BISERICA ORTODOXA ÎN SLUJBA PACII

Credinciosii din Republica Moldova – pentru pace

Pe data de 5 aprilie, la orele 11, în incinta Universitatii Libere Internationale (ULIM) din Chisinau, Alianta Internationala a Jurnalistilor a organizat o Masa Rotunda cu tema: „Credinciosii din Republica Moldova – pentru pace”.

La aceasta manifestatie au participat reprezentantii noilor confesiunilor din Moldova, inclusiv si fondatorul noii secte totalitarise - Visarion ( A. Torop), cât si reprezentanti ai confesiunilor traditionale. Mitropolia Chisinaului si a Moldovei a fost reprezentata de catre prot. Vadim Cheibas, secretarul Mitropoliei, pr. Ocatvian Mosin, presedintele ASCO si alte personalitati.

La aceasta întrunire parintele Vadim Cheibas a facut cunoscuta pozitia Bisericii Ortodoxe din Moldova privitor la problema mentinerii pacii.

Propunem atentiei cititorilor discursul parintelui Vadim.

În mod frecvent, pacea este înteleasa ca lipsa de razboi. Totusi pacea deplina nu este numai lipsa de razboi, dar si un „da” pentru viata, cu toate fortele ei creatoare spre desavârsire, de la bine la mai bine.

Aceasta este pacea dupa care au însetat si înseteaza popoarele.

Sunt anumite conditii ale pacii. În primul rând, trebuie înlaturate toate limitarile, frânele, piedicile ce stau în calea desavârsirii fortelor creatoare ale omului, ale popoarelor, ale omenirii, cum sunt: exploatarea muncitorului, înrobirea popoarelor, rasismul, fanatismul religios etc. În al doilea rând, trebuie promovate conditiile care sprijina si usureaza desfasurarea vietii în toata plenitudinea fortelor care o împing înainte. Aceste conditii sunt: libertatea, egalitatea, dreptatea si iubirea.

Pacea este o nazuinta a popoarelor, fiind cântata în literaturile populare, preamarita de filozofi si întelepti si înscrisa în cartile sfinte ale tuturor religiilor pamântului.

Lupta pentru pace nu trebuie confundata cu pacifismul. Slabiciunea pacifismului consta în faptul ca se limiteaza la generalitati, fara a angaja la lupta activa si organizata pentru rezolvarea în concret a problemelor actuale ale razboiului. Pacea se cucereste prin lupta, prin actiuni concrete, îndelungate, adeseori eroice.

Singura cale de înlaturare a razboiului si de instaurare a unei paci trainice este lupta pentru pace. Pacea nu se asteapta – ci se cucereste.

Bisericile, clericii si credinciosii ortodocsi, catolici si protestanti participa activ la lupta pentru pace. Participarea izvoraste din nevoile epocii noastre. Ea este un element constitutiv al Evangheliei lui Hristos, care Însusi este pacea noastra. Pentru acest cuvânt si Sfânta noastra Biserica Ortodoxa, pazitoare si explicatoare autentica a învataturii crestine, este prin definitie Biserica pacii. Credincioasa fata de Întemeietorul ei, ea propovaduieste pacea, împlinind si o dorinta fireasca a omului. Caci pacea elibereaza omenirea de sub amenintarea mortii de fiecare clipa si o reda muncii constructive, creatoare de bunuri materiale si de valori spirituale, de civilizatie si de cultura.

Învatatura Bisericii noastre cuprinde principii care, asimilate de constiinta credinciosului, rodesc pe plan social. Biserica dispune de învatatura sa de elemente care prin definitie sunt de natura a crea conditii prielnice realizarii si pastrarii pacii în relatiile dintre oameni, ca si între colectivitatile lor. Biserica e convinsa ca poate contribui la pacea lumii, având ferma convingere ca problema pacii, în esenta ei, este întâi de ordin sufletesc-moral. Pacea în fiinta omului înseamna: stapânirea instinctelor minore, disciplinarea eului propriu, armonia între impulsurile corpului si aspiratiile sufletului – ceea ce numeste Sfântul Apostol Pavel „lepadarea omului vechi si îmbracarea în omul cel nou” (Efes. IV, 22). Realizata în interiorul omului si cu Dumnezeu, ea se va rasfrânge cu necesitate si asupra raportului cu semenii, implicând si raporturile dintre colectivitatile umane.

Pacea, dupa conceptia crestina, trebuie sa înfloreasca din iubirea curata fata de aproapele si sa fie construita pe egalitate, libertate, fratietate si dreptate sociala.

Daca unii dintre Sfintii Parinti opresc crestinii de la serviciul militar, faptul îsi are explicatia în primejdia ce o prezenta el pe atunci pentru credinta si moralitatea lor.

Repetam afirmatia: Biserica Ortodoxa în principiu condamna razboiul. Totusi, moralistii ortodocsi sunt de acord ca din învatatura generala a Bisericii se poate desprinde îngaduirea razboiului de aparare, ca act de legitima aparare. Statul, ca si individul, are dreptul sa se apere când este atacat în existenta sa de dusmani, are dreptul si datoria sa apere bunurile materiale si spirituale ale cetatenilor împotriva atacurilor dusmanoase. Deci, când apare necesitatea razboiul este îngaduit cu conditia sa respecte principiile generale ale dreptului si moralei, sa se crute, pe cât este cu putinta.