Stimată redacţie,

" Sosit-a înaintea feţei mele sfârşitul a tot omul, căci s-a umplut pământul de nedreptăţile lor şi iată eu îi voi pierde de pe pământ! Însă tu, fă-ţi o corabie de lemn " (Geneza ) iată mesajul lui Dumnezeu către Noe!

În 1964, undeva aproape de Paris, Jean Vanier un canadian şi fost ofiţer de marină şi doctor în filozofie, simte în el acelaşi apel ca şi Noe! Jean Vanier se ambarchează într-o aventură, însă care da aceleaşi roade ca şi cea a lui Noe, salvează umanitatea de o sărăcie spirituală, o salvează creând o comunitate care primeşte persoane cu un handicap fizic şi mental şi pentru a da şi mai mult sens acestui gest numeşte această primă comunitate, situată aproape de Paris ARCHE ( ARCA)! Arca lui Noe, construita în urma ordinului lui D-zeu este barca de mântuire, şi reprezintă poate prima alianţă între D-zeu şi umanitate! Deci Jean se ambarchează în această aventură împreună cu Philippe şi Raphael, primele persoane primite la Arche, persoane care au trăit multe decepţii, suferinţe abandon, deci se angajează să trăiască împreună; prin prisma acestei vieţi cotidiene trăite împreună o alianţă se înfiripează între ei! Acest mic grăunte pe care o reprezintă această comunitate în 1964, formată de 3 persoane, astăzi la 39 de ani de viaţă, are ca rod peste 120 de comunităţi, pe cele 5 continente ale lumii, 120 de comunităţi diferite prin cultura şi tradiţia fiecărei ţări însă toate împărtăşesc aceeaşi misiune: persoana cu un handicapat este cea care dă viaţă fiecărei comunităţi pentru că în jurul ei se învârtesc toate proiectele, toate eforturile! ceea ce a împins Jean Vanier spre această misiune a fost dorinţa lui de a oferi acestor persoane respinse de societate ideea de familie, un loc care să le aparţină, unde să se poată dezvolta în toata fiinţa lor. Astăzi exista în lume peste 4000 de persoane cu handicap şi peste 4000 de persoane ( numiţi asistenţi ) care s-au angajat la acest drum împreună cu ele! Acesta este principiul fondator: o viaţă simplă, cotidiană, însă împreună, o viaţă unde încercăm să fim mai atenţi unul faţă de celălalt, să ne respectăm, să ne amuzăm, să ne rugăm împreună. Cu ajutorul acestei vieţi cotidieni putem descoperi în persoana cu un handicap multă suferinţă provocată de abandonul societăţii, unde accentul este pus intr-atâta pe eficacitate, încât nu mai avem timp să observăm aceste persoane sărace poate din punct de vedere intelectual însă o adevărată sursă de frumuseţe, simplicitate, sinceritate, de delicateţe a sufletelor lor însetate nu de interese materiale , de un loc superior în societate ci de dragoste, tandreţe , un mic zâmbet, o mână întinsă spre ele.
" Şi această sămânţă a căzut pe pământ bun şi înălţându-se şi crescând, au dat roade şi au adus una 30, alta 60 şi alta 100" ( Marcu 2,8 ) Această sămânţă a ajuns şi în inimile noastre a câtorva români care împărtăşesc această viaţă aici, în pământul mamă al Arche-lui, însă această sămânţă încearcă să se răspândească şi să se nască şi pe pământ natal numai că are nevoie de un sol roditor şi de aceasta suntem capabili fiecare dintre noi.

În mai a avut loc la Trosly, locul de fondare a primei comunităţi "Arche " o reuniune care aduna toţi asistenţii care doresc să muncească pentru ca această sămânţă să dea roade. Fiecare dintre noi era destul de emoţionat să împărtăşească experienţa pe care o avea la " Arche " şi ceea ce a putut descoperi asupra naturii umane şi asupra lui însuşi de când se află în comunitate. Cred că fiecare dintre noi am fost uimiţi cum persoanele cu un handicap sunt aici centrul comunităţii şi cât pot fi de datatoare de viaţă, o viaţă adevărată, unde fiecare e acceptat cu limitele sale şi cu istoria lui şi unde putem observa atât de bine valorile umane: accentul este pus pe relaţie, pe prietenie, pe partaj, nu pe eficacitate, aici fiecare devine vulnerabil şi renunţăm la măştile pe care le purtăm în permanenţă când suntem angrenaţi doar în această cursa de a avea mereu mai mult şi unde punem accentul mai puţin pe a fi .