Decretul bolşevic din 23 ianuarie 1918 este în vigoare în Republica Moldova

 

În numărul din 6, 2003  am publicat scrisoarea deschisă a unui grup de credincioşi din s. Călmăţui, Hânceşti adresată conducerii de vârf a Moldovei cu rugămintea de a reintroduce studierea religiei în şcoală şi declararea Duminicii ca zi de odihnă şi purificare spirituală.

Zilele acestea am primit o scrisoare de la dl Ignat Alexandru din Călmăţui pe care o propunem atenţiei d-streă împreună cu răspunsul venit de la Ministerul educaţiei.

 

Domnule Niclolae Fuştei, vă facem cunoscut cu răspunsul Ministerului educaţiei al Republicii Moldova la scrisoarea locuitorilor din s. Călmăţui, judeţul Lăpuşna, conducerii de vârf a R. Moldova cu referire la dreptul copiilor de a studia şi cunoaşte învăţătura creştină.

Petiţia noastră a fost remisă spre examinare la Ministerul educaţiei R. Moldova. Pe data 25 aprilie 2003 ni se expediază răspunsul semnat de Viceministrul dl T. Cojocaru.

„Ministerul educaţiei a examinat demersul unui grup de părinţi din s. Călmăţui şi informează următoarele:

1. Religia sau educaţia religioasă sunt obiecte de studiu opţionale, incluse în planul de învăţământ la decizia şcolii în baza solicitării părinţilor.

2. În baza legislaţiei în vigoare Biserica este separată de stat, iar şcoala ca instituţie statală laică nu deţine dreptul de a executa acţiuni de rit, acestea fiind o prioritate incontestabilă a instituţiilor eleziastice. Instituţiile de învăţământ, în condiţiile societăţii pluriculturale sunt obligate să asigure drepturile fiecărei persoane la libertatea conştiinţei şi să respecte drepturile de liberă alegere a confesiunii.

O posibilitate de rezolvare a educaţiei religioase este organizarea şcolilor duminicale".

Eu consider că, reieşind din răspunsul de la Ministerul educaţiei, legislaţia în vigoare e incorectă şi nu admite studierea religiei în şcoală ca obiect de predare în mod obligator.

Deci copii sunt lipsiţi de dreptul de a cunoaşte şi studia învăţătura creştină. Studiu opţional care se practică în unele şcoli nu satisface necesitatea cunoaşterii şi studierii acestui obiect din lipsa de cadre, manuale, mijloace financiare şi susţinere de către stat.

Această lege moştenită de la regimul totalitar ateist favorizează slăbirea, sugrumarea credinţei creştine ortodoxe de oarece legalizarea sectele şi a propagandei prin diferite căi, forme şi mijloace de răspândire dezinformează masele populaţiei îndepărtându-le de la credinţa în Dumnezeu. Se întreabă, de ce statul prin legile sale respinge credinţa în Dumnezeu, moştenită de la strămoşi din secole şi milenii? Care sunt daunele, răul pentru om şi societate prin cunoaştere îi îndeplinirea învăţături Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos? Cine va răspunde la această întrebare?

Nu este clară poziţia conducerii statului prin participarea şa slujbele religioase în biserici, ajutor şi susţinere la reconstrucţia de biserici şi mănăstiri, dar în acelaşi timp conducându-se de mişte legi incorecte, anticreştine, ateiste.

Cât priveşte Duminica – zi de odihnă şi purificare a sufletului, cum e blagoslovită de Dumnezeu, diriguitorii noştri n-au dat nici un răspuns.

Eu consider că e necesar ca aceste legi învechite şi incorecte, care nu asigură din plin respectarea drepturilor credincioşilor la moştenirea tuturor valorilor spirituale, la cunoaşterea şi studierea învăţăturii creştine, la credinţa în Dumnezeu să fie înlocuite cu legi noi conform cerinţelor poporului creştin din ţara noastră.

