Naşterea
ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată
lumea
Prima mare sărbătoare religioasă din
anul bisericesc, care începe la 1(14) septembrie, este Naşterea
Maicii Domnului, numită în popor şi Sfânta Maria Mică
– 8 (21) septembrie, pentru a fi deosebită de Adormirea Maicii Domnului,
de la 15(28) august, sau Sfânta Maria Mare.
Cele patru Sfinte Evanghelii nu dau prea multe amănunte
despre viaţa Sfintei Fecioare Maria, şi mai ales despre naşterea
şi copilăria ei, aceasta explicându-se prin faptul că
figura centrală a Noului Testament este Domnul şi Mântuitorul
nostru Iisus Hristos.
Despre părinţii săi, dumnezeieştii
Ioachim şi Ana, ştim ca erau originari din Nazaretul Galileii - cum
scrie Evanghelia apocrifa a lui Iacob. Ei ajunseseră la adânci bătrâneţi
fără să aibă copii, dar nu-şi pierduseră speranţa,
rugându-se încontinuu lui Dumnezeu să le dăruiască
un urmaş. În încrederea lor au mers până la
retragerea în locuri singuratice, separat, unde au postit, s-au rugat, au
lăcrimat şi şi-au sfâşiat inima, până ce
Dumnezeu le-a trimis răspuns, prin înger, că ce-rerea lor va fi
primită. Aşa s-a născut Maria, viitoarea Sfânta Fecioara
Maria, care a fost aleasă de Dumnezeu să fie vasul ales, ce va purta în
pântece şi va naşte pe Mântuitorul lumii, cum proorocise
Isaia : “Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte
Fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Is. 7, 14).
Sfinţii Ioachim şi Ana o consacră
serviciului religios la Templu, Biserica rânduindu-i o altă sărbătoare,
la 21 Noiembrie - Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - în
amintirea făgăduinţei părinţilor săi trupeşti
de a închina pruncul lor lui Dumnezeu, spre a vieţui întru bunătate,
cinste şi neprihănire.
Cea de a treia sărbătoare anuală
dedicată Sfintei Fecioare Maria este Buna-vestire (25 martie). Cu ocazia
vizitei pe care a făcut-o Elisabetei, rudenia sa, viitoarea mamă a Sfântului
Ioan Botezătorul, aceasta a numit-o “binecuvântată între
femei” şi “Maica Domnului meu”. Iată cuvintele Sfântului
Evanghelist Luca, unul din Apostolii Domnului : “Şi a intrat Maria în
casa lui Zaharia şi s-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit
Elisabeta urarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei, şi
Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt şi, cu glas puternic, a strigat:
Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat
este rodul pântecului tău. Şi de unde mie aceasta, ca să
vină la mine Maica Domnului meu ?” (Lc. 1, 40-43).
După naşterea minunată a Fiului lui
Dumnezeu în Bethleemul Iudeii (Lc. 2, 4-16), Sfânta Fecioara Maria
va fi deseori alături de Iisus în multe din momentele vieţii
sale pământeşti: la tăierea-împrejur, la 8 zile, când
i s-a pus numele; la prezentarea la templu; în timpul fugii în
Egipt de frica lui Irod, care voia să-l ucidă pe Prunc; în
timpul predicii lui Iisus în templu, când avea numai 12 ani; la
nunta din Cana, dar mai ales în timpul Patimilor, moment când Sfânta
Fecioara este încredinţată de Iisus Apostolului Ioan (In. 19,
25). În sfârşit, după înălţarea la cer a
Domnului (FA, 1, 14) Sfânta Fecioara Maria şi femeile care au urmat
pe Iisus fac parte din grupul apostolic.
Între sfinţi, Sfânta Fecioara
Maria ocupă locul cel mai de cinste, fiind mai presus de toate puterile îngereşti
şi atingând cea mai înaltă treaptă a desăvârşirii
omeneşti. Cinstirea pe care Biserica o dă Sfintei Fecioare Maria se
numeşte supravenerare sau supracinstire (hiperdoulia), spre deosebire de
cinstirea acordată sfinţilor, care se numeşte venerare (doulia).
Sfânta Biserică o numeşte “Împărăteasa” şi
“Doamna”, mărturisind că este “mai cinstita decât heruvimii şi
mai mărita, fără de asemănare, decât serafimi”,
deoarece s-a învrednicit să fie aleasă de Dumnezeu ca Maică
a Fiului Său.
