Scoala de pe lânga biserica Sf. Dumitru” la 110 de ani de la înfiintare

Nicolae Fustei

Scoala „Sf. Dumitru” continua sa desfasoare si astazi o lucrare care începuse aici înca la 1893, când s-a întâmplat un lucru aproape miraculos. Desi constructia cladirii bisericii s-a stopat, chiar în acelasi an când începuse (1890), finisarea ei urma sa aiba loc abia în 1902, totusi au fost gasite modalitatile pentru a deschide aici o scoala parohiala de carturarie, sau cum era numita ea atunci „prihodskaia scola gramotnosti»[1]. La aceasta scoala copii urmau sa fie învatati în primul rând a scrie si citi. Astfel ca întâietatea în lupta pentru lichidarea analfabetismului apartine totusi Bisericii si nu comunistilor, dupa cum mai cred unii si astazi. În aceasta lupta cu analfabetismul se include si parohia „Sf. Dumitru” putem spune chiar de la întemeierea ei. Doar ca pe lânga initierea copiilor cu tainele scrisului si a cititului, ei învatau credinta si modul de viata crestin. În munca pedagogica de la scoala sus mentionata erau inclusi în primul rând preotul si diaconul care lucrau fara a fi remunerati, sau „bezvozmezdno» cum se spunea în Decizia conducerii eparhiale cu privire la numirea diaconului Gheorghe Bogdan învatator la aceasta scoala. Probabil ca pe atunci clerul era mai constient de necesitatea primordiala a zidirii sufletesti, a instruirii poporului.

Nu cunoastem numele primului învatator de la aceasta scoala, dar luând în consideratie ca în procesul educativ era inclus în primul rând, preotul paroh, putem spune cu siguranta ca primul profesor la scoala de carturarie de pe lânga parohia „Sf. Dumitru”, pe atunci cunoscuta ca parohia „Sfintilor Apostoli Petru si Pavel” a fost si primul ei preot, parintele Nicolae Deputatov. Numele altor dascali de la aceasta scoala ne este descoperit de documentele vremii. Astfel din 31 ianuarie 1895, prin decizia Consiliului de Învatamânt al eparhiei Chisinaului si Hotinului este numit ca învatator cântaretul Vasile Gheorghe Popovici, care a activat aici pâna în martie 1898, când este transferat la biserica „Sf. Gheorghe” din Chisinau. În locul lui este transferat si numit ca profesor, la 5 septembrie 1898, diaconul bisericii din comuna Varzaresti, judesul Orhei, Gheorghe Patricheev Bogdan, iar dupa moartea lui (+1901) prin decretul din 25 septembrie 1902 a PS Arcadie, episcopul Chisinaului si Hotinului este numit aici ca dascal Teodor Hristofor Popovici.

În fiecare an crestea numarul copiilor care învatau carte la scoala de pe lânga parohia „Sf. Dumitru”. Desi nu cunoastem numarul de copii care învatau la aceasta scoala in anul înfiintarii ei, în 1893, cu siguranta este ca numarul copiilor initiati în tainele stiintei de carte crestea an cu an. Astfel daca în 1898 aici învatau 41 copii dintre care 22 baieti si 19 fetite apoi în 1902 aici erau instruiti 51 de copii sau 40 de baieti si 11 fete".

Scoala si-a continuat activitatea cu succes pâna la venirea bolsevicilor la putere.

Evident ca dupa instaurarea regimului ateu, nu putea fi vorba de vre-o de educatie religioasa legala din partea Bisericii. Ideologia comunista, considerând religia ca o ramasita în constiinta oamenilor înapoiati nu permitea crestinilor decât asistarea la slujbele religioasa, fiind interzisa orice propaganda religioasa.

Dar chiar si în aceste conditii au fost destule personalitati, din cadrul clerului basarabean, care nu încetau de a învata poporul.

Si la parohia „Sf. Dumitru” au fost personalitati care si-au asumat toata responsabilitatea, intuind probabil si consecintele, care vor urma, dar au încercat totusi prin mijloacele accesibile sa faca si o educatie religioasa cu enoriasi.

La acest capitol suntem datori sa-l pomenim pe parintele Gherasim Paduraru, care a activat aici din 1948 pâna la suspendarea lui fortata din functie în septembrie 1953.

În acele vremuri grele unicul mijloc de a învata poporul religia erau predicile care puteau fi sustinute numai de pe amvonul bisericii. Însa preotii erau preveniti, sa se refere numai la pericopa Evangheliei care s-a citit la Liturghie, si ca predicile sa fie scurte, nu mai mari de 15 minute. Evident ca si parintele Gherasim a fost prevenit.

Însa duminica, când începea predica uita de timp. În loc de 15 minute putea sa vorbeasca mai mult de o ora. Predicile lui adunau foarte multa lume, veneau chiar si din satele apropiate, încât deseori se aduna în curtea bisericii o multime de lume, aproape ca la Pasti[2]. Lucrul acesta îi înspaimânta pe comunisti, de aceea deseori parintele era chemat la organele competente sau, chiar aceea îi faceau „vizite” acasa amintindu-i sa nu adune atâta lume. Parintele la început se întrista, încerca sa dea ascultare autoritatilor, dar repede uita si îti continua lucrarea. Ba mai mult a imprimat predicile sale la magnetofon si le propune tuturor care doreau sa le asculte. Astfel ca lumea se aduna nu numai la biserica, dar chiar si în casa preotului. Evident ca lucrul acesta a fost adus la cunostinta organelor competente, care au luat masurile de rigoare pentru a pune capat „activitatii subversive” a preotului Gherasim Paduraru. Au fost facute câteva perchezitii la casa parintelui, confiscându-i toate predicile scrise pe hârtie sau pe banda magnetica, cartile cu caracter religios, iar la 4 septembrie 1953 sa fie oprit din slujba, si înlaturat de la parohia „Sf. Dumitru”.

