avorturi, ecoul acestor probleme ajungând numai în scaunul
marturisirii. În alte cazuri, femeia este determinata la o tragica ipocrizie
sociala si cinism.
Demne de o deosebita
atentie sunt gândurile medicului Phiplipp Ney, profesor la
facultatea de medicina din Otago, Noua Zeelanda, publicate
si în ziarul Ethnos din 14.06.1986, pag. 38. Profesorul Ney scrie:
"Toti cei care se ocupa cu profesiunea de medic cunosc ca
exista puteri ce se întorc împotriva vietii. Aceste puteri
si-au propus sa combata si sa neutralizeze viata.
Una
dintre acestea, cea mai recenta, si poate cea mai mare, este problema avorturilor
în masa. Avorturile au reusit sa para niste acte usoare,
nedureroase si folositoare, în realitate, însa, este vorba de cea mai
tragica greseala în care a cazut vreodata omenirea.
În America de
Nord, un sfert din embrioni sunt ucisi înainte de a se naste.
În ultimii 10 ani au fost ucisi 370 milioane de prunci nenascuti de
catre medici care sustin ca prin aceasta si-au facut datoria
profesionala, în ciuda faptului ca juramântul
medical, în forma lui originala, interzice medicului sa provoace avortul.
Când vechii
izraeliti erau amenintati de asirieni, încercau sa ignore problema reala
si ca sa se puna în siguranta, au încheiat
un
acord cu Egiptul. Atunci profetul Isaia le-a spus cu curaj: "încheiati
un pact cu moartea, dar acest pact nu va va proteja: "Amenintarea, oricare
ar fi ea, nu dispare prin aceea ca încetam sa credem ca exista.
Astazi, precum vechii izraeliti, încercam si noi sa încheiem
pacte ca sa protejam comoditatile noastre. Dar statisticile au
început deja sa arate ca aceste acorduri nici nu ne favorizeaza, nici nu ne convin, Avortul
nu a rezolvat nici o problema personala
sau sociala. Din contra, toate aceste probleme s-au înrautatit. Violurile, sinuciderile,
maltratarea sotilor, a copiilor, divorturile - toate cresc continuu
si constant.
În tarile cu natalitate
scazuta, nimic nu pare în masura sa schimbe indolenta cuplurilor de a aduce copii
pe lume, nici legislatia, nici
ajutoarele materiale, nici privilegiile acordate familiilor cu multi copii. Mecanismul
conservarii genului uman este continuu
subminat, si este probabil ca acestei subminari sa nu-i putem pune niciodata capat. Asa cum
a profetit si Isaia, complicitatea
noastra la omor nu ne va scapa de la pieire.
Specia umana este
sustinuta si se conserva gratie a trei factori care sunt profund
înradacinati în fiecare din noi. Acesti factori sunt:
speranta, instinctul sexual si sistemul reciproc de supraveghere si
îngrijire a copiilor de catre parinti si a
parintilor de catre copii. Daca fortele potrivnice
vietii vor putea sa distruga acesti factori, atunci omenirea va fi
amenintata cu disparitia. Va fi distrusa de chiar
fortele aliate.
În om exista
înnascuta speranta pentru o viata mai buna.
Fara aceasta
speranta omenirea nu ar fi avut viitor. Si cea mai importanta sursa de speranta
sunt copiii. Dobândirea copiilor îl determina pe om la descoperirea unor mijloace de îmbunatatire
a calitatii vietii.
Astfel, copiii constituie cel mai important stimulent în progresul neamului omenesc. Fara copii lumea
noastra va fi din ce în ce mai pesimista; va fi din ce în
ce mai sinucigasa. De aceea
si puterile potrivnice vietii cauta sa stinga speranta, subestimând sau
distrugând copiii.
Cel de-al doilea factor,
instinctul sexual este cel mai puternic stimulent psihologic si fiziologic care a fost
dat omului. Acesta 1-a ajutat în conservarea si perpetuarea genului uman,
depasind orice alta pornire sau dorinta launtrica. Fortele potrivnice
vietii nu au reusit sa-i
distruga, au reusit însa sa-i perverteasca.
Odata cu facila
disponibilitate a anticonceptionalelor, obiectul si scopul sexului a
devenit orgasmul. Acest lucru îl urmaresc cei mai multi, atingerea maximei
placeri. Si îl urmaresc mai mult
decât a avea copii. Odinioara
copiii constituiau cea mai mare fericire a unui cuplu. Astazi ei se
întâmpla sa constituie o jena si o piedica
în cautarea satisfactiei
sexuale. De aceea, atunci când în urma unei astfel de relatii
rezulta o sarcina, o întrerup pentru a se debarasa de aceasta jena".