Temeiurile preacinstirii Maicii Domnului sunt următoarele:
După ce protopărinţii noştri, Adam şi Eva, au păcătuit,
Dumnezeu i-a anunţat că mântuirea va veni prin femeie: “Duşmănie
voi pune între tine şi femeie, între sămânţa
ta şi sămânţa ei: aceasta îţi va zdrobi capul,
iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Fac. 3, 15). Precum
păcatul a venit prin Eva, mântuirea avea să răsară
din Fecioara Maria - Eva cea nouă.
Dumnezeu Însuşi a preţuit-o pentru
viaţa sa neprihănita, alegând-o ca Maică a Fiului Său
dintre toate femeile din lume.
Îngerul Gavriil, trimisul Domnului, i s-a închinat
şi a salutat-o cu cuvintele “Bucură-te, ceea ce eşti plină
de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între
femei. Iar ea, văzându-l, s-a înspăimântat de cugetul
lui şi cugeta întru sine ce fel de închinăciune poate să
fie aceasta” (Lc. 1, 28-29).
Oamenii din mulţimile care urmau şi
ascultau pe Iisus şi vedeau minunile Sale, o fericeau pe cea care L-a
purtat în pântece. Iar când vorbea Iisus, o femeie din mulţime,
ridicându-şi glasul, I-a grăit: “Fericit este pântecele
care Te-a purtat şi fericit sânul pe care L-ai supt”. Iar El a răspuns
: “Da, aşa este, dar mai fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul
lui Dumnezeu şi îl păzesc pe el” (Lc. 11, 27-28).
Însuşi numele Sfintei Fecioare - Maria înseamnă
Doamnă, Stăpâna, cea Aleasă. Si, într-adevăr, a
fost o persoană aleasă sau distinsă. La aceasta se referă
psalmistul când o numeşte “Aleasa Domnului” şi “Regina care stă
de-a dreapta, îmbrăcată în haină aurită şi
prea înfrumuseţată” (Ps. 45, 10-18).
Naşterea mai presus de fire a Domnului a păstrat
neatinse peceţile fecioriei, Maica Domnului rămânând
fecioară în timpul şi după naştere. Aceasta a
vestit-o Domnul prin vedenia proorocului Iezechiel: “Apoi a dus bărbatul
acela înapoi la poarta templului, spre răsărit, şi aceasta
era închisa. Şi-mi zise mie: Poarta aceasta va fi închisă,
nu se va deschide şi nimeni nu va intra prin ea, căci Domnul Dumnezeu
al lui Israel a intrat prin ea. De aceea va fi închisă. Ci numai
singur Împăratul să vină prin ea, ca să mănânce
pâine înaintea Domnului, să intre prin pridvorul porţii şi
să iasă tot pe acolo” (Iez. 44, 1-3). Sfinţii Părinţi
afirmă că acest text mesianic profeţeşte fecioria Maicii
Domnului şi după naştere. Domnul Hristos se va naşte fără
a strica peceţile fecioriei, precum razele soarelui străbat sticla,
peştii apa, păsările aerul fără a lăsa urme.
Recunoscându-i Sfintei Fecioare Maria marele
rol în iconomia mântuirii, Biserica noastră o preamăreşte
din cele mai vechi timpuri, închinân-du-i imnuri, adresându-i
rugăciuni sau numind-o “Împărăteasa Maică”, “Pururea
Fericită”, “Prea Nevinovată”, “Biserică sfinţită”, “Uşă
cerească”, “Rai cuvântător”, “Lauda fecioriei” etc. Nu există
nici un serviciu divin în care numele Sfintei Fecioare Maria să nu
fie pomenit ori să nu i se adreseze ectenii sau rugăciuni.
Revenind la praznicul naşterii Maicii
Domnului, putem spune ca el ne apare ca marea bucurie pregătită de
Dumnezeu dinaintea celei supreme, a Naşterii Domnului şi Mântuitorului
nostru Iisus Hristos. Sfânta Fecioara Maria este aurora care vesteşte
zorile, este luceafărul în care stă ascuns viitorul, lumea nouă
a lui Hristos care avea să vină.
Troparul Naşterii Sfintei Fecioare Maria este
nespus de sugestiv: “Naşterea ta, de Dumnezeu născătoare Fecioară,
bucurie a vestit la toată lumea, că
din tine a răsărit soarele dreptăţii, Hristos
Dumnezeul nostru, şi dezlegând
blestemul a dat binecuvântare, şi stricând moartea ne-a dăruit
nouă viaţă veşnică”.