Dupa parintele Gherasim, nimeni dintre preotii care au slujit la parohia „Sf. Dumitru” nu a mai avut îndrazneala de a face „propaganda” religioasa la parohia „Sf. Dumitru”, pâna la redeschiderea acesteia în 1990.

Chiar de la reactivarea (în 1990) parohie, aici au început si lectiile de educatie religioasa, care erau sustinute de catre parintele paroh Pavel Borsevschi.

Este semnificativ faptul ca si acum, la o suta de ani, de la fondarea parohie, pe primul plan nu este pusa reconstructia cladirii, ci instruirea religioasa a enoriasilor. Ca si în 1893 se repeta acelasi lucru, reconstructia biserici va dura înca multi ani, dar de la bun început aici începe sa functioneze o scoala parohiala.

Odata cu marirea numarului de elevi, în munca de catehizarea se include preoteasa Natalia Paduraru (1990-1993), care devine a doua profesoara la Scoala Duminicala de pe lânga parohia „Sf. Dumitru”. Apoi în munca de educare religioasa se încadreaza si viitorul parintele diacon Sergiu Onescu (1993-1995), pe atunci profesor de engleza la liceul „Ion Creanga” din Chisinau[3]

La început orele de catehizare erau sustinute chiar în biserica, dupa slujba de duminica, sau uneori si sâmbata seara. Apoi dupa ce s-au înmultit numarul, lectiile erau tinute în încaperile auxiliare, în clopotnita, sau chiar în curtea bisericii. O perioada de timp erau închiriate câteva clase la gradinita de copii din apropierea bisericii.

Însa din 2000 elevii scolii parohiale au posibilitatea sa învete în clase spatioase, încapatoare special amenajate în cladirea special construita pentru aceasta lucrare.

Cu timpul numarul elevilor a crescut întru atât ca a fost nevoie sa fie angajate în procesul educativ si alte persoane. Din 1993 aici activeaza absolventul Academiei Teologice din Moscova, Nicolae Fustei[4], absolventii Universitatii de Stat din Moldova Anghelina Savin[5] si Doina Tolico[6], absolbentii Academiei Teologice din Chisinau, diaconul Nicolae Bujor si preotul Dumitru Tolico[7], absolventa Institutului de Arte din Chisinau Victoria Bejenaru si studentul Institutului Teologic „Sf. Tihon” din Moscova Serghei Sajin.

Dupa cu vedem cadrul profesoral de la scoala „Sf. Dumitru” din Chisinau este compus din persoane competente în materie de teologie si de pedagogie. Poate anume din aceste considerente pe an ce trece numarul elevilor de la aceasta scoala este în crestere, ajungând în prezent la peste 400 de persoane.

În prezent la Scoala Duminicala ( de catehizare) „Sf. Dumitru” activeaza patru clase cu predare în limba româna, doua clase cu predare în limba rusa si o clasa în care copii sunt initiati în tainele cântecului bisericesc. Copii din ultima grupa deseori participa cu concerte în fata parohienilor, la fel ca si la diferite concursuri dedicate sarbatorilor religioase, înverdnicindu-se de mentiuni binemeritate.

Elevii scolii de pe lânga parohia „Af. Dumitru” în fiecare an au posibilitatea sa viziteze, în perioada vacantei de vara, cele mai vestite si frumoase manastiri din Republica Moldova si România. În iunie 2000, corul mic de la biserica „Sf. Dumitru” din Chisinau, a facut o excursie la mai multe manastiri ale Moldovei: Orheiul Vechi (Butuceni), Saharna, Dobrusa si Tipova[8]. În luna iunie 2001 elevii scolii parohiale au facut o excursie la Iasi, în cadrul careia au vizitat Catedrala Mitropolitana si s-au închinat la moastele Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, sustinând si un mic concert de muzica bisericeasca, interpretând lucrari însusite pe parcursul anului de studii la scoala duminicala “Sf. Dumitru”. Ai mai vizitat manastirea Trei ierarhi, si Casa lui Ion Creanga[9]. Anul acesta au fost vizitate trei manastiri din centrul Moldovei: Hârjauca, Raciula si Hârbovat.

Excursiile organizate de scoala parohiala „Sf. Dumitru” le ajuta copiilor sa înteleaga mai bine istoria tarii noastre. Ludmila Palade, eleva acestei scoli, referindu-se la ultima excursie, spune ca a fost un prilej de a medita asupra lucrurilor citite în carti, aflate la lectii în scoala duminicala. „Am înteles ca cele citite despre vietile sfintilor sunt niste lucruri reale si voi avea un imbold de a pasi pe fagasul vietii duhovnicesti, care este atât de grea, dar care ne duce spre Dumnezeu”10]