Alexandru Ignat

 

Comentariul redacţiei

De fapt răspunsul dl T. Cojocaru, denotă o dată în plus că şi astăzi în Republica Moldova acţionează decretul bolşevic din 23 ianuarie 1918 despre „Separarea bisericii de stat şi a şcolii de Biserică”, prin care se interzicea predarea religiei în şcoală.

Din acelaşi răspuns vedem că diriguitorii noştri atunci când nu au ce spune întunecă minţile oamenilor cu nişte îngrămădiri de cuvinte, care nu au nimic comun cu problema discutată. Acelaşi viceministru spune că „şcoala ca instituţie statală laică nu deţine dreptul de a executa acţiuni de rit, acestea fiind o prioritate incontestabilă a instituţiilor eleziastice".

Dar cine pretinde ca şcoala să execute acţiuni de rit? Oare creştinii din Călmăţui au cerut aşa ceva? La nici un om cu mintea întreagă nu-i poate veni în cap ca dacă se va studia religia în şcoală, apoi în şcoală vor începe a Cununa, Boteza, Spovedi, Înmormânta sau alte acte de cult care se fac doar în biserică.

Prea des ne astupă conducătorii noştri ochii cu trimiteri la Constituţie.

Dar nu ştim de ce Constituţia este folosită doar atunci când le convine lor. Spre exemplu Art. 1, Alin. 1 din Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, spune că „Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil”. Acesta înseamnă a proceda anticostituţional încercând să prefaci Moldova din stat unitar în stat federativ. Şi oare nu aceasta fac acum conducătorii „noştri”.

Articolul 10 Alin. 2 din Constituţie spune că „Statul recunoaşte şi garantează dreptul cetăţenilor la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase".

Oare educaţia religioasă în şcoală nu ar fi şi ea un mijloc de păstrare şi exprimare a identităţii noastre ca creştini ortodocşi? Şi în cazul acesta de ce nu se respectă Constituţia?

În răspunsul dlui viceministru se spune că statul trebuie să „asigure drepturile fiecărei persoane la libertatea conştiinţei şi să respecte drepturile de liberă alegere a confesiunii”.

De fapt prin asigurarea studierii religiei în şcoală statul ar trece de la proclamarea dreptului la asigurarea lui. Aceasta ar fi de mai mare folos cu atât mai mult că înainte de a alege trebuie să ştii ce alegi. Copii trebuie să ştie ce este religia creştină şi de ce anume ea trebuie aleasă, dar pentru o alegere corectă se cere şi o cunoaştere corectă. Nu poţi alege cu ochii închişi.

Tot din răspunsul viceministrului aflăm că societatea noastră este „pluriculturală”. Probabil că domnia sa a folosit un manual de prin SUA sau alte ţări unde într-adevăr societatea este policulturală. La noi în Moldova a vorbi despre o societate policulturală înseamnă a încurca iţele sau a da cu oiştea în gard. Cetăţenii R. Moldova români, găgăuzi, bulgari, ruşi, ucraineni ş.a., sunt creştini ortodocşi, educaţi în tradiţiile creştinismului, de fapt ca şi celelalte popoare europene. Şi dacă mai avem câţiva musulmani, hinduşi sau chiar păgâni, pot oare aceştia schimba caracterul culturii celor peste 90% de creştini ortodocşi ca să vorbim serios despre o societate policulturală?

Şi de ce oare nu se respectă dreptul cetăţenilor Moldovei la educaţia religioasă în şcoală dacă tot noi suntem cei banii cărora formează bugetul ţării? Noi, cetăţenii finanţăm ţara, din banii noştri primiţi salariu cei care sunteţi la cârma ţării. De ce nu ne auziţi şi nu ne respectaţi drepturile?

Dar stimaţi cititori, probabil că este inutil să vorbim cu conducătorii noştri despre lucruri majore, când ei nu sunt în stare să înţeleagă lucruri elementare. Prea multe lucruri ne despart pe cei care trăim în Moldova: limba, apartenenţa etnică, pregătirea profesională ş. a, şi doar un singur lucru ne uneşte - credinţa creştină ortodoxă.

Nicolae Fuştei