Potrivit Noului Testament, în Joia Mare a avut loc Cina cea de Taina. În aceeasi noapte, Iuda a servit cina, a jurat credinta, a iesit si si–a tradat fariseic Mântuitorul.
Aceasta lectie crestomatica despre tratarea umana este glasuita de doua milenii în bisericile crestine, dar izvorul fariseismului si tradarii nu mai seaca.
Dupa ce bisericile din Moldova au fost distruse pe timpul "socialismului dezvoltat", iata ca tot comunistii se declara marii crestini si restauratori de biserici. Va amintim ca în fata Catedralei se înalta noua Clopotnita, construita de câtiva ani. Prima Clopotnita a fost construita în 1830–'36, completând ansamblul Catedralei centrale din Chisinau. Acest ansamblu a supravietuit bombardamentelor din iunie 1941 si altor intemperii, dar nu si comunismului. În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1962, clopotnita a fost aruncata în aer, iar Catedrala–transformata în sala de expozitii.
Cronicile spun ca marele sacrilegiu a fost comis la comanda lui Ivan Ivanovici Bodiul si a unuia dintre sefii departamentului de arhitectura, Valentin Mednec. Decizia de a sterge de pe fata pamântului vechea clopotnita a fost alimentata de elanul Congresului 22 al PKUS, Moldova angajându–se activ în întrecerea socialista, atât de activ, încât a decis sa distruga nu doar un locas de cult, ci si un monument de arhitectura cu o vechime de peste o suta de ani. Tot în acelasi an Biserica Schimbarii la fata a devenit Planetariu, iar la congresul imediat urmator al Komsomolului s–a si raportat ca tineretul komsomolist are deja noi posibilitati de dezvoltare culturala: sala de expozitii si Planetariul.
Ambii "autori" ai proiectului "Piata Biruintei fara clopotnita" sunt acum foarte bine cotati în cercurile actualei conduceri comuniste. Lui Ivan Ivanovici tocmai i s–a oferit Ordinul Republicii, precum si toata audienta si consacratiunea Palatului Prezidential. Iar arhitectul Valentin Mednec se pare ca l–a depasit pe Bodiul, dar si pe multi altii, în arta aprecierii propriilor merite.
Valentin Mednec are acum 93 de ani si locuieste, ca si elita fostilor lideri comunisti din Moldova, în orasul Moscova. L–am contactat telefonic, dar din cauza unor probleme auditive dialogul nu a fost posibil. Cu toate acestea, el si–a recunoscut fapta într–un interviu acordat revistei "Orizontul" la sfârsitul anilor '80. Ceea ce a urmat acestei sinceritati a fost aplicarea unei placi comemorative, cu bustul arhitectului Valentin Mednec, pe cladirea Postei Centrale, autorul careia este. Putini dintre liderii de azi si de ieri se pot lauda cu busturi comemorative inaugurate în timpul vietii. Valentin Mednec este unul dintre acesti putini. Acum, în cladirea pe care a proiectat–o el, este amplasat si Ministerul Transporturilor.
Enciclopediile sovietice, dar si cele actuale, califica atât Clopotnita, cât si cladirea Postei Centrale drept "monumente istorice ocrotite de stat". Numai ca despre clopotnita în enciclopedia Chisinaului (1984) scrie doar "ne sohranilasi", fara sa se explice de ce statul nu ca nu a ocrotit–o, ci a distrus–o. În enciclopedia noua (1997) scrie: "Motivatia documentara a acestui act (de distrugere a clopotnitei — n.r.) a fost alcatuita cu concursul unor personalitati în domeniu". Alti martori ai perioadei de atunci ne–au declarat ca motivatia invocata de barbari la distrugerea unui ansamblu religios a fost faptul ca "aceasta clopotnita strica panorama vazuta din proaspata cladire a Sovietului Ministrilor, actualmente Casa Guvernului". Am solicitat opinia arhitectului Tamara Nesterov. Ea ne–a spus ca l–a cunoscut personal pe Valentin Mednec pe când acesta muncea la Chisinau si ca parea un om bine versat în arhitectura, dar nu poate comenta aceasta fapta a lui. În general, arhitectura contine niste rigori vizavi de monumentele de arhitectura, regula de baza fiind nedistrugerea ansamblurilor arhitectonice, ci doar completarea cât mai inofensiva a acestora.
Potrivit legislatiei, nu distrugerea, ci orice modificare în aspectul unui monument de arhitectura nu poate avea loc fara acordul Ministerului Culturii, iar acest minister trebuie sa apere monumentele de intentiile de modificare întru beneficiul sau confortul imediat al unui proprietar peren. Patima distrugerii, însa, a ajuns si la monumentul de arhitectura ocrotit de stat, numit Posta Centrala. Recent, Ministerul Transporturilor, amplasat în aceasta cladire monument, a inaugurat o usa separata chiar alaturi de vestita intrare rotunda a lui Valentin Mednec.
Potrivit legislatiei penale, distrugerea monumentelor ocrotite de stat este o actiune pasibila de pedeapsa, cu atât mai mult distrugerea intentionata sau si mai grav — distrugerea cu utilizarea explozivelor. La noi, uneori, încalcarile de legislatie nu se pedepsesc penal, ci se pocaiesc la Biserica, chiar daca pacatul este distrugerea de biserici sau ateismul.
Alina Radu, Acente, nr. 82