Savantul și omul de credință Andrei Eșanu la 55 de ani

 

Conducerea actuală a Moldovei, are ceva cu oamenii de știință, mai ales cu cei care țin la demnitatea de intelectual, ea îi ignoră, ca și cum nu ar exista. Sunt „corcoliți” și mângâiați cei care au distrus cultura și conștiința națională a românilor basarabeni (Melnic, arhitectul pe conștiința căruia este distrugerea clopotniței din Chișinău, I. Bodiul, ș.a., ne mai vorbind de acei „istorici” și „filologi” de „operele” cărora rând nu numai oamenii dar și câinii (nu-i mai pomenesc aici pentru că ar fi o prea mare cinste pentru ei), iar cei care contribuie la valorificarea și îmbogățirea moștenirii noastre culturale nu sunt luați în seamă. Așa este și cazul dlui Andrei Eșanu. Nu și-au amintit de el când împlinise 50 de ani, nici acum când împlinește vârsta de 55 de ani.

Însă indiferent de atitudinea celor care conduc țara aceasta, cultura adevărată va supraviețui, iar neghina va fi dusă de vând acolo unde i se cuvine a fi.

Prin acest modest articol, aducem un t omagiu omului de cultură, dar și omului de credință Andrei Eșanu.

Andrei Eșanu s-a născut la 16 iulie 1948 în comuna Sculerii, Ungheni. După absolvirea școlii și-a continuat studiile la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Chișinău. A activat timp de aproape un an ca învățător de istorie, iar din 1972 este angajat la Institutul de Istorie al Academiei de Științe din RSSM.

Pentru investigațiile științifice chiar de la început a ales o tematică care nu prea era agreată în timpul sovieticilor, căci urma să se preocupe de studierea moștenirii culturale medievale. Cu timpul s-au conturat trei mari probleme care au format mai apoi aria de cercetări a d-lui Andrei Eșanu. Prima problemă științifică, la rezolvarea căreia și-a adus aportul, este cea legată de istoria învățământului de toate gradele, de literatura didactică și răspândirea științei de carte în Moldova în sec. XV-XVIII. Acestui bloc de probleme savantul i-a dedicat circa 30 de lucrări, între care două monografii "Școala și învățământul în Moldova (sec. XV - încep. sec. XVIII)", apărută la editura "Știința" din Chișinău în 1982, și a doua "Din vremuri copleșite de greutăți", lucrare care a văzut lumina tiparului la editura "Universitas" din Chișinău în 1991.

Un alt bloc de probleme, care l-a preocupat de Andrei Eșanu, este legat de istoria cărții tipărite și manuscrise. La acest capitol au fost scrise o serie de lucrări, printre care și o monografie "Dimitrie Cantemir. "Descrierea Moldovei". Manuscrise și ediții", tipărită la editura "Știința" din Chișinău" în 1987. Alt grup de lucrări a omului de știință Andrei Eșanu este legat de istoriografia medievală a gândirii social-po-litice în Moldova medievală. Mai multe lucrări din acest bloc sunt consacrate în special operei și activității cărturărești ale unor mari personalități ale culturii noastre medievale: Grigore Ureche, Nicolae Milescu, Dimitrie Cantemir ș.a.

Opera lui Andrei Eșanu scrisă până în prezent, constituie circa 3500 de pagini convenționale de carte, sau aproximativ 250 coli, editate la Chișinău, București, Sofia, Iași, Paris și Moscova.

Andrei Eșanu s-a manifestat și ca un iscusit organizator al științei: a fondat direcțiile de cercetare a culturii medievale, a istoriei științei și tehnicii la Institutul de Istorie al AȘRM, laboratorul de cercetare a istoriei culturii la Universitatea de stat din Moldova, a fost director adjunct, director al Institutului de Istorie al AS. Actualmente este șeful secției de istorie a culturii și științei la Institutul de Istorie al AȘRM. Este membru de redacție al "Revistei de Istorie a Moldovei" (Chișinău), al "Revistei Istorice" (București), al revistei "Limba Română" (Chișinău). De mulți ani Andrei Eșanu este prezent în școala superioară din Republica Moldova, având cursuri de bază la Facultatea de istorie a Universității de Stat și Universitatea "Ion Creangă" din Chișinău, la Institutul de perfecționare a cadrelor didactice din Chișinău, în fața învățătorilor din republică. A fost și este un bun îndrumător al tinerilor cercetători. Este membru al Cnsiliului Științiofic Specializat de susținere a tezelor de doctor habilitat și doctor în științe istorice.

Andrei Eșanu este unul dintre cei care au contribuit la reactivarea învățământului teologic în Republica Moldova. A ținut prelegeri la "Istoria Bisericii Ortodoxe Române" și la "Istoria Bisericii Universale" la Seminarul Teologic din Chițcani, la Facultatea de Teologie a Universității din Chișinău (până în 1993) și la Academia Teologică din Chișinău (1993-1994).

