„CONFERINTA DESPRE MILOSTENIE LA CHISINAU” (Ecaterina Marandici)

 

„Îngrijirea bolnavului este una dintre

cele mai grele ocupatii, or

... bolnav am fost si M-ati cercetat...”

  

La 19 februarie 2003, în incinta casei parohiale a Bisericii Romano-Catolice „Providenta crestina”, din or. Chisinau, a avut loc o conferinta cu tema „Parteneriat real de milostenie”. Organizatorii, Fratia „Sfântul Pantelimon” si Asociatia „Diaconia”, au consacrat aceasta conferinta bilantului unui an de activitate a proiectelor „Îngrijiri la domiciliu”. Aceste doua asociatii în parteneriat cu Asociatia „ACASA”, Asociatia „Nursing”, Directia de Asistenta Sociala, Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi, CARITAS, or. Chsinau, s. a. si cu finantatorul principal „CORDAID”, Olanda, au implementat doua proiecte de îngrijire la domiciliu, unul Centrul Social „Sf. Pantelimon”, or. Chisinau, cel de-al doilea Centrul Social „Sfîntul Vasile cel Mare” comuna Cania, jud. Cahul.

Conferinta a fost prezidata de Felicia Cretu, manager, Asociatia „ACASA”, iar printre invitati a fost Nicolae Frunze, director adjunct al Directiei Asistenta Medicala Primara si Urgenta a MS, Tatiana Gribincea, sefa Departamentului Asistenta Sociala a Ministerului Muncii, Constantin Mibelis, primarul com. Cania, Fausto Fugazzo, Movimento Rinascita Oriente Cristiano, si multi altii presedinti de Asociatii, coordonatori de proiecte, preoti, medici, nurse si voluntari, ziaristi si chiar beneficiari din proiecte.

Conferinta a început la ora 10.00, cu binecuvântarea preotului Valeriu Potoroaca. Prticipantii la conferinta au fost familiarizati cu frumoasele valori crestine din discursul parintelui Vasile Burduja „Flantropia crestina” si a parintelui Valeriu „Milostenia e o datorie a crestinului”. Apoi colaboratorii proiectelor au expus desfasurat activitatea lor în programele „îngrijiri la domiciliu”, au aratat necesitatile, avantajele si scopurile proiectelor. S-a discutat forma serviciilor pe care le presteaza medicul, nursele si voluntarul la caminul batrânilor si au aratat atât lipsa materiala cît si cea spirituala a vârstnicilor. Singuratici si bolnavi fiind si neavând cine sai viziteze, batrânii ramân izolati atât de societate cît si de Biserica, or preotul aici are ogor de lucru.

Astfel, sub patronatul acestor doua programe au beneficiat de asistenta batrâni singuratici, pensionari grav bolnavi, respectiv 60 persoane la Chisinau (Centrul Social „Sf. Pantelimon”) si 53 persoane la Cania (Centrul Social „Sf. Vasile cel Mare”).

Parintele Valeriu Potoroaca, cel care îngrijeste duhovniceste batrânii, a mentionat la aceasta conferinta faptul ca aceasta forma de activitate multidisciplinara, când pacientului i se acorda o îngrijire complexa (medicala, sociala, duhovniceasca), este foarte reusita si merita sa fie dezvoltata în continuare si raspândita si în alte parohii. În discutia sa dl. Nicolae Frunze, director adjunct al Directiei Asistenta Medicala Primara si Urgenta a MS, a cerut medicilor si nurselor care activeaza în aceste proiecte sa fie foarte precaute cu sanatatea batrânilor, caci a zis el „Dumnezeu da boala dupa alte criterii”.

Medicii din aceste proiecte au venit cu date fixe despre beneficiarii proiectelor, astfel, 70 % din pacienti sunt între 65-90 ani, iar 45 % din ei sufera de boli cardio-vasculare. Pe locul doi – bolnavi cu dereglari al sistemului locomotor.

Dupa prânz, conferinta si-a continuat desfasurarea cu discutii si propuneri noi în aceasta activitate sociala atât din partea membrilor proiectelor cît si a participantilor la conferinta, cu invitatii de colaborare cu alte organizatii.

„Exista multi batrâni care au nevoie de cineva care sa le deschida usa...”, spunea la aceasta conferinta Galina Mariuta, asistent social la Centrul Social „Sf. Pantelimon”, aceasta si-au propus aceste proiecte si cred ca dupa un an de activitate roadele lor se vad.

