Atunci când se întrevedea apusul “împărăţiei comunismului victorios”, şeful “Sovietului pentru treburile bisericii” de pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS declarase într-o discuţie confidenţială că nu au reuşit să distrugă Biserica atacând-o dinafară, de aceea trebuie atacată din interior, prin infiltrarea elementelor ostile, care ca bacteriile o vor “roade” dinăuntru.
Evenimentele ulterioare au arătat că acest plan a fost pus în acţiune. Astăzi asistăm, fără a pricepe prea bine, la o dramă a conştiinţei noastre de creştin ortodox, care are ca consecinţă şi distrugerea conştiinţei naţionale. Cineva încearcă să ne infecteze de “virusul amneziei confesionale”, să uităm că poporul nostru a putut să-şi păstreze existenţa şi identitatea în primul rând pentru că şi-a păstrat credinţa şi conştiinţa de creştin ortodox. Unii, transformându-se ca “prin minune”, peste noapte, din angajaţi la “serviciul pentru culte”(sau cum li se mai spunea “upolnomocenii”) în consilieri bisericeşti, alţii trecând printr-un şir de mutaţii jenetice, s-au transformat din adepţi înflăcăraţi ai “fraţilor mai mari” şi conducători ai “comsomolului leninist” în purtători de cuvânt ai creştinilor şi încearcă să ne dumerească că există un alt dumnezeu, decât cel adevărat, şi că anume lui trebuie să-i slujim, lui să ne închinăm.
Acţiunea “virusului amneziei confesionale” (VAC) se desfăşoară cu succes, în direcţia dorită de cei care l-au inventat, contaminându-i pe unii din confraţii noştri. Pe valul luptei de eliberare naţională VAC, şi-a înjghebat un culcuş destul de comod, astfel că astăzi poate parazita pe trupul sărmanei noastre societăţi.
Virusul parazitează, dar şi distruge. Pentru a supravieţui el are nevoie de jertfe permanente, fiind foarte inventiv el descoperă noi şi noi modalităţi de a-şi câştiga existenţa. Ştie perfect că cel mai bun leac împotriva lui este, în primul rând, credinţa în Dumnezeu, conştiinţa de apartenenţă la aceeaşi credinţă ortodoxă, la aceeaşi Biserică a lui Hristos. De aceea, pentru a distruge această unitate, de a distruge Biserica (o nebunie omenească!) el adună venin şi ură faţă de toţi cei care nu susţin acţiunile lui distructive. Anume din aceste considerente infiltrează ideea de a crea în Moldova încă o “biserică ortodoxă”. În vorbe condamnă acţiunile “fratelui mai mare”, care ne-a “îmbogăţit” cu încă două “republici“, iar în viaţă face la fel – “fericindu-ne” cu a doua “biserică”.
În vorbe virusul este anticomunist, în viaţă chiar şi metodele acestuia le foloseşte.
Comuniştii au încercat să-l înlocuiască în inimile oamenilor pe Dumnezeu cel adevărat cu unul fals – clasa muncitoare. Cei ce răspândesc virusul pomenit mai sus, fac cam acelaşi lucru, doar că în loc de clasa muncitoare venerează alt dumnezeu – naţiunea, neamul, poporul. Pentru aceştia Biserica nu mai este a lui Hristos, ci a neamului, a naţiunii.
Virusul AC este foarte periculos, am putea spune chiar mortal, căci dacă nu se tratează la timp, duce le moarte.
Pentru a ne convinge este destul să privim “peste gard”, în ograda vecinului din Balcani şi vom vedea că cei care au fost infectaţi de acest agent patogen mor ca naţiune. Sârbii, croaţii care au uitat că sunt creştini ortodocşi şi au primit islamul, astăzi nu se mai identifică cu poporul sângele căruia curge prin vinele lor. Dacă-l întrebaţi pe unul din aceştia cine este după naţionalitate, îţi răspunde – musulman…
Virusul AC poate afecta conştiinţa clericilor atât de grav, încât unii suferinzi uită că Sf. Eiuharistie este centrul slujirii obşteşti, preferând să facă în locul ei mitinguri şi acatiste înjurând pe preoţii neafectaţi de VAC care slujesc Sf. Liturghie.
Boala AC mai are şi alt efect negativ, îi face pe cei infectaţi să creadă în poveştile pe care tot ei le compun.
Astfel, aceştia au inventat povestea despre “grija faţă de popor”, şi au lăsat poporul fără guvern în pragul iernii; cântă romanţe “despre dragostea faţă de Europa” şi se “logodesc” cu comuniştii; plâng de sărăcia în care se află poporul şi ca să-l “îmbogăţească” dau în judecata internaţională Moldova, ameninţând-o cu o amendă mare (în caz de câştigă, banii vor fi plătiţi tot de bietul popor a cărui grijă chipurile o poartă – n.n.).
Este gravă boala AC dar ea poate fi tratată cu acordul celor suferinzi. Avem un singur medic care o poate trata – Hristos şi nimeni altul.
Serviciul antiepidemic
“CO” nr. 02, 2000
