1/14 ianuarie

 

Tăierea împrejur cea după trup a Domnului

 

Praznic împărătesc, la 8 zile de la Naşterea Domnului (Crăciunul)

Tăierea împrejur este o rânduială a Legii vechi la care sunt supuşi toţi pruncii evrei de parte bărbătească, dar şi cei care vin la credinţa ebraica (prozeliţii).. Mântuitorul, supunându-se la acest ritual, dovedeşte că nu a venit în lume să strice Legea, ci s-o împlinească (vezi Matei 5, 17), aducând în lume o tăiere-împrejur duhovnicească - a Sfântului Botez, care înseamnă „dezbrăcarea de trupul păcatelor cărnii" (Coloseni 2, 11). Tot astăzi, după rânduială, pruncului nou-născut trebuie să i se pună numele. „Fiul Omului" este numit cu numele „Iisus", aşa cum îi vestise îngerul Gavriil Preasfintei Fecioare Maria (vezi Luca 1, 31 şi 2, 22).

 

Sfântul Vasile cel Mare

Sfântul Vasile cel Mare a trăit între anii 330-379, de pe timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337) şi până în vremea împăratului Valens (364-378), protector al arienilor. După ce a studiat în familie cu tatăl sau, retorul Vasile, a urmat cursurile vestitelor şcoli antice din Cezareea Capadociei, Constantinopol şi Atena. A fost coleg şi bun prieten cu Sfântul Grigorie Teologul, despre ei spunându-se că nu cunoşteau decât doua drumuri: al Bisericii (pentru a învăţa Legea) şi al Şcolii (pentru a asculta lecţiile profesorilor lor).

Pe la anul 355, se reîntoarce în Cezareea Capadociei, la puţin timp se botează, devenind creştin, şi apoi intră în monahism, practicând asceza în Siria, Palestina, Mesopotamia şi Egipt, după care se retrage în Pont, unde a întemeiat o mănăstire cu viaţă de obşte. În singurătatea mănăstirii, împreună cu prietenul sau, Sfântul Grigorie Teologul, a alcătuit o culegere de texte despre frumuseţea vieţii spirituale cu titlul de Filocalia (iubire de frumos). După ce în anul 364 este hirotonit preot, în anul 370 este sfinţit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei. A păstorit turma lui Hristos, învăţând pe toţi şi ajutând pe săraci, pe bolnavi şi bătrâni. Este cel dintâi ierarh care a întemeiat pe lângă Biserică aziluri şi spitale, îndemnând pe cei înstăriţi să folosească averile lor pentru ajutorarea celor lipsiţi. De la Sfântul Vasile cel Mare au rămas tratate dogmatice, normative pentru apărarea dreptei credinţe. A trecut către Domnul în anul 379, în ziua de 1 ianuarie, când nu împlinise nici 50 de ani.