La drept vorbind, conferinta despre care va relatam,  a fost  o întrunire a celor doua asociatii la un an de activitate filantropica, la un an de activitate „în spirit samaritean”. Cunosteam câte ceva despre acestea, însa participarea la conferinta m-a facut sa gândesc la viata Sfântului Vasile cel Mare, la dragostea lui fata de cei neputinciosi, bolnavi si flamânzi, caci îl cunoastem pe sfânt ca întemeietor al vasiliadelor, a caselor pentru saraci si suferinzi, ca mare aparator al orfanilor si a vaduvelor.

   Si aici apare întrebarea: unde sunt urmasii Marelui Vasile? Sau porunca Mântuitorului: „Fiti milostivi ca Tatal vostru milostiv este”, nu are lucratori? Sa va spun, fratilor, ca sunt, sunt „samariteni milostivi” în adevaratul sens al cuvântului. Si ca sa ma credeti, va redau din faptele acestora:

   Aceste doua asociatii (Fratia „Sfântul Pantelimon si Asociatia „Diaconia”) s-au organizat pe lânga parohii ortodoxe si si-au pus ca scop nu altceva, decât „cercetarea bolnavilor”, dupa învatatura evanghelica, sau în termenii de uz nou: îngrijirea la domiciliu, asistenta medicala si asistenta sociala. Deci, au creat o echipa: asistent medical, asistent social, medic, voluntar si preot, respectiv – parohul, au selectat vârstnicii singuratici bolnavi cei mai grav si au purces la lucru. Bolnavii, multi din ei tintuiti la pat sunt vizitati, consultati si tratati la domiciliu (activitatea medicului si a nursei), sunt ajutati sa-si gateasca o masa calda, sa-si rezolve nevoile gospodaresti (activitatea voluntarului), iar cel mai important sunt sustinuti duhovniceste, marturisiti si împartasiti cu Sfintele Taine (misiunea preotului). Pe lânga acestea mai sunt ajutati gratis cu medicamente si produse igienice din sustinerea proiectului, cu produse alimentare (faina, ulei, pâine...) si chiar îmbracaminte din jertfele crestinilor.

   Desigur, în spatele la toate acestea mai sunt persoane, care monitorizeaza si organizeaza toata activitatea: coordonatorul de proiect, coordonatorul nursing, s.a. , fiindca aceste proiecte sunt sponsorizate din strainatate, si ele necesita o pregatire minutioasa a cadrelor medicale, conform standardului european si nursing-ul modern. Deaceea si membrii echipei de îngrijire au fost pregatiti în siruri de seminare, traning-uri, au avut schimb de experiente, iar toata aceasta organizare presupune persoane si lucru de birou.

   Si ca sa argumentez afirmatia mea ca sunt samariteni milostivi cu adevarat, îmi amintesc de relatarea unei batrâne, care a insistat sa vina la acea conferinta si care a putut cu istorioara ei sa stoarca lacrimi, cel putin mie. Dânsa povestea ca e bolnava si ca nu mai are pe nimeni în viata asta, locuieste cu prietena ei, bolnava la pat de mai multi ani, ambele cu o pensie mizera si nu erau vizitate de nimeni. Boala si singuratatea le macinau, însa prin pronia lui Dumnezeu au fost luate sub protectia unui din aceste proiecte. Iar purtarea de grija a nursei si a voluntarului a nascut dragostea crestineasca, caci batrânele numesc pe voluntar „nepotica”, iar pe sora medicala o iubesc ca pe o fiica. Similar au povestit si celelalte nurse despre dorinta batrânilor de a le avea ca fiice, si de lacrimile de multumire dupa ce sunt vizitati acasa si li se acorda cea mai buna asistenta. Aceste surori medicale viziteaza bolnavi în fiecare zi, fiecare batrân cu necazul lui si se ataseaza unii fata de altii atât de mult încât durerea unuia e durerea altuia. Si iata aici eroismul crestinesc: câta dragoste si rabdare e nevoie ca zi de zi s-o împarti cu suferinzii? Noi, cei care suntem departe de buneii nostri bolnavi, putea-vom oare o zi prin vânt, noroi, ger sau arsita sa alergam de la patul unui bolnav la altul, ajutându-i, întelegându-i, si dându-le speranta vietii vesnice?

   Ma închin în fata acestor surori medicale, medici si voluntari care stiu sa se jertfeasca si care au învatat cel mai bine lectia despre milostenie.