Ce adâncuri de prăpastie spirituală a atins societatea noastră ?

Iisus Hristos a adus în lume legea dragostei de Dumnezeu şi de aproapele. Iar aproapele este orice om.

La judecată Mântuitorul va zice celor drepţi: “Veniţi…de moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă…căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”.

Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: “Doamne , când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?…bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?”

Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: “Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut”. (Mt. 25, 34-40).

Mântuitorul numeşte fraţi ai Săi, prea mici, pe acei oameni de care lumea nici nu vrea să audă, pe cei pe care-i dispreţuieşte.

Acum câteva zile, cu binecuvântarea părintelui Anatol Moraru, parohul bisericii “Sfinţii Împăraţi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena” din or. Chişinău, am hotărât să facem o vizită la “Centrul Republican de Triere a Minorilor” (CRTM) împreună cu copii de la şcoala duminicală ce funcţionează pe lângă parohia noastră.

După ce copiii noştri au prezentat un mic concert, am pus câteva întrebări d-nei Eugenia Bărbăcaru, educatoare la această instituţie.

Cor. “CO”: Doamnă Eugenia, aţi putea să ne spuneţi care este funcţia CRTM?

E.B. Centrul urmăreşte profilaxia vagabondajului şi a criminalităţii printre minori. În Republica Moldova mai avem un asemenea Centru la Tiraspol. La noi nimeresc de obicei “copiii străzii”, care la vârsta lor fragedă comit infracţiuni şi sunt afectaţi de cele mai grave vicii sociale. Unii dintre eu sunt orfani, iar alţii, deşi au părinţi, părăsesc familia, preferând să ducă o viaţă “liberă”, fără supraveghere. În Centrul nostru minorii se află cel mult 30 de zile.

Cor. “CO”: Care sunt cauzele principale a creşterii numărului copiilor vagabonzi?

E.B: Cred eu că mai întâi este situaţia economică grea prin care trece societatea. Mulţi părinţi nu au cu ce-şi întreţine copiii şi îi trimit în stradă să cerşească; familiile vulnerabile, părinţii alcoolici care nu au grijă de educaţia copiilor sunt şi acestea cauze a creşterii numărului copiilor vagabonzi.

Cor. “CO”: Reieşind din experienţa pe care o aveţi, cum credeţi că pot fi reeducaţi aceşti copii?

E.B.: Este foarte greu, aproape imposibil în condiţiile noastre. Regret, dar acesta-i adevărul. Cel mai groaznic este faptul, că ei înşişi nu vor să de-vină mai buni, să se schimbe. Îmi amintesc un caz: Am întâlnit seara în stradă un băieţel de vreo nouă ani. Când l-am întrebat unde va înnopta, mi-a răspuns că într-un cimitir. Vă daţi seama în ce condiţii locuia el? În frig, căci era luna noiembrie, dezbrăcat, murdar…Peste câteva minute a apărut şi fratele lui mai mare, un băiat de vre-o 15 ani. Am încercat să le propun ajutor, să-i conving că trebuie să frecventeze şcoala. Dar stăruinţele mele au eşuat, iar băieţelul cel mai mare a început chiar să mă insulte, spunând să-mi caut de drumul meu, că lor le place viaţa pe care o duc, că niciodată n-a fost la şcoală şi nici pe fratele mai mic n-o să-l lase, chiar dacă nu au adăpost, le e frig şi sunt murdari, în schimb sunt liberi.

Cor. “CO”: În ce măsură minorii de la “Centru” au reuşit să se “familiarizeze” cu viciile societăţii?

E.B.: Într-o măsură îngrozitoare. Printre copiii care nimeresc la noi sunt mulţi bolnavi de boli sexual transmisibile. Fiind atât de tineri, ei totuşi au reuşit “să guste” din patimi şi vicii. Am avut şi copii care se drogau. Cu scopul de a-i trata i-am internat în spitale, încercând apoi să le schimbăm modul de viaţă, de gândire, dar au refuzat. Sunt şi minori care comit infracţiuni grave. Spre exemplu chiar acum avem un caz când un băiat de 13 ani a comis un viol. El va fi internat la şcoala de tip închis cu regim special de corectare a infractorilor minori din Soloneţ (Soroca).

Cor. “CO”. Vă mulţumesc, d-nă Eugenia, pentru bunăvoinţa de a răspunde la întrebările noastre şi sper, la o eventuală întâlnire în viitor, să vă găsesc mai puţin mâhnită.

După ce am părăsit “Centrul de Triere”, tristeţea mi-a învăluit sufletul. Încercam să-mi răspund la acele multe întrebări, pe care nu am reuşit să i le pun d-nei educatoare, întrebări care îmi frământau mintea: De ce chiar şi copiii sunt infectaţi de păcate atât de grave?! Cei care, din firea lor, ar trebui să fie model al neprihănirii, al nevinovăţiei şi curăţeniei, devin vase ale fărădelegilor şi necinstei. Cum să-i salvăm? Şi ce adâncuri de prăpastie spirituală a atins societatea noastră, aducându-şi copiii la o astfel de stare ?

Poate că tragedia noastră ia naştere din negarea demnităţii umane, căci dacă “omul a provenit de la maimuţă” nimeni şi nimic nu-l va împiedica să se comporte la fel ca “protopărinţii lui” (maimuţele)?

Omul n-are respect faţă de sine şi faţă de societate, dacă nu ştie că este “chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” şi nu simte prezenţa lui Dumnezeu în sufletul său.

După cum am sesizat şi din convorbirea cu d-na Eugenia, este aproape cu neputinţă de a reeduca aceşti infractori mici, folosind metodele vechi şi abstracte. Dar ceea ce este cu neputinţă omului, este cu putinţă la Dumnezeu (Fac. 18, 14). Copilul trebuie convins că sunt valori veşnice, superioare celor trecătoare. Să-l ajutăm pe copil să simtă pe Dumnezeu, să-L iubească pe Iisus, Care din dragoste pentru oameni S-a răstignit pentru iertarea păcatelor noastre şi pentru a noastră mântuire. Să arătăm copiilor că şi cei care sunt desconsideraţi de societate sau chiar de propriii părinţi, nu sunt uitaţi de Dumnezeu, şi că El îi iubeşte, de aceea şi ei trebuie să-L iubească. Aceasta este posibil, drept mărturie avem pe tâlharul care s-a pocăit pe cruce şi care primul a intrat în Împărăţia Cerurilor. Căci Mântuitorul ne spune: “Nu cei sănătoşi, ci cei bolnavi au nevoie de doctor!”

Liliana Trohin

“CO” nr.02, 2000

Social

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *