Ce sa faci daca ti-e rusine sa marturisesti un pacat?

 

Raspunsul la aceasta întrebare îl vei gasi în orice îndreptar de spovedanie, cred însa ca nu pe cel tamaduitor. Vladica Antonie, episcopul Surojului, îsi amintea cu duiosie o întâmplare din adolescenta sa, care i-a schimbat viata. Marturisesc ca aceasta întâmplare a avut acelasi efect si asupra vietii mele. Odata, dupa terminarea slujbei, tânarul s-a apropiat la miruit de preotul care îl naucise prin faptul ca-i parea beat. Totusi, dintr-o politete fatarnica, a încercat sa-i sarute mâna, pe care preotul si-a tras-o rusinat, scuzându-se pentru starea în care este. Dupa ce lumea s-a împrastiat, tânarul, atins de gestul parintelui, s-a apropiat de el sa-si ceara iertare. Parintele era atât de mâhnit, încât aproape ca plângea. Si i-a marturisit tânarului ca îi pare rau ca e asa, dar nu mai poate, pentru ca tocmai i-au murit într-un accident sotia si copilul. Atunci, viitorul mitropolit al Surojului a avut urmatoarea revelatie simpla, dar fundamentala. El a înteles ca una este a citi în Biblie despre rabdarea lui Iov si a-l da ca exemplu altora, când îi vezi necajiti, si alta este sa ti se întâmple chiar tie un necaz atât de mare.

Viata crestina autentica începe cu întelegerea acestui lucru simplu. Sa întelegem ca nu întotdeauna putem urma sfaturile atât de bune, de altfel, ale Sfintilor Parinti si chiar ale Mântuitorului. Nu întotdeauna avem puterea necesara, curajul si, pur si simplu, vointa. Dar, cu toate acestea, sa nu uitam ca si atunci când suntem ispititi si chiar stapâniti fie de draci, fie de pornirile normale ale firii, noi, totusi, ramânem crestini. Niste crestini loviti, dar crestini. Sa întelegem ca viata crestinului nu este alcatuita doar din victorii, doar din reusite, ci, poate, mai ales, din înfrângeri, dar din niste înfrângeri suportate cu barbatie.

Pentru noi, crestinii, o înfrângere suportata cu barbatie e mai mare decât o victorie dobândita miseleste, adica cu îngâmfare. Foarte usor o astfel de victorie te poate arunca în afara terenului de lupta. Adica, în cazul nostru, cineva care îsi marturiseste pacatele cu prea multa usurinta îsi poate pune întrebarea de ce i se întâmpla asta? Nu cumva tocmai pentru faptul ca nu îi par chiar atât de grave? Nu cumva tocmai pentru faptul ca si-a pierdut duhul adevaratei pocainte?

Da, pacatul tau poate fi si avort, si incest, si homosexualitate, si necrofilie, si crima. Dar sa stii ca sunt oameni care marturisesc aceste pacate aproape cu seninatate, iar undeva, în vreo manastire uitata, exista poate un frate care se tânguieste grozav pentru faptul ca a mâncat un mar din copacul din care nu avea binecuvântare sa manânce. Avem în Pateric cazul unui frate care era chinuit îngrozitor de faptul ca, facând ascultare la trapeza (bucatarie), mânca din oala cu unt.

Dupa parerea mea, rusinea pe care o simtim, atunci când vine vremea sa marturisim un pacat, poate ca nu depinde atât de gravitatea pacatului savârsit, cât de intensitatea pocaintei noastre. Pentru a nu permite încununarea unei pocainte atât de barbatesti si atât de placute lui Dumnezeu, diavolul se ridica împotriva noastra si ne îngreuiaza si mai mult framântarea, sporindu-ne nu doar rusinea, ci, o data cu ea, si deznadejdea. (...)

Asadar, daca nu o poti spune preotului la care te spovedesti de obicei, du-te si o spune unui preot necunoscut, du-te într-un oras strain, într-o tara straina, unde nu te mai stie nimeni, si spune-o primului preot care îti iese în cale, numai spune-o. Daca ti-ai pierdut încrederea în preoti, ca poti cadea si în aceasta ispita, spune-o unui om în care ai încredere. Daca nu ai nici macar un astfel de om, spune-o direct lui Dumnezeu, spune-I-o neîncetat. De fapt, sunt convins ca amintirea pacatului te obsedeaza oricum, dar tu spune-o deschis, cu nadejde, nu fugind de Dumnezeu.

Dumnezeu stie pacatul nostru, Îl stia chiar mai înainte de a ne fi adus pe lume. Si totusi, El nu a împiedicat nasterea noastra. Oare nu arata asta încrederea lui Dumnezeu fata de noi, oare nu arata marea nadejde pe care si-a pus-o El în noi?

Ieromonah Savatie (Bastovoi)