Hristos a Înviat!

 

Un fapt zguduitor, un eveniment care a rasturnat lumea si a recladit-o prezideaza toata minunata raspândire în lume a Crestinismului. Iisus Hristos, cel ce "S-a rastignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat - a înviat a treia zi, dupa Scripturi".

Învierea Domnului cea de a treia zi, lamureste, consolideaza si garanteaza opera Lui acum si de-a pururi. Oricât de înalta este învatatura Sfintei Evanghelii, apostolii ei n-ar fi putut sa biruie  lumea, daca n-ar fi fost încredintati, pâna la taierea capului, ca Învatatorul lor a biruit moartea si li s-a aratat lor, ca în zilele de mai înainte de Golgota.

Oricât de subjugatoare si de datatoare de sfânta însufletire era înrâurirea Domnului asupra inimilor ucenicilor Sai, ei n-ar fi fost vitejii morali care au fost, daca n-ar fi vazut pe Domnul lor viu, dupa crucificare si dupa moarte.

Oricât s-ar trudii liberii-cugetatori sa gramadeasca - înalta cât piramida lui Keops! - piramida conditiilor istorice, religioase, psihologice, sociale etc., din secolul lui August si Tiberiu, piramida ramâne în întuneric, daca pe crestetul ei nu cade cum a cazut, fulgerul Învierii Domnului !

„Hristos a Înviat din morti, cu moartea pe moarte calcând, si celor din morminte viata daruindu-le !" Acesta este imnul de certitudine si de biruinta al Sfintilor Apostoli, al Bisericii Primare si al Bisericii Eterne. El a înviat din morti; pentru aceea, ucenicii Lui, la început biete oi speriate, ajung, dupa Înviere si dupa Pogorârea Sfântului Duh, leii Sfintei Evanghelii. El a înviat din morti; pentru aceea toti martorii Învierii marturisesc, cu fericire, chiar când li se cere zalog viata, adevarul vazut si pipait: El a înviat din morti!

Daca Hristos n-ar fi înviat, Petru s-ar fi întors la navodul de pescar, Pavel ar fi ramas Saul si n-ar fi cunoscut Drumul Damascului, Neron n-ar mai fi trimis la ceruri primele cohorte de martiri … si toata istoria lumii, de doua mii de ani încoace, ar fi fost cu totul alta!

Dar Învierea Domnului din morti este coroborata si verificata de o alta minune, cu aceeasi divina majestate. În seara cea din urma, petrecuta cu ucenicii, înainte de Patimi, Domnul le spune: "Eu voi ruga pe Tatal si va va da alt Mângâietor, ca sa fie pururea cu voi: Duhul Adevarului … Nu va voi lasa singuri pe lume" (Ioan 14, 16-18).

Iar dupa Înviere le spune înca odata : "Iata, Eu trimit peste voi fagaduinta Parintelui Meu; voi însa sedeti în Ierusalim pâna ce va veti îmbraca, de sus, cu putere" (Luca 24, 49).
Aceasta fagaduinta se îndeplineste, uimitoare, minunata si izvorâtoare de minuni, la cincizeci de zile dupa Învierea Domnului: este faptul care da aripi sufletesti celor doisprezece pescari din Galilea, îi face prea întelepti, eroi si nebiruiti, si inaugureaza Biserica Crestina.

Învierea Domnului si Pogorârea Sfântului Duh sunt minuni gemene care umplu vaile inimilor noastre cu Iordanul mântuirii. Puterea învataturii crestine si energia Celor Sapte Taine sunt de la Duhul Sfânt. Iar Duhul Sfânt a venit si este cu noi de-a pururi, trimis de Cel ce a avut puterea sa înfrânga moartea si sa învieze din mormânt.

Iar câti voiti ca, de la adevarul Pogorârii Duhului Sfânt sa urcati spre adevarul Învierii Domnului, cititi partea a doua a Evangheliei Sfântului Luca, adica Faptele Apostolilor si dupa aceea epistola de flacara duhovniceasca: Epistola I-a a Sfântului Pavel catre Corinteni.
Îti raspund, scumpe prietene, cu imnul Sfantului Pavel: "Cu adevarat, mare este taina crestinatatii: Dumnezeu s-a aratat în trup, s-a propovaduit între neamuri, a fost crezut în lume, s-a înaltat întru marire!"

În ce priveste însa, ridicarea Domnului din mormânt, iata cum trebuie sa disciplinezi conceptia d-tale: Textul de la care trebuie sa pornim, spre dreapta restabilire a dumnezeiescului eveniment, este textul Evangheliei Sfântului Matei, (cap. 28, 2-10). Confuzia pe care o dovedim în cele mai multe cugete credincioase, când e vorba de momentul Învierii, are ca obârsie iconografia crestina. Pictorii, când zugravesc glorioasa ridicare din mormânt, sunt nevoiti sa faca o sinteza si sa condenseze, în icoana lor, mai multe etape ale evenimentului.

Toate acestea sunt momente si detalii acumulate, ca icoana sa fie cat mai sintetica. Lectura atenta a relatarii celor patru evanghelisti, ne obliga sa modificam aceasta înfatisare iconografica si sa vedem lucrurile altfel!

"Si iata s-a facut cutremur mare, ca îngerul Domnului, pogorât din cer a venit, a rostogolit piatra si a stat deasupra ei … si de frica lui s-au cutremurat strajerii si s-au facut ca mortii"
Când îngerul Domnului vine si rostogoleste piatra, Mântuitorul lumii nu mai era în mormânt! El înviase ca un Atotputernic. El se înaltase tainic ca un Dumnezeu. Pravalind piatra de pe mormânt, îngerul trimis vine sa ne dovedeasca ca Împaratul Împaratilor nu mai este acolo: "Nu este aici, ca s-a sculat precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut . . ." Strajerii se spaimânta si se prabusesc la vederea îngerului de lumina. Ei nu vad slava Celui Înviat; erau nevrednici.

Problema aceasta, când s-a impus priceperii tale (caci, deocamdata pare subtila si alunecoasa) creste din ce în ce mai sus si mai maret . . . Parintii bisericesti si marii dascali de odinioara admit ca Domnul înviaza si se ridica din mormânt, în prima zi a saptamânii (de atunci, - dies dominica) dupa miezul noptii.

Da, iubite amice, Iisus Hristos inviaza si se ridica din mormânt mai înainte ca piatra sa fie rostogolita si mai înainte ca pecetile mormântului sa fie sfarâmate.
Cu sfânta emotie, cu inima subjugata si iubitoare, trebuie sa facem din acest fapt, tangibil în Evanghelie, ipostasul si dovada nasterii celui din fecioara: Iisus Hristos inviaza si se ridica din mormânt, lasând neatinse sigiliile lui, întocmai, asa precum odinioara, la nastere, lasa neatins si virginal sânul care îl purtase.

Hristos a Înviat!

Pr. Gala Galaction
27 Aprilie 1930
(Ziua Domnului, Ed. Institutului Biblic, Bucuresti,  1956