NELINISTIT ESTE SUFLETUL NOSTRU PÂNA NU SE ÎNTOARCE IARASI LA TINE DOAMNE
Lectia IV: Categoriile religiilor
Am vazut ceva mai sus, ca fenomenul religiozitatii este cel mai raspândit între oameni.
Lucrul acesta însa nu duce inevitabil al existenta a unei religii. Fara a intra în discutii despre cauza aparitiei atâtor religii vom spune ca religiile existente pot fi împartite în urmatoarele grupe mari:
I. Religiile monoteiste
Monoteiste sunt acele religii în care exista credinta într-un singur Dumnezeu. Asa a fost religia protoparintilor în Paradis, apoi în ordine cronologica – religia mozaica, cea crestina si cea mahomedana.
II. Religii dualiste
Dualiste sunt acele religii în care divinitatea este adorata sub doua principii.
Mai cunoscute dintre acestea este parsismul, sau religia vechilor iranieni cu credinta în existenta a doi zei, sau doua principii: al binelui – Ormuzd sau Ohrmazd; si al raului – Ahriman sau Angromanius.
Dualismul iranian a decazut mai târziu în politeism.
II. Religii politeiste
Politeiste sunt acele religii în care se crede în existenta mai multor zei, sau acele în care adora divinitatea împartita în mai multe zeitati.
Politeismul se prezinta la rându-i sub forme foarte variate.
Aceste religii sunt raspândite si astazi. Printre religiile politeiste se pot remarca urmatoarele:
1. Animiste – acele religii reprezentantii carora cred ca lume întreaga este însufletita. Sufletele din întreaga lume pot fi împartite pe categorii:
a) Sufletele mortilor sau stramosilor. Urmasii mortului sunt datori sa-i satisfaca trebuintele pe care le are omul în viata, altfel sufletele mortilor le pot provoca neplaceri. Satisfacerea închipuitelor necesitati materiale ale sufletelor mortilor constituie cultul stramosilor sau cultul manilor (de la latinescul “manes”) Tot aici este si “totemismul” de la animalul sacru “totem”, în care e adorat spiritul stramosilor.
b) Sufletele unei parti din natura, si ale fenomenelor si agentilor naturali.
Omul crede ca intra în comunitate cu aceste suflete ca sa le influenteze, sa le înduplece, sa le faca sa se intereseze de soarta omului si sa-i vina în ajutor.
c) Spiritele care traiesc liber în natura. Se crede ca omul se poate asocia cu o parte din ele si poate lupta împreuna contra altor spirite mai puternice. Cultul dat al spiritelor libere din natura formeaza animismul propriu-zis caruia i se mai spune si polidemonism.
2. Religii fetisiste în care e adorata puterea divina, numirea primita de la adorarea unui “fetis”, de la latinescul “factitius” – obiect natural cum ar fi diferite pietre, lemne, scoici; sau obiect executat de catre om, cum ar fi cutitul instrumentele etc. crezând ca în aceste obite locuieste un spirit. Fetisistul asteapta de la fetisul sau tot cei trebuie, sau ce doreste. Pentru aceasta îi adreseaza rugaciuni, î-i aduce ofrande si sacrificii. Daca nu
obtine cele dorit , fetisul poate fi pedepsit, certat, sau chiar batut, stricat si aruncat.
Aceste religii constituie treapta cea mai joasa a politeismului si cuprinde popoarele slab dezvoltate din Africa, Australia si Oceanie.
3. Religiile naturaliste cu închinarea la elementele mai importante si impresionante din
natura. La rândul lor aceste religii se împart în:
a) astrale – acele în care obiectul adorarii este un corp ceresc, ca soarele, luna, stelele, cometele etc;
b) ctonice (de la grecescul “ktion” – pamânt) cu adorare a fenomenelor si obiectelor de pe
pamânt cum ar fi muntii, marea, izvoarele s.a.
c) zoomorfe – acele unde zeitatile sunt închipuite în chip de vietati;
d) antropomorfe – acele unde zeitatile sunt concepute ca având înfatisarea de om.
e) teriantrope – acele religii în care divinitatea este conceputa jumatate om, jumatate animal (sfincsii egipteni, taurii babilonieni).
Aceste forme de religii au apartinut aproape toate popoarele cunoscute în istorie: indienii,
egiptenii, asiro-babilonienii, grecii romanii etc.
O alta clasificare a religiilor este cea a religiilor naturale si supranaturale sau revelate. Primul grup constituie toate religiile , fara de crestinism si religia mozaica, ambele religii relevate si supranaturale.
Tot la obiectul religiilor poate fi inclus si ateismul si materialismul.
Ateismul – pseodoreligie
Ateismul – este o doctrina care neaga de facto existenta divinitatii. Dar, nu este o doctrina izvorâta din motive logice, ci a insuficientei, a unei infirmitati de structura sufleteasca. Aceasta o marturisesc sincer chiar unii dintre reprezentantii lui autorizati, Felix de Dantec, în cunoscuta sa lucrare L’Ateisme spune: “Sunt ateu, cum sunt breton, cum cineva este blond sau brun, fara s-o fi voit. Aceasta este o infirmitate, o monstruozitate chiar. Astfel de infirmitati cu care sunt înzestrati unii oameni constituie erori fundamentale, care apartin însa fiintei lor cum le apartine gura, nasul sau urechea lor, fara a se mai întreba daca aceasta se acorda cu logica”.
Forma clasica a ateismului teoretic este materialismul, care sustine ca totul în lume se reduce la materie si formele ei si ca afara de ea nu exista nimic în lume, nici afara de lume. Sub prima forma e negata existenta sufletului materialismul antropologic, sub a doua, existenta divinitatii – materialismul cosmologic.
Reducând totul la un singur principiu – materia. Materialismul satisface unul dintre postulatele scumpe cugetarii moderne: monismul – o teorie filozofica potrivit careia exista o substanta si numai una.
Aceasta si explica trecerea de care s-a bucurat într-un timp materialismul. Dar oare ofera materia acel principiu unic care sa explice lumea în toata deplinatatea ei? Raspunsul este categoric nu, din urmatoarele motive: materia singura nu poate fi un principiu explicativ, ci ea trebuie sa fie dotata cu miscare pentru ca sa explice starea sa de actiune. Chiar daca miscarea este considerata inerenta materiei, ea reprezinta un principiu coordonat ei si în cazul acesta avem de-a face cu un sistem dualist si nu monist. Dar daca miscare coordonata a materiei, de unde provine ea?
Nu poate da raspuns materialismul nici la întrebarea de unde a aparut viata? Mecanic ea nu se poate explica. La capitolul vietii cel putin, materialismul trebuie sa se resemneze.
