Rastignirile, în pas cu moda
De pe la sfârsitul toamnei, mai multi crestini din or. Ialoveni nu îsi gasesc locul. Nu este vorba de un conflict confesional din localitate, ci de felul în care sunt ridicate rastignirile care, dupa parerea lor, arata ca niste monstruozitati, iar Iisus Hristos si Maica Domnului seamana mai degraba cu niste personaje din povesti, facute ca din topor.
Întorsi cu fata la credinta, riscam, din prea mult zel, sa alunecam de la spiritualitate spre societatea de consum, unde bunul-gust si valorile adevarate se pierd în oceanul de kitsch-uri si falsuri. Nu degeaba crestinii de la Ialoveni s-au întrebat: oare e bine ca a fost ridicata o asemenea troita pe strada Mihai Viteazul? Oare putem sa ne închinam la niste statui în marime naturala, turnate în beton armat si vopsite în culori tipatoare? Nu vrem sa zicem ca tot ceea ce are atributie la spiritualitatea noastra este la ora actuala de prost gust, dar deseori, formele si marimile rastignirilor arata cam anapoda daca e sa le comparam cu cele pe care le stim din copilaria noastra: modeste, sobre, facute din lemn sau piatra.
"Pe Dumnezeu nu l-a vazut nimeni si nici nu-L poate vedea vreodata", acestea sunt enunturi din Scriptura pe cât de cunoscute, pe atât de controversate. Perceperea divinitatii în istoria omenirii a fost descrisa abstract. Însa odata Întruparea Fiului lui Dumnezeu, valul se ridica. Ceea ce era nevazut devine, vizibil, descris în cuvinte si pastrat în imagini.
Rastignirea reprezinta la crestini simbolul crucificarii lui Iisus Hristos întru mântuirea omenirii. Parintele Pavel Borsevschi, parohul Bisericii "Sf. Dumitru" din Chisinau, ne-a spus ca la constructia unei troite se cuvine sa fie respectata traditia ortodoxa. "Înainte de toate, trebuie interpretat corect atributul principal al rastignirii - crucea, care trebuie sa fie din piatra sau din lemn, si nicidecum din beton sau din ghips. Troita ortodoxa consta din crucea de dimensiuni mai mari pe care este zugravita rastignirea, iar în cele doua laturi figurile triste ale Fecioarei Maria (în partea dreapta) si a Apostolului Ioan (în stânga), martorii rastignirii Mântuitorului. Chipul lui Hristos, de asemenea, trebuie sa fie redat corect canonic, semipictat, nu realizat în maniera monumentala, iar trupul lui - înfipt cu o sulita în coasta. La picioarele Mântuitorului, un atribut necesar este craniul si doua oase încrucisate, ce reprezinta capul lui Adam. Iisus a fost rastignit deasupra mormântului lui Adam, prin sângele lui spalând pacatul", a concluzionat parintele Pavel.
Un fapt aparte în crucea rastignirii îl reprezinta cele doua elemente oblice plasate în partea de jos si de sus a crucii, devenite cu timpul parte integranta a crucii. Placa de lemn pe care, zice-se, a fost inscriptionata vina lui Iisus (asa cum se scria pentru fiecare condamnat la moarte prin rastignire): INRI (Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor) - aceasta fiind deci culpa pentru care trebuia sa moara. Placa de jos era de fapt postamentul pe care se odihnesc picioarele lui Iisus. Pentru prinderea picioarelor în cuie, dupa cum spune Scriptura, "fara a zdrobi un os din oasele Lui", trebuia gasita o formula. Traditia ortodoxa consemneaza existenta acestui postament de lemn (o bucata de lemn asezata transversal). Si nicidecum ciocanul si clestele desenate, bunaoara, pe o rastignire din satul Bacioi...
Solicitat de corespondentul; nostru, parintele Vadim Cheibas, secretarul Mitropoliei Moldovei, ne-a relatat ca o rastignire trebuie sa respecte regulile canonice: crucea patrulatera, picioarele lui Iisus asezate în paralel (si nu unul peste altul, ca în traditia catolica), iar lateral - Maica Domnului si Ioan Teologul sau cele doua mironosite. "În ceea ce priveste culorile, moldovenilor le este caracteristic sa improvizeze si acest lucru corespunde traditiilor noastre. Totusi, ar fi bine ca în cadrul Mitropoliei Moldovei sa exista o comisie care sa aprobe ridicarea troitelor, cel putin la prezentarea unei schite sau a unei fotografii", a spus sfintia sa, referindu-se la unele rastigniri din cimitire care nu respecta proportiile personajelor, chipul lor.
Aceste "reprezentari", de fapt, ne îndeparteaza de sensul spiritual al jertfei, subliniind ostentativ aspectul material, fizic al rastignirii. De altfel, în toate momentele suferintei lui Iisus în icoana ortodoxa ranile trupului nu sunt evidentiate, tocmai pentru a transmite nealterat aspectul spiritual al crucificarii si al jertfirii.
Întelegem foarte bine ca, din râvna de a face lucruri frumoase (si colorate, astfel încât sa "te ia de ochi"), crestinii risca sa profaneze rastignirile. Iar în lipsa unei "cenzuri" bisericesti, fiecare sat si fiecare mahala îsi poate dura troite dupa... moda timpului. Si e mare pacat.
Rodica Trofimov, TIMPUL