Andrei Eșanu mai este și om curajos, în 1994, dintr-o negligență a medicilor (nu i s-a acordat urgent ajutorul medical necesar), a pierdut vederea, dar nu s-a lăsat bătut, ca un creștin adevărat n-a căzut în disperare. Dumnezeu a avut grijă de el, dându-i soție cu adevărat creștină, care este alături mereu, nu l-au uitat nici prietenii adevărați. Astfel că nici după 1994 istoricul Andrei Eșanu nu și-a întrerupt activitatea științifică, în ultimii ani au apărut o serie de lucrări de valoare autentică, dintre care vom remarca doar unele: "Cultură și civilizație medievală românească (din evul mediu timpuriu până în sec. XVII)", editura "Arc" din Chișinău, 1996; "Contribuții la istoria culturii românești (Moldova medievală)", editura Fundației Culturale Române, București, 1997; "Trecut și prezent la mănăstirea Căpriana din Basarabia" (scrisă în colaborare ci Valentina Eșanu și Nicolae Fustei), editura "Căpriana" din Paris, 1997; "Chișinău. File de istorie" la editura "Muzeum" din Chișinău, 1998; Axinte Uricariul. Letopisețul Țării Moldovei (1711-1715) la editura „Civitas” din Chișinău; „Vlaicu pârcălab – unchiul lui Ștefan cel Mare”, la editura „Prut Internațional” din Chișinău, 2002 ș.a.

Andrei Eșanu are și o serie de lucrări legate nemijlocit de istoria creștinismului în spațiul românesc. Dintre acestea vom aminti: "O bibliotecă valoroasă", în "Luminătorul", 1994, nr. 5; "Stareții mănăstirii Căpriana (sec. XV-XX), în "Revista de Istorie a Moldovei", 1996, nr. 3 (coautori V. Eșanu, N. Fustei); "Din istoria Căprienii (Egumenii mănăstirii, sec. XV-XVIII) în "Știința", 1996, nr. 7-8, (coautor V. Eșanu), "începuturile unei epoci culturale în Moldova (Activități culturale și spirituale la mănăstirea Secu în primele decenii ale sec. XVII)", în "Revista de istorie a Moldovei", 1996, nr. 1; "O fațetă necunoscută a activității în Moldo:' va a lui Mihail Strelbițki", în "Revista de istorie a Moldovei", 1997, nr. 1-2; "Contribuția cărturarilor Moldovei la traducerea și editarea "Bibliei" (București, 1688), în "Conferința științifico-didactică anuală a Universității Libere Internaționale din Moldova. Rezumatele comunicărilor", Chișinău, 1998; „Mănăstirea Căpriana (sec. XV-XX), la editura „Pontos” din Chișinău, 2003(în colaborare cu Valentina Eșanu, Nicolae Fuștei, Valentina Pelin și Ion Negrei) ș.a.

Activitatea științifică a d-lui Andrei Eșanu a fost apreciată la justa valoare abia după dispariția sistemului comunist. Pentru activitatea prodigioasă, i s-a conferit Premiul de Stat al Republicii Moldova (1994), Premiul Prezidiului Academiei de Științe (1991, 1995, 1997) și ordinul Gloria Muncii" (1996).

Andrei Eșanu mai este și un părinte bun. Împreună cu soția Valentina(„îngerul lui păzitor") au crescut trei copii, Ștefan, fiul cel mare, a împlinit 23 de ani. A absolvit Academia de Teatru, Muzică și Arte Plastice, Facultatea Arte Plastice. A rămas la catedră, predă pictura, este și masterand. A participat la pictarea catedralei „Nașterea Domnului" din Chișinău. Al doilea fiu, Mircea este Student la Facultatea de Sociologie a U.S.M., în paralel frecventează Colegiul invizibil, finanțat de fundația Soros, la a doua specialitate. Ionuț, mezinul, a trecut în clasa a VI-a.

Nu vom exagera dacă vom afirma că tot ce a făcut până acum Andrei Eșanu este o dovadă de credință în Dumnezeu și dragoste pentru popor.

Nicolae FUȘTEI,cercetător la Institutul de Istorie al AȘRM

 

Noutăți bibliografice.

Recent la editura „Pontus” din Chișinău a văzut lumina tiparului cartea „Mănăstirea Căpriana (se. XV-XX)”. Cartea este o realizare a unui grup de cercetători (Valentina Eșanu, Nicolae Fuștei, Valentina Pelin și Ion Negrei) sub conducerea membrului corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, doctor habilitat în istorie Andrei Eșanu. Lucrarea are cinci părți: 1- Mănăstirea Căpriana. Privire istorică; 2- Documente istorice (sec. XV-XX); 3- Biblioteca mănăstirii. Cărți manuscrise și tipărite; 4- Inscripții istorice din incinta mănăstirii; 5 – Legende, studii și materiale.

Cartea mai are o bibliografie bogată și un indice de nume și locuri.

Elaborarea lucrării a început în 1990, prin colaborarea Institutului de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei cu grupul „Istoria culturii” de la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova. Din 1993 investigațiile au continuat sub egida Institutului de Istorie și au fost finalizate în 2001 cu sprijinul Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică din Republica Moldova. Materiale au fost acumulate anevoios, ele fiind împrăștiate prin zeci de biblioteci și arhive din republica noastră, precum și din cele din România și fosta URSS.

Cartea aceasta este o lucrare fundamentală, care scoate la iveală niște lucruri necunoscute. Ceea ce se știa până nu demult erau niște informații aproximative, altele la nivel de legende. E o istorie aproape necunoscută a mănăstirii Căpriana, cine o va citi se va convinge de aceasta.

Ținem să menționăm că lucrarea a apărut prin străduința egumenului Filaret, starețul mănăstirii Cărpiana, și a frăției.

Nicolae